Incredibilã devastarea cursurilor râurilor montane, incredibila
complicitatea autoritaþilor in asa-zisa campanie pentru producerea
energiei verzi - afaceri de milioane de euro
*Video online la*
http://stirileprotv.ro/emisiuni/romania-te-iubesc/duminica-18-00-romania-te-iubesc-goana-dupa-profituri-uriase-distruge-ecosistemul.html "Romania, te iubesc". Goana dupa profituri uriase transforma paradisul
local in peisaje apocaliptice
*
Avem o tara frumoasa, cu ape repezi, ideale pentru producerea de energie
verde. Aceasta afacere prind de-acum contur si la noi, dar tipic
romanesc, distruge ecosistemul.
*
<
http://www.internetprotv.ro/>
Romania, colt de rai, cu varfuri de munte si ape limpezi. Poti sa
descoperi natura in toata splendoarea ei in aceste zone virgine, pentru
care inca ne invidiaza o lume intreaga, dar /care vibreaza azi in ritm
de picamer/.
Cum pretuim ce avem? Cu lucrari haotice, cu santiere iesite din litera
proiectului, care invadeaza violent locuri neatinse de mii de ani. O
tara intreaga e cuprinsa de frenezia construirii de microhidrocentrale.
*3400 de rauri*, din cele 4011 existente in tara noastra risca sa fie
distruse in numele unor afaceri cu profituri de /zeci de milioane de
euro/, care sapa in inima unor rezervatii naturale. Un intreg ecosistem
distrus, culmea, in numele energiei verzi.
In acest moment, 34 de rauri, din zone protejate, sunt deja sub
greutatea utilajelor.
Muntii Carpati au fost cuprinsi in totalitate de febra amenajarii de
hidrocentrale. Un tavalug de investitii incorseteaza raurile repezi de o
parte si de alta a Transfagarasanului. Departe de civilizatie, in
spatele versantilor, se revarsa abuziv lucrari dezastruoase. Asa arata,
in varianta autohtona, captarea de energie alternativa.
*17 Septembrie 2011.* Sintem in Muntii Fagaras, intr-o rezervatie
naturala protejata. Aici, in sanul naturii, 10 microhidrocentrale vor fi
ridicate pe 3 rauri: Capra, Buda si Otic. Un megaproiect inceput in
forta in nordul judetului Arges, pentru care investitorii sunt blindati
cu avize. Un dosar "beton" mai solid ca o stanca, o lucrare legala in
acte care insa afecteaza iremediabil o intreaga rezervatie.
In amonte de santiere e liniste. Privind in jur ai spune ca esti in
paradis. Natura in stare pura neatinsa de mana omului.
La doar cativa kilometri mai jos, _dezastru_. Cadrul de poveste cu apa
cristalina, dispare brusc sub senile si cupe de escavator. In inima unei
rezervatii, sit-ul *Natura 2000-Muntii Fagarasului*, arie protejata prin
masuri impuse de uniunea Europeana, se sapa cu escavatoare in albia
raului Buda.
Ovidiu Mihut, un profesor din Curtea de Arges si membru al unei
organizatii de mediu priveste consternat cum este distrus ecosistemul.
Stie ca-n palma, inca de cand era copil, toate aceste locuri care pana
acum nu fusesera atinse de mana omului.
Pe discretia autoritatilor mizeaza si investitorii care, desi au avize
care stipuleaza clar felul in care trebuie sa se desfasoare lucrurile,
au mana libera sa distruga albia raului. Pana acum nimeni n-a oprit
dezastrul, desi mai multe ONG-uri au facut numeroase sesizari.
_Legal_, nici un utilaj n-ar fi trebuit sa atinga albia raului ci,
confirm avizelor, tubulatura trebuia trasa la o jumatate de metru
deasupra cotei de inundabilitate a raului, adica deasupra luciului apei
semiingropat sau suprateran. Angajandu-se sa respecte aceste conditii,
investitorii au dus la aprobare un memoriu tehnic care prevede in mod
expres aceste obligatii.
Intre ce contin hartiile si ce se intampla in realitate e diferenta de
la cer la pamant. Ioan Gherhes este presedintele unui ONG-*Asociatia
Romana de Mediu* si de 2 luni incearca sa afle amanunte despre proiect.
A sapat dupa hartii, dar s-a lovit de un zid din partea autoritatilor.
De ce? Pentru ca tipic romanesc, investitorii s-au folosit de un tertip:
au cerut confidentialitate asupra proiectului invocand faptul ca
microhidrocentralele sunt asimilate prin lege obiectivelor de interes
national strategic. Autoritatile argesene raspund ca... investitorii au
toate avizele. In urma utilajelor _peisajul e apocaliptic_.
Un raport al statului a identificat peste*4.000 *de amplasamente ideale
pentru microhidrocentrale pe *78.900 de km *liniari de apa curgatoare,
din care*98% rauri* in Muntii Carpati. Pe scurt, cam toate raurile tarii
ar putea sa intre sub senilele escavatoarelor, iar dezastrul ar putea fi
similar celui de pe Capra Buda si Otic, din Arges. Aici se lucreaza la
foc continuu.
In avize erau prevazute norme antipoluare de care muncitorii nu stiu
insa nimic.
Investitorii au obtinut usor avizul de gospodarire a apelor, cu
promisiunea ca *vor respecta toate conditiile*. In document scrie ca:
-traseul conductei "/e aproximativ paralel cu albia/", adica prin legile
matematicii rar se intersecteaza
-"/e interzisa modificarea ori reducerea sectiunii de curgere a apei/"
-interzisa e si "/degradarea albiei si malurilo/r".
-"/In timpul executiei toate obstacolele trebuie indepartate/", si
avizul mentioneaza inclusiv ca "/sunt interzise lucrarile in perioada de
migrare si reproducere a pestilor"/. Ori santierul e in toi fix in
aceasta perioada, cand e prohibitie la pastrav, lipan sau lostrita.
Hartiile sunt perfect in regula, avizul permite santierul, insa ce gasim
in teren contrazice si documentele si legea. De altfel, la finalul
avizului, scrie negru pe alb ca, in cazul in care nu se repecta
conditiile, autorizatia isi valabilitatea si implicit santierul trebuie
oprit.
Cu imaginile in care se vede clar cum se sapa in alba raului am mers la
Garda Nationala de Mediu, autoritatea suprema pe control de mediu, cei
care ar trebui sa-i verifice pe acesti investitori si sa se asigure ca
se respecta legea.
Cel indignat e *Silvian Ionescu* comisar general al *Garzii De Mediu*.
Privea cu stupoare aceste imagini in 27 septembrie si ii cerea imperativ
prefectului de Arges sa sisteze lucrarile pana la verificari minutioase.
Prefectul pare ca nu intelege vehementa sefului Garzii.
/"Ei iti pun in fata hartiile, dar hartiile nu sunt reale! Inca odata,
eu iti fac o hartie, ei ar fi trebuit sa aiba un studiu adecvat cu
consultarea Consiliului al Parcului. Ori ei nu au nicio hartie, ori nu
au consultat in niciun fel Parcul!"/
Administratorul Parcului la care se refera Silvian Ionescu, sunt
angajatii unui ocol Silvic din judetul *Sibiu *- aflat la peste 150 de
km de locul dezastrului. Nu s-au sesizat in legatura cu lucrarile, nu au
semnalat distrugerile din rezervatie si nicio autoritate locala nu a
intervenit.
*Prefectul de Arges*, cel caruia Silvian Ionescu ii cerea sa opreasca
santierul pare nedumerit. Cu o saptamana inainte, cand ne-am intalnit cu
el, ne a ne asigura ca totul este in regula cu proiectul.
Ca o coincidenta, prefectul de Arges a fost seful *Directiei Silvice
Judetene* in 2009, cand fix pentru proiectul microhidrocentralelor
Directia facea un schimb de terenuri cu investitorii. Statul a cedat 24
de mii de mp, pe malurile raurilor, care sa poata fi defrisate si a
primit pamant intr-o comuna, de la proprietarii proiectului, care sa fie
impadurit ulterior. Fara acest schimb, investitorilor le-ar fi fost
imposibil sa ridice centralele. Cand a fost sunat de seful Garzii de
Mediu, a tinut sa-i aminteasca cine sunt cei care investesc in zona.
In spatele afacerii sunt doi dintre cei mai mai influenti oameni din
Arges: *Gheorghe Badea* si *Valentin Visoiu*, asociati in firma care
face microhidrocentralele. Primul, patron al mai multor firme cu
contracte in industria auto si detinator al mai multor unitati turistice
in zona Vidraru. Al doilea a ridicat cateva cartiere rezidentiale in
Capitala si are un hotel de 5 stele in Pitesti. La proiectul
microhidrocentralelor *Visoiu *e si beneficiar si constructor, angajatii
sai lucreaza pe raurile distruse. Ambii asociati sunt in *Top 300* al
milionarilor Romaniei, fiecare cu averi fabuloase, de zeci de milioane
de euro. *Gheorghe Badea* a acceptat un dialog, in numele investitorilor.
Miza proiectului e uriasa, la mijloc e o afacere extrem de banoasa, cu
investitii si castiguri fabuloase.
Valoarea proiectului de pe cele 3 rauri depaseste *13 milioane de euro*.
Fiecare dintre cele 10 microhidrocentrale e profitabila. Dintr-una de
capacitate medie, 2 megawati de exemplu, care costa in jur de*2,5
milioane de euro*, dezvoltatorii pot scoate lejer aproape *200 de mii de
euro pe an*, profit numai din vanzarea megawatilor-ora produsi. La care
se adauga inca peste *1 milion de euro *in acelasi an, din certificatele
verzi, pe care investitorii le iau pentru productia centralelor.
Certificatele sunt asigurate de stat timp de 15 ani, timp in care
investitia va fi recuperata de 10 ori, castigul ajunge la peste *20 de
milioane de euro*.
Ca sa aflam cum stau lucrurile de fapt am mers si la Apele Romane
filiala Arges, cei care au dat initial avizul pentru deschiderea
santierului in zona raului. I-am cerut detalii lui *Adrian Moisescu*,
seful pe judet, cel care e responsabil direct pentru ca a semnat si
parafat autorizatia si tot el ar trebui sa monitorizeze respectarea ei.
Directorul *Adrian Moisescu* nu vrea sa dea declaratii oficial, dar
filmat pe ascuns face declaratii uluitoare. Pretinde ca nu se lucreaza
in rau! Afirma ca nu i se permite de la Bucuresti sa ne dea explicatii,
superiorii i-ar fi dat si o directiva in acest sens. Spune ca la santier
nu sunt probleme si ca nu ar exista o conditie privind inaltimea la care
se monteaza tubulatura. Pe scurt, contrazice prevederile memoriului
tehnic in baza caruia el insusi a dat aviz.
Dupa aceasta intalnire am cerut sa vorbim cu sefii de la Bucuresti ai
domnului *Moisescu*. Am primit in schimb un comunicat prin care suntem
anuntati ca avizul /"limiteaza efectele negative"/ si trebuie sa-i
credem. Bagand conducta in rau, investitorul plateste o chirie la *Apele
Romane*. Solutia este ieftina si convenabila constructorilor.
Alternativa ar fi solutii prietenoase cu mediul, dar mult mai
costisitoare si mai anevoioase.
Un patron ridica 3 microhidrocentrale in zona *Harseni*, pe raul *Sebes*
in nordul judetului Brasov. A trait in Spania si Statele Unite, si
revenit in Romania s-a gandit sa investeasca in energie verde. Proiectul
lui arata altfel decat in Arges, adica nu face sapaturi in rau, pentru
montarea conductei, ci o ingroapa paralel cu albia, la distanta. A
inteles ca daca ar respecta avizele, i-ar fi aproape imposibil sa
monteze legal tubulatura in apa.
Conform solutiei tehnice, o parte din debitul raului e captat in amonte,
langa izvor, unde va functiona un baraj. Conducta e dusa pe langa un
drum forestier si pe niste terenuri private, chiar si prin munte.
Brasoveanul Dan Frunza s-a gandit ca in orice moment autoritatile i-ar
putea bloca o investitie de aproape *10 milioane de euro*, daca s-ar
baga cu santierul in albia raului.
Investitorul plateste pentru 3 centrale cat costa in Arges sa montezi 7.
Are de spart pana la anul in roca versantului, dar respecta astfel toate
avizele.
In *Arges*, in viziunea autoritatilor, situatia e clara: exista avize,
nu mai conteaza daca sunt sau nu respectate. O dovada in plus ca in
Romania, rezervatiile naturale sunt consfiintite prin lege, dar ignorate
de autoritati.
Un alt caz controversat e legat de amenajari hidro, care se desfasoara
pe raul *Neagra*, la Brosteni-judetul Suceava. Un loc feeric de munte,
descris de marele*Ion Creanga *in "/Amintiri din copilarie/", e acum
scena unui santier pentru contruirea a sapte microcentrale. Membrii unui
ONG de mediu sustin ca primarul a permis suspect de usor saparea in
albia raului. In plus nici nu opreste dezastrul ecologic.
Dupa ce echipa noastra a parasit zona, Prefectul de Suceava a atacat la
Tribunal hotararea Consiliului care a permis lucrarile. Cat dureaza
procesul a suspendat santierul.
Judetul Caras Severin, in *Muntii Poiana Tarcului*, alte 2
microhidrocentrale schimba complet peiajul. Prin acest firicel de apa,
mai subtire ca un pai, pastravii si lipanii ar trebui sa urce in amonte,
cum fac de mii de ani. Dezastrul ecologic e vizibil.
Intr-un domeniu in care ar fi trebui sa se lucreze cu manusi, noi
demonstram inca o data ca unde e lege e si tocmeala. Specialistii
vorbesc deja despre un macel ecologic din cauza modului de lucru tipic
romanesc.
Investitorii se grabesc sa puna in functiune microhidrocentralele, care
sunt apoi legate la reteaua nationala Transelectrica, si curentul
electric e purtat catre 8 distribuitori. Acestia la randul lor livreaza
energia catre 130 de furnizori, celebrii *"baieti destepti" din
energie*, care il vand mai departe romanilor. O piata sigura, cu profit
garantat.
Un domeniu care i-a atras pana si pe investitorii fara bani, dar dornici
de specula. Asa s-a nascut*Mafia Amplasamentelor*. Au fost emise deja in
ultimii 2 ani aproape 600 de autorizatii pentru cateva mii de viitoare
santiere. Oportunisti care si-au rezervat locul.
Cat timp raurile tarii sunt o comoara care se masoara doar in *milioane
de euro* si nu in bogatiile lasate de la Dumnezeu, proiectele demarate
in numele ecologiei "curenteaza" natura, o sufoca, si o ucid.
In *Muntii Fagaras* proiectul merge inainte. Daca si cum e respectata
natura nu intereseaza pe nimeni. Apele Romane, Garda de mediu sau
Prefectura sunt 3 instututii care actioneaza "de forma" in acest caz.
Cei care ar trebui sa controleze se umfla in pene sau evita sa
intervina. Apa trece, santierele raman.
Investitorii mizeaza pe discretia autoritatilor: desi au avize, care stipuleaza clar felul in care trebuie sa se desfasoare lucrurile, au mana libera sa distruga albia raului. Pana acum nimeni n-a oprit dezastrul, desi mai multe ONG-uri au facut numeroase sesizari.
"Se incadreaza in cerintele europene privind fabricatia de energie verde, mai spune investitorul Gheorghe Badea. Producem si vindem. Sa dea Domnul sa fie multi ca noi in Tara Romaneasca!"
Intr-un domeniu in care ar fi trebui sa se lucreze cu manusi, noi demonstram inca o data ca unde e lege e si tocmeala. Specialistii vorbesc deja despre un macel ecologic din cauza modului de lucru tipic romanesc. Seful singurului Institut de Ecologie Acvatica de la noi, prof dr Neculai Patriche, cel de la Galati, explica: "se distrug ecosisteme, baza lantului trofic..."
