Dragi cercetasi!
8.08.2008
Pentru o buna perioada de timp, site-ul http://www.scouts.ro/ nu va mai fi actualizat frecvent. In acelasi timp activitatea scout coordonata tot de mine se opreste, urmind sa fie reluata atunci cind si daca voi mai fi in stare. Taberele programate pentru aceasta vara se vor desfasura, insa fara participarea mea la ele, veti fi coordonati de alti lideri scout din tara. Deocamdata, dragi cercetasi, va rog sa intelegeti ca imi este imposibil sa mai plec cu voi in vreo activitate scout, atita timp cit stiu ca tata are cancer pe pancreas si sint atinse mai multe organe interne. Azi, de la ora 13 a inceput cea mai trista zi din viata mea, si doar cei care au avut drame similare vor intelege exact ceea ce simt in aceste clipe Doresc sa profit de fiecare minut care il mai am liber, sa il petrec impreuna cu tata. Va multumesc pentru intelegere.
Va rog insistent ca, daca aveti cunostinta despre cazuri asemanatoare si tratamente reusite de incetinire a bolii, sa ma contactati pe telefon 0744875462. Si daca gasiti articole medicale care trateaza acest tip de cancer sau daca cunoasteti medici oncologi sau remedii naturale care pot prelungi viata tatalui meu. Orice medicamente sau indicatii/publicatii (si aici ma refer in special la prietenii din strainatate care sint la curent cu ultimile noutati in domeniul cancer) care trateaza cancerul si alina durerile, ma voi bucura sa le primesc la adresa radus@scouts.ro . Voi intra mult mai rar pe Internet, asa ca va rog sa nu va suparati daca nu va voi raspunde prompt la mailurile de pe radus@scouts.ro .
Va doresc o vacanta frumoasa in continuare si va rog din suflet sa aveti grija de voi si de cei dragi voua.
Radu Serban--
Legaturi si articole
duminică, 31 august 2008
joi, 21 august 2008
Concursul concursurilor isi urmeaza cursul la PCNEWS
Am gasit pe blogul lui Calin Blaga linkul catre un concurs organizat de PCNEWS. Cum nu am sanse deocamdata sa cumpar xeroxul sau multifunctionala pe care si-o doreste tatal meu, tratamentele fiind prioritare in bugetul familiei, am inscris blogul acesta la concurs, ca poate poate premiul va fi exact un asemenea aparat. Imi doresc o minune, dar nu de la concurs ci de la tratamente, daca imi vor da ragaz, voi cumpara multifunctionala!
Kidisori, sa fiti sanatosi si cuminti si voi si parintii vostri!
Radu Serban--
Kidisori, sa fiti sanatosi si cuminti si voi si parintii vostri!
Radu Serban--
joi, 7 august 2008
Un gind: Fiti alaturi de mine, VA rog!
Dragi cercetasi, un mesaj de la Radu, liderul vostru scout:
Miine dimineata tatal meu va trece printr-o operatie grea, niste calculi biliari (un fel de pietricele) trebuie inlaturati din canalele pe care le obtureaza. Peste exact 6 zile, tata va implini 72 de ani si imi doresc sa il am inca multi ani de-acum incolo, alaturi de noi in familie! O multime de ginduri si sentimente nu ma lasa sa dorm. Imi promit ca voi renunta mai mult la lumea virtuala pentru a fi mai aproape de cei dragi mie, ca imi voi duce parintii la Poiana Neamtului, imediat dupa refacerea tatalui meu, spre a se bucura si ei de aerul de munte. Gindesc pozitiv si optimist incercind sa-mi inving frica, sentiment care se lupta sa puna stapinire pe sufletul meu. Am plecat adineauri din salon, lasindu-l pe tata sa doarma ... Alaturi de el, in patul de alaturi, mai e un pusti tinar din Sebes care a primit doua lovituri de cutit in spate care i-au penetrat abdomenul din spate pina in fata, incercind sa desparta doi scandalagii. Mai e un tintar pe care nu am reusit sa il scot afara din salon. Si o liniste de incept de secol pe aleile spitalului. De ce va scriu toate astea? Ca sa va rog ca miine dimineata sa va rugati alaturi de mine ca operatia sa mearga bine si sa nu intervina complicatii, ca sa ne putem bucura impreuna de taberele si turele montane pe care ni le-am propus in aceasta vara. Va multumesc din suflet dragi cercetasi si dragi cititori ai acestui blog! Cu drag, Radu--
Miine dimineata tatal meu va trece printr-o operatie grea, niste calculi biliari (un fel de pietricele) trebuie inlaturati din canalele pe care le obtureaza. Peste exact 6 zile, tata va implini 72 de ani si imi doresc sa il am inca multi ani de-acum incolo, alaturi de noi in familie! O multime de ginduri si sentimente nu ma lasa sa dorm. Imi promit ca voi renunta mai mult la lumea virtuala pentru a fi mai aproape de cei dragi mie, ca imi voi duce parintii la Poiana Neamtului, imediat dupa refacerea tatalui meu, spre a se bucura si ei de aerul de munte. Gindesc pozitiv si optimist incercind sa-mi inving frica, sentiment care se lupta sa puna stapinire pe sufletul meu. Am plecat adineauri din salon, lasindu-l pe tata sa doarma ... Alaturi de el, in patul de alaturi, mai e un pusti tinar din Sebes care a primit doua lovituri de cutit in spate care i-au penetrat abdomenul din spate pina in fata, incercind sa desparta doi scandalagii. Mai e un tintar pe care nu am reusit sa il scot afara din salon. Si o liniste de incept de secol pe aleile spitalului. De ce va scriu toate astea? Ca sa va rog ca miine dimineata sa va rugati alaturi de mine ca operatia sa mearga bine si sa nu intervina complicatii, ca sa ne putem bucura impreuna de taberele si turele montane pe care ni le-am propus in aceasta vara. Va multumesc din suflet dragi cercetasi si dragi cititori ai acestui blog! Cu drag, Radu--
marți, 5 august 2008
Post 458: Mai mult de 2 downloaduri concurente in Internet Explorer
Stiu ca e frustrant, dai drumul la 2 downloaduri si astepti pina o piesa se descarca pentru a putea trce la o a treia. Dar cu o modificare usoara, rezolvam problema si putem downloada si 20 de piese simultan.
http://www.infinitec.de/post/2004/12/More-than-two-concurrent-downloads-in-Internet-Explorer.aspx
To change the behavior of the Internet Explorer, the following steps are necessary:
Open the registry editor. (start->run->scrii regedit->enter)
Navigate to the key HKEY_CURRENT_USER\Software\Microsoft\Windows\CurrentVersion\Internet Settings.
Create a new value of type DWord called MaxConnectionsPerServer.
Create a new value of type DWord called MaxConnectionsPer1_0Server.
Open the values and enter the maximum number of concurrent downloads (decimal).
After the Internet Explorer has been restarted, the new setting becomes active.
Si acum sa incercam minunea:
Intram la un cantautor folk extrem de bun: http://titus-constantin.ro/?page_id=13 si downloadam citeva piese simultan ... A mers? A mers ...
http://www.infinitec.de/post/2004/12/More-than-two-concurrent-downloads-in-Internet-Explorer.aspx
To change the behavior of the Internet Explorer, the following steps are necessary:
Open the registry editor. (start->run->scrii regedit->enter)
Navigate to the key HKEY_CURRENT_USER\Software\Microsoft\Windows\CurrentVersion\Internet Settings.
Create a new value of type DWord called MaxConnectionsPerServer.
Create a new value of type DWord called MaxConnectionsPer1_0Server.
Open the values and enter the maximum number of concurrent downloads (decimal).
After the Internet Explorer has been restarted, the new setting becomes active.
Si acum sa incercam minunea:
Intram la un cantautor folk extrem de bun: http://titus-constantin.ro/?page_id=13 si downloadam citeva piese simultan ... A mers? A mers ...
Azi sint trist
Azi sint trist, tata e bolnav, am anulat tura de miine. Insa vreau sa va dau un pont. Azi am fost sa cumpar un medicament pentru ficat. La magazinul Kria, de produse naturiste, de vis a vis de Catedrala, pe Mitropoliei, mai e o camera, in spate, urci 2 trepte. Intrind aici, unde 2 pereti sint tapetati cu carti de specialitate, ramii masca atunci cind vezi ... pestera lui Aladin: zeci de pietre semipretioase, corali, lemn de santal, moristi pentru noroc tibetane, clopotei chinezesti, betisoare parfumate, ma rog tot felul de chestii pe care le vedeti si la tarabele specifice. Ceea ce e uimitor sint preturile: un coral (adevarat, din ala din recifurile coraliere si nu din plastic) 2 lei, o piatra semipretioasa, 3 lei ... puteti face cadouri exotice si frumoase prietenilor, pe bani foarte putini: o cochilie superba de melc marin, mare si frumoasa, 40 lei, ii va incinta. La fel un clopot de vint sau un ametist, sau un fragment de stalagmita taiata in care se vad cristale (toate sint chinezesti, nu din pesterile noastre!). Aceleasi pietre le gasiti si pe tarabe de la 10...20 lei in sus. Exista chiar si aparate de facut suc din orz verde. Intrati, vizitati si ... mai povestim ...
Pentru parinti: radare fixe
In Sibiu Standard de azi, a aparut un articol legat de noile radare fixe de pe Valea Oltului.
Cum toti avem drumuri de facut la Bucuresti, e bine sa le poztionam pe GPS, ca sa nu fim tentati sa acceleram ... amenzile:
(...)
Inainte ca aceste camere video si radare sa apara la Boita, patru camere radar moderne au fost montate de Inspectoratul Judetean de Politie Valcea, in colaborare cu colegii lor de la Sibiu. Doua din cele patru camere se afla chiar in apropiere de limita cu judetul Sibiu, pe raza localitatilor Robesti si Caineni, in timp ce celalalte doua sunt pozitionate in apropiere de statiunile Calimanesti-Caciulata si pe raza localitatii Bujoreni. Pentru ca sunt bine ascunse si greu de sesizat de aparatele anti-radar, noile camere isi fac foarte bine treaba.
(...)
Citeste tot articolul la: http://www.sibiustandard.ro/15455/valea-oltului-impanzita-de-radare-fixe.html
Un cititor a completat informatia cu un comentariu:
pana la pitesti sunt mai multe radare fixe: *Milcoiu* - toata localitatea are limitare de 70Km/h, mai putin zona din centrul localitatii unde este limitare de 50Km/h. Radarul fix e montat pe partea dreapta a directiei de mers Sibiu-Bucuresti, in zona cu limitare de 50Km/h; Bujoreni* - radarul fix e montat pe partea dreapta a directiei de mers Bucuresti-Sibiu, imediat dupa tabla care anunta monitorizarea video, dupa o curba; Gura Vaii* - Radarul fix e montat pe partea dreapta a directiei de mers Sibiu-Bucuresti, ascuns bine dupa un copac; Robesti *- Radarul fix e montat pe partea dreapta a directiei de mers Sibiu-Bucuresti; Cainenii Mari* - Radarul fix e montat pe partea dreapta a directiei de mers Bucuresti-Sibiu, imediat dupa intrarea in localitate. sper sa fie de folos celor care merg inspre litoral si folosesc acea ruta.
Cum toti avem drumuri de facut la Bucuresti, e bine sa le poztionam pe GPS, ca sa nu fim tentati sa acceleram ... amenzile:
(...)
Inainte ca aceste camere video si radare sa apara la Boita, patru camere radar moderne au fost montate de Inspectoratul Judetean de Politie Valcea, in colaborare cu colegii lor de la Sibiu. Doua din cele patru camere se afla chiar in apropiere de limita cu judetul Sibiu, pe raza localitatilor Robesti si Caineni, in timp ce celalalte doua sunt pozitionate in apropiere de statiunile Calimanesti-Caciulata si pe raza localitatii Bujoreni. Pentru ca sunt bine ascunse si greu de sesizat de aparatele anti-radar, noile camere isi fac foarte bine treaba.
(...)
Citeste tot articolul la: http://www.sibiustandard.ro/15455/valea-oltului-impanzita-de-radare-fixe.html
Un cititor a completat informatia cu un comentariu:
pana la pitesti sunt mai multe radare fixe: *Milcoiu* - toata localitatea are limitare de 70Km/h, mai putin zona din centrul localitatii unde este limitare de 50Km/h. Radarul fix e montat pe partea dreapta a directiei de mers Sibiu-Bucuresti, in zona cu limitare de 50Km/h; Bujoreni* - radarul fix e montat pe partea dreapta a directiei de mers Bucuresti-Sibiu, imediat dupa tabla care anunta monitorizarea video, dupa o curba; Gura Vaii* - Radarul fix e montat pe partea dreapta a directiei de mers Sibiu-Bucuresti, ascuns bine dupa un copac; Robesti *- Radarul fix e montat pe partea dreapta a directiei de mers Sibiu-Bucuresti; Cainenii Mari* - Radarul fix e montat pe partea dreapta a directiei de mers Bucuresti-Sibiu, imediat dupa intrarea in localitate. sper sa fie de folos celor care merg inspre litoral si folosesc acea ruta.
luni, 4 august 2008
Extraordinar!!!!!!!!!!!!!!!!
Un articol din Evenimentul Zilei ne da o veste grozava, ... ia ginditi-va deja la Strandul Victoria, te dai jos in Ucea, incaleci ...:
Vagoane „cu pedale“
Livia Cimpoeru
Marţi, 05 August 2008
La cererea turiştilor, CFR Călători va introduce experimental, de la anul, facilităţi pentru transportul bicicletelor.
CFR Călători va introduce începând de anul viitor vagoane speciale pentru biciclişti, pe trenurile cu rang inferior de viteză. Pentru început vor fi introduse experimental doar câteva vagoane, pe trenuri de tip personal sau accelerat, cu rute relativ scurte, a declarat directorul CFR Călători, Alexandru Noapteş. Trenurile vor avea câte un singur vagon de biciclişti, amplasat la capătul garniturii. Nu va fi vorba de vagoane special concepute pentru transportul bicicletelor, ci de versiuni modernizate şi adaptate ale unora vechi. Directorul CFR Călători a precizat că transportul bicicletei la bordul trenului nu va fi taxat suplimentar.
Bicicleta, bagaj sau moft?
Considerată până recent o ciudăţenie sau cel mult o alternativă ieftină a maşinii, bicicleta a devenit una dintre vedetele vânzărilor din ultimii ani, dovadă şi magazinele de profil care au împânzit Capitala. Benzile pline de defecţiuni şi capcane, intitulate pompos „piste de biciclete“, sunt din ce în ce mai pline, în ciuda nonşalanţei cu care şoferii cu obrazul gros îşi parchează maşinile în mijlocul lor.
Noua specie bucureşteană - bicicliştii - a prins deja gustul escapadelor de weekend sau al vacanţelor cicloturistice prin ţară. Însă mai întâi trebuie să facă faţă unei provocări: infrastructura de transport public. În lipsa unei maşini dotate cu şine speciale pe capotă, bicicliştii au două variante - autocarul sau trenul. În primul caz, plecarea este o loterie, pentru că introducerea bicicletei în compartimentul de bagaje rămâne exclusiv la latitudinea şoferului. Teoretic, bicicleta poate fi considerată bagaj, iar şoferul e obligat să onoreze cererea.
Daniel Micu, directorul general al companiei de transport Atlassib, spune că la bordul autocarelor sunt acceptate bicicletele „în limita spaţiului disponibil, fără o rezervare prealabilă“. Unii şoferi mustăcesc chiar şi când e loc, pentru că „se murdăreşte compartimentul de bagaje“, însă o mică atenţie le calmează obsesia pentru curăţenie.
Micile atenţii sunt practicate şi în cazul controlorilor CFR, care, pentru doi poli, te lasă în pace. Bicicliştii trebuie să ştie însă că pasiunea lor nepoluantă nu e infracţiune şi au dreptul să-şi urce bicicleta în tren tot atât pe cât au dreptul navetiştii cocoşaţi de paporniţe.
Drepturile bicicliştilor pe tren
Potrivit actualului Regulament privind transportul pe căile ferate din România, „un călător poate lua gratuit în vagoane o bicicletă pliabilă sau demontabilă, cu condiţia să nu incomodeze pe ceilalţi călători“. În cazul trenurilor de persoane şi accelerate formate din vagoane cu spaţii interioare mari, precum vagoanele etajate, sau automotoare precum Săgeata Albastră, se admit la transport biciclete nedemontabile, pentru care se încasează un tarif pe kilogram, în funcţie de distanţa parcursă de tren. Spre exemplu, pe o rută între 301 şi 400 de kilometri, un biciclist trebuie să plă- tească 1,4 lei/kilogram. În cazul nerespectării regulamentului, contravenienţii au de plătit o amendă cuprinsă între 250 şi 400 de lei.
(...)
Citeste intreg articolul la:
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/815211/Vagoane-cu-pedale/
Vagoane „cu pedale“
Livia Cimpoeru
Marţi, 05 August 2008
La cererea turiştilor, CFR Călători va introduce experimental, de la anul, facilităţi pentru transportul bicicletelor.
CFR Călători va introduce începând de anul viitor vagoane speciale pentru biciclişti, pe trenurile cu rang inferior de viteză. Pentru început vor fi introduse experimental doar câteva vagoane, pe trenuri de tip personal sau accelerat, cu rute relativ scurte, a declarat directorul CFR Călători, Alexandru Noapteş. Trenurile vor avea câte un singur vagon de biciclişti, amplasat la capătul garniturii. Nu va fi vorba de vagoane special concepute pentru transportul bicicletelor, ci de versiuni modernizate şi adaptate ale unora vechi. Directorul CFR Călători a precizat că transportul bicicletei la bordul trenului nu va fi taxat suplimentar.
Bicicleta, bagaj sau moft?
Considerată până recent o ciudăţenie sau cel mult o alternativă ieftină a maşinii, bicicleta a devenit una dintre vedetele vânzărilor din ultimii ani, dovadă şi magazinele de profil care au împânzit Capitala. Benzile pline de defecţiuni şi capcane, intitulate pompos „piste de biciclete“, sunt din ce în ce mai pline, în ciuda nonşalanţei cu care şoferii cu obrazul gros îşi parchează maşinile în mijlocul lor.
Noua specie bucureşteană - bicicliştii - a prins deja gustul escapadelor de weekend sau al vacanţelor cicloturistice prin ţară. Însă mai întâi trebuie să facă faţă unei provocări: infrastructura de transport public. În lipsa unei maşini dotate cu şine speciale pe capotă, bicicliştii au două variante - autocarul sau trenul. În primul caz, plecarea este o loterie, pentru că introducerea bicicletei în compartimentul de bagaje rămâne exclusiv la latitudinea şoferului. Teoretic, bicicleta poate fi considerată bagaj, iar şoferul e obligat să onoreze cererea.
Daniel Micu, directorul general al companiei de transport Atlassib, spune că la bordul autocarelor sunt acceptate bicicletele „în limita spaţiului disponibil, fără o rezervare prealabilă“. Unii şoferi mustăcesc chiar şi când e loc, pentru că „se murdăreşte compartimentul de bagaje“, însă o mică atenţie le calmează obsesia pentru curăţenie.
Micile atenţii sunt practicate şi în cazul controlorilor CFR, care, pentru doi poli, te lasă în pace. Bicicliştii trebuie să ştie însă că pasiunea lor nepoluantă nu e infracţiune şi au dreptul să-şi urce bicicleta în tren tot atât pe cât au dreptul navetiştii cocoşaţi de paporniţe.
Drepturile bicicliştilor pe tren
Potrivit actualului Regulament privind transportul pe căile ferate din România, „un călător poate lua gratuit în vagoane o bicicletă pliabilă sau demontabilă, cu condiţia să nu incomodeze pe ceilalţi călători“. În cazul trenurilor de persoane şi accelerate formate din vagoane cu spaţii interioare mari, precum vagoanele etajate, sau automotoare precum Săgeata Albastră, se admit la transport biciclete nedemontabile, pentru care se încasează un tarif pe kilogram, în funcţie de distanţa parcursă de tren. Spre exemplu, pe o rută între 301 şi 400 de kilometri, un biciclist trebuie să plă- tească 1,4 lei/kilogram. În cazul nerespectării regulamentului, contravenienţii au de plătit o amendă cuprinsă între 250 şi 400 de lei.
(...)
Citeste intreg articolul la:
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/815211/Vagoane-cu-pedale/
Ce e un RT (Raport de Tura) si cu ce se mininca
Pe lista noastra de discutii, alpinet2k, a aparut un simpatic raport de tura, scris de Ion Radoi.
L-am rugat sa ne lase sa i-l publicam si aici, dintr-un motiv foarte simplu: ca sa vedeti cum ar fi frumos sa scrieti SI VOI un astfel de rezumat/RT, dupa fiecare din turele voastre. Adineauri colegii cercetasi de la Aventura Gaesti ne-au rugat sa le dam citrva detalii despre tura din Fagaras. EU NU VOI SCRIE un astfel de RT, dar va provoc PE VOI. Dealtfel stiti ca acest referat/rezumat/RT, cum vreti sa ii ziceti ESTE BILETUL VOSTRU DE ACCES la viitoare actiuni: eu imi doresc cercetasi care sa nu tina doar pentru EI cele descoperite ci sa le impartaseasca si celorlalti, comunitatii sibiene, pentru ca, incet incet sa o schimbam, sa o facem mai buna, in spirit scout!
Asa ca scrieti baieti, scrieti ce vreti, scrieti orice, numai scrieti! Daca seamana cu ceea ce veti citi mai jos ... voi fi mindru de voi!
RT: 2 zile in Naratzu, intr-un bocanc
de Ion Radoi via alpinet2k@yahoogroups.com
Programasem o tura in Naratzu pentru weekend-ul trecut impreuna cu un prieten din Valcea, dar intre timp, omul a trebuit sa renuntze, pentru ca avea un interviu sambata (nu prea pricep io cum vine asta cu interviul sambata, dar asta e... ). Cert e ca m-a lasat cu buzele umflate, asa ca a trebuit sa-mi gasesc alt partener. Am dat io sfoara in tzara pe alpinet si pe carpati, pana am gasit pe altcineva interesat - un alt tip, tot din Valcea.
Foarte frumos... ne intalnim noi dimineatza in Valcea si plecam cu masina spre Brezoi. O luam spre captarea din capatul Vaii Satului, cu gand sa urcam pe PR (Brezoi - Vf Valtureasa - Vf. Naratzu - Saua Tarsa) si sa coboram pe CA (Saua Tarsa - Valea Satului - Brezoi). Aveam cu noi doar harta veche a lui Nae Popescu, iar jos in Brezoi, pe o pancarta, era descris doar traseul in circuit prin Valtureasa pana pe Naratzu si retur(care cica s-ar face in 8 ore - dupa parerea mea n-ai cum sa faci traseul asta dus-intors în 8 ore decat fara rucsac, fara nicio oprire si cu un ardei iute in fund.)
Deci, plecam noi pe punct roşu spre Valtureasa, printre livezile oamenilor. Poteca (la inceput marcata acceptabil spre prost) merge prin padure urmand linia crestei şi e punctata din cand in cand cu stanci mai proeminente, pe care te poti sui ca sa casti gura catre Brezoi si Doable. Stancile astea de fapt sunt sarea si piperul, pentru ca in rest e o poteca absolut obisnuita prin padure.
Asa... Si cum ne opream noi la fiecare stanca d-asta sa mai cascam gura,dupa vreo 2 ore de potecareala, observ io ca mi s-a dezlipit juma' de talpa de la bocancul stang. Bocancii erau niste Karrimor vechi de vreo 8 ani, care slujisera cu credintza si se pregateau sa iasa la pensie. Trag injuraturile de rigoare, dau rucsacul jos si ma apuc sa scobesc dupa ac si atza, sa trag o carpeala. Gasesc ustensilele, scot bocancul sa m-apuc de treaba, dar nush cum naiba de fac fix ca Basescu cu decoratzia saptamana trecuta: adica scap bocancul, dau sa-l prind, il scap iar, iar il prind, iar il scap... Cert e ca bocancul meu se duce la vale. Da' asa, intr-un mod cat mai sadic: ca nu stateam pe marginea stancii sa-l scap in hau. Nuuu... Scarba a cazut pe iarba, s-a rostogolit putzin, dupaia putzin mai mult si mai repede, dupaia a-nceput sa sara din piatra in piatra si abia dupaia tzusti in hau. Io ma uitam cam ca ciobanul la balaur (bancu' cu balauru e la note de
subsol)... N-aveam palaria in cap, s-o scot sa dau cu ea de pamant. Claudiu da sa coboare el, dar dupa vreo 5 m isi da seama ca n-are nicio sansa. Se intoarce pe bolovan, sa dezbatem. Intre timp, observ ca si boncancul drept prezenta fix aceleasi simptome: stratul inferior al talpii se dezlipise aproape pe jumatate. Ma mir cum de nu simtisem nimic la mers. (Vorba unui prieten de-al meu care pe ce pune mana, strica: Toate lucrurile au un numar de ori. Cande se termina numarul de ori, se strica. Coincidentza face ca numarul de ori sa se termine de obicei la el. E, la bocancii mei se parea ca tocmai se terminase numarul de ori.)
Claudiu avea o pereche de adidasi, da' erau 40. Io cu 42 nu-ncapeam in ei nici cu slujbe. Drept pentru care m-am incaltzat in sandalele pe care le car tot timpul in turele de vara, pentru mers prin apa sau pe drum drept. Deci, bag bocancul ramas in rucsac (nu stiam ce-o sa fac cu el, da' am zis ca nu-i frumos sa-l arunc dupa frac-su) si-i dam inainte.
Pana pe vf. Valtureasa, traseul e foarte frumos: cand pe creasta impadurita, cand pe curba de nivel, cand la cascat gura de pe stanci... Pe Valtureasa facem o pauza de vreo ora, ne relaxam, bem, mancam, benchetuim.
Dupa Valtureasa, situatzia se cam impute: padure deasa, tufisuri, poteca neumblata, execrabil marcata, urzici, zmeuris. Picioarele mele aveau obiectzii puternice si bine fondate. Desigur, ca se fie tacamul complet, nu numai ca eram in sandale, dar imi uitasem si cracii de la pantaloni in masina, si eram cu pantaloni pana la genunchi. Traseul fusese remarcat de curand (erau semne proaspete), dar din 5 in 14. În plus, pe alocuri, baietzii care marcasera iesisera din poteca veche si marcasera aiurea: te trezeai ca iesi din poteca, mergi pe curba de nivel (fara poteca, dar pe marcaj nou), itzi dai sufletul sa nu aluneci pe covorul gros de frunze uscate si putrezite, dupa care urci pieptis si iesi in poteca cu marcajul vechi (mult mai bine profilata). Probabil ca cei care au refacut marcajul au pierdut poteca la un moment dat, au dat cu vopsea pe unde-au luat-o ei, si dupaia au iesit iar, ca si noi, in poteca veche. Asa... Iar chestia asta s-a intamplat de
vreo 4-5 ori. Tare enervant. De multe ori, ajungeai prin niste balarii cat casa, unde desigur, nici gand de vreo urma de poteca, sau de marcaj. O luai la inspiratzie, în sus sau pe linia crestei.
Despre apa: stiam ca exista Izvorul Ferigii, dar aveam oareshce dubii ca o sa-l gasim, si mai mult, ca o sa aiba si apa... Primisem avertismente ca nu se prea gaseste apa in zona de creasta a Naratzului. Din fericire, am gasit izvorul fara probleme (si avea si apa, chiar daca destul de putzina). Ulterior am aflat de la un localnic din Brezoi ca mai era un izvor mult mai mare chiar in saua Tarsa, sub stanci (pe care insa noi nu l-am gasit - dintr-un motiv intemeiat, si anume pentru ca nestiind de el, nu l-am cautat).
La vreo 7 ore de la plecarea din Brezoi am ajuns la baza varfului principal, pe care insa n-am mai urcat pentru ca era si destul de tarziu, si eram deja cam obositzi si fara chef dupa balaureala neaintrerupta de dupa vf. Valtureasa. Am cam pierdut cireasa de pe tort, dar n-au intrat zilele-n sac.
Pana in Saua Tarsa am mai facut cam o ora. Aici ne asteptam sa gasim o poiana numai buna de pus cortul; am gasit, ce-i drept, o poiana mare si frumoasa, dar in loc de iarba, era un ditamai zmeurisul amestecat cu urzici. Si marcajul nostru o lua drept prin zmeuris. Am avut, desigur, proasta inspiratzie sa intram in zmeuris in loc sa-l ocolim, coborand spre stanci. Nu numai ca mi-am luat o portzie de zgarieturi si urzicaturi cum de mult n-am mai incasat... Dar cand am auzit un raget de urs am incremenit. Nu era mormait d-ala simpatic, ci ditamai ragetul, ca de leu. Era la vreo 15-20 m, in zmeuris, avea treaba si noi l-am deranjat. Am dat rapid doua pocnitori si a sters-o in galop. Am facut si noi stanga imprejur si am ocolit zmeurisul, iesind la marginea poienii sub niste stanci.
N-aveam cum sa punem cortul decat in padure sau sa dormim fara cort pe stanci - unde erau vreo doua zone plate destul de mari si de sigure. Io vroiam pe stanci sa adorm cu ochii-n stele, Claudiu voia in padure. Pana la urma am pus cortul in padure, pentru ca era deja o vatra de foc lasata de zmeurarii care mai urca uneori din Brezoi. Mai departe, pe scurt: pus cort, facut foc, pus de ciorba, mancat ciorba, urcat pe stanci, cascat gura la stele, discutzii tembele, facut nani, trezit toata noaptea din ora in ora ca sa tinem focul aprins de frica ursului.
Apropo, poate cineva sa-mi spuna care e comportamentul ursului in asemenea cazuri? Era necesar sa tinem focul aprins toata noaptea, sau simplul fapt ca ne simtise (si ar fi simtit si focul) ar fi fost suficient sa-l tzina departe? Desigur ca la foc n-a venit, asa ca noaptea a decurs fara incidente... Mai putzin un tzipat extrem de puternic si tare ciudat pe care n-am stiut cu ce sa-l asociez: fie vreo pasare de noapte, fie un ras.
A doua zi am luat-o pe Valea Satului, pe marcajul CA aproape inexistent (ce-i drept, inutil, pentru ca era doar de coborat pe firul vaii). La coborare, din nou, din cauza potecii napadite de urzici si zmeura, am facut aproape 5 ore. Dupa o portzie zdravana de urzici si o alunecare pe frunze putrezite, am luat-o de-a dreptul prin apa - chestie care, desi m-a incetinit si mai tare, mi-a placut nespus: fara zmeuris sau urzici, racoare la picioare si aderentza muuuuult mai buna. Pe de alta parte, chiar daca n-as fi fost in sandale, tot nu cred ca am fi coborat mult mai repede, pentru ca Claudiu mergea pe cvasi-inexistenta poteca si isi cam blestema zilele din cauza vegetatiei, desi era in bocanci si pantaloni lungi.
Una peste alta, cu toate urzicile, a fost o tura superba. Astept comentarii despre treaba cu ursul (nu si despre cat de tembel am fost eu de mi-a cazut bocancul in prapastie, mi-am uitat cracii de la pantaloni in masina si am mers pe munte in sandale).
Apropo... Daca va intereseaza soarta celuilalt bocanc: mi-a fost mila sa-l pun pe foc si sa-l vad cum sufera si se mistuie incet sub flacari, asa ca l-am carat in rucsac pana la Bucuresti si l-am aruncat la coshul de gunoi din casa. O sa cada si el (pe ghena) cand oi arunca gunoiul diseara.
;))
Ion
A... si bancul, pentru cine nu-l stie. Cica era un bade, care statea la oi. Si cum statea el, asa, sprijinit in bata, si se uita la oi, dupa un deal apare balaurul cu cinshpe capete. Scoate asta un cap, hatz, ii mananca badelui o oaie. Badea, nimic... Statea sprijinit in bata si nu zicea nimic. Mai scoate asta un cap, mai mananca o oaie. Badea tot nimic. Scoata asta toate cinspe capetele, mananca pe rand toate oile, badea tot nimic. Mananca ala si magarul, si cainii... Cand vede ca badea nu zice nimic si tot sta rezemat in bata, balaurul pleaca. La care badea "D-apoi... Sa nu-tzi bagi ..... in el de balaur?"
L-am rugat sa ne lase sa i-l publicam si aici, dintr-un motiv foarte simplu: ca sa vedeti cum ar fi frumos sa scrieti SI VOI un astfel de rezumat/RT, dupa fiecare din turele voastre. Adineauri colegii cercetasi de la Aventura Gaesti ne-au rugat sa le dam citrva detalii despre tura din Fagaras. EU NU VOI SCRIE un astfel de RT, dar va provoc PE VOI. Dealtfel stiti ca acest referat/rezumat/RT, cum vreti sa ii ziceti ESTE BILETUL VOSTRU DE ACCES la viitoare actiuni: eu imi doresc cercetasi care sa nu tina doar pentru EI cele descoperite ci sa le impartaseasca si celorlalti, comunitatii sibiene, pentru ca, incet incet sa o schimbam, sa o facem mai buna, in spirit scout!
Asa ca scrieti baieti, scrieti ce vreti, scrieti orice, numai scrieti! Daca seamana cu ceea ce veti citi mai jos ... voi fi mindru de voi!
RT: 2 zile in Naratzu, intr-un bocanc
de Ion Radoi via alpinet2k@yahoogroups.com
Programasem o tura in Naratzu pentru weekend-ul trecut impreuna cu un prieten din Valcea, dar intre timp, omul a trebuit sa renuntze, pentru ca avea un interviu sambata (nu prea pricep io cum vine asta cu interviul sambata, dar asta e... ). Cert e ca m-a lasat cu buzele umflate, asa ca a trebuit sa-mi gasesc alt partener. Am dat io sfoara in tzara pe alpinet si pe carpati, pana am gasit pe altcineva interesat - un alt tip, tot din Valcea.
Foarte frumos... ne intalnim noi dimineatza in Valcea si plecam cu masina spre Brezoi. O luam spre captarea din capatul Vaii Satului, cu gand sa urcam pe PR (Brezoi - Vf Valtureasa - Vf. Naratzu - Saua Tarsa) si sa coboram pe CA (Saua Tarsa - Valea Satului - Brezoi). Aveam cu noi doar harta veche a lui Nae Popescu, iar jos in Brezoi, pe o pancarta, era descris doar traseul in circuit prin Valtureasa pana pe Naratzu si retur(care cica s-ar face in 8 ore - dupa parerea mea n-ai cum sa faci traseul asta dus-intors în 8 ore decat fara rucsac, fara nicio oprire si cu un ardei iute in fund.)
Deci, plecam noi pe punct roşu spre Valtureasa, printre livezile oamenilor. Poteca (la inceput marcata acceptabil spre prost) merge prin padure urmand linia crestei şi e punctata din cand in cand cu stanci mai proeminente, pe care te poti sui ca sa casti gura catre Brezoi si Doable. Stancile astea de fapt sunt sarea si piperul, pentru ca in rest e o poteca absolut obisnuita prin padure.
Asa... Si cum ne opream noi la fiecare stanca d-asta sa mai cascam gura,dupa vreo 2 ore de potecareala, observ io ca mi s-a dezlipit juma' de talpa de la bocancul stang. Bocancii erau niste Karrimor vechi de vreo 8 ani, care slujisera cu credintza si se pregateau sa iasa la pensie. Trag injuraturile de rigoare, dau rucsacul jos si ma apuc sa scobesc dupa ac si atza, sa trag o carpeala. Gasesc ustensilele, scot bocancul sa m-apuc de treaba, dar nush cum naiba de fac fix ca Basescu cu decoratzia saptamana trecuta: adica scap bocancul, dau sa-l prind, il scap iar, iar il prind, iar il scap... Cert e ca bocancul meu se duce la vale. Da' asa, intr-un mod cat mai sadic: ca nu stateam pe marginea stancii sa-l scap in hau. Nuuu... Scarba a cazut pe iarba, s-a rostogolit putzin, dupaia putzin mai mult si mai repede, dupaia a-nceput sa sara din piatra in piatra si abia dupaia tzusti in hau. Io ma uitam cam ca ciobanul la balaur (bancu' cu balauru e la note de
subsol)... N-aveam palaria in cap, s-o scot sa dau cu ea de pamant. Claudiu da sa coboare el, dar dupa vreo 5 m isi da seama ca n-are nicio sansa. Se intoarce pe bolovan, sa dezbatem. Intre timp, observ ca si boncancul drept prezenta fix aceleasi simptome: stratul inferior al talpii se dezlipise aproape pe jumatate. Ma mir cum de nu simtisem nimic la mers. (Vorba unui prieten de-al meu care pe ce pune mana, strica: Toate lucrurile au un numar de ori. Cande se termina numarul de ori, se strica. Coincidentza face ca numarul de ori sa se termine de obicei la el. E, la bocancii mei se parea ca tocmai se terminase numarul de ori.)
Claudiu avea o pereche de adidasi, da' erau 40. Io cu 42 nu-ncapeam in ei nici cu slujbe. Drept pentru care m-am incaltzat in sandalele pe care le car tot timpul in turele de vara, pentru mers prin apa sau pe drum drept. Deci, bag bocancul ramas in rucsac (nu stiam ce-o sa fac cu el, da' am zis ca nu-i frumos sa-l arunc dupa frac-su) si-i dam inainte.
Pana pe vf. Valtureasa, traseul e foarte frumos: cand pe creasta impadurita, cand pe curba de nivel, cand la cascat gura de pe stanci... Pe Valtureasa facem o pauza de vreo ora, ne relaxam, bem, mancam, benchetuim.
Dupa Valtureasa, situatzia se cam impute: padure deasa, tufisuri, poteca neumblata, execrabil marcata, urzici, zmeuris. Picioarele mele aveau obiectzii puternice si bine fondate. Desigur, ca se fie tacamul complet, nu numai ca eram in sandale, dar imi uitasem si cracii de la pantaloni in masina, si eram cu pantaloni pana la genunchi. Traseul fusese remarcat de curand (erau semne proaspete), dar din 5 in 14. În plus, pe alocuri, baietzii care marcasera iesisera din poteca veche si marcasera aiurea: te trezeai ca iesi din poteca, mergi pe curba de nivel (fara poteca, dar pe marcaj nou), itzi dai sufletul sa nu aluneci pe covorul gros de frunze uscate si putrezite, dupa care urci pieptis si iesi in poteca cu marcajul vechi (mult mai bine profilata). Probabil ca cei care au refacut marcajul au pierdut poteca la un moment dat, au dat cu vopsea pe unde-au luat-o ei, si dupaia au iesit iar, ca si noi, in poteca veche. Asa... Iar chestia asta s-a intamplat de
vreo 4-5 ori. Tare enervant. De multe ori, ajungeai prin niste balarii cat casa, unde desigur, nici gand de vreo urma de poteca, sau de marcaj. O luai la inspiratzie, în sus sau pe linia crestei.
Despre apa: stiam ca exista Izvorul Ferigii, dar aveam oareshce dubii ca o sa-l gasim, si mai mult, ca o sa aiba si apa... Primisem avertismente ca nu se prea gaseste apa in zona de creasta a Naratzului. Din fericire, am gasit izvorul fara probleme (si avea si apa, chiar daca destul de putzina). Ulterior am aflat de la un localnic din Brezoi ca mai era un izvor mult mai mare chiar in saua Tarsa, sub stanci (pe care insa noi nu l-am gasit - dintr-un motiv intemeiat, si anume pentru ca nestiind de el, nu l-am cautat).
La vreo 7 ore de la plecarea din Brezoi am ajuns la baza varfului principal, pe care insa n-am mai urcat pentru ca era si destul de tarziu, si eram deja cam obositzi si fara chef dupa balaureala neaintrerupta de dupa vf. Valtureasa. Am cam pierdut cireasa de pe tort, dar n-au intrat zilele-n sac.
Pana in Saua Tarsa am mai facut cam o ora. Aici ne asteptam sa gasim o poiana numai buna de pus cortul; am gasit, ce-i drept, o poiana mare si frumoasa, dar in loc de iarba, era un ditamai zmeurisul amestecat cu urzici. Si marcajul nostru o lua drept prin zmeuris. Am avut, desigur, proasta inspiratzie sa intram in zmeuris in loc sa-l ocolim, coborand spre stanci. Nu numai ca mi-am luat o portzie de zgarieturi si urzicaturi cum de mult n-am mai incasat... Dar cand am auzit un raget de urs am incremenit. Nu era mormait d-ala simpatic, ci ditamai ragetul, ca de leu. Era la vreo 15-20 m, in zmeuris, avea treaba si noi l-am deranjat. Am dat rapid doua pocnitori si a sters-o in galop. Am facut si noi stanga imprejur si am ocolit zmeurisul, iesind la marginea poienii sub niste stanci.
N-aveam cum sa punem cortul decat in padure sau sa dormim fara cort pe stanci - unde erau vreo doua zone plate destul de mari si de sigure. Io vroiam pe stanci sa adorm cu ochii-n stele, Claudiu voia in padure. Pana la urma am pus cortul in padure, pentru ca era deja o vatra de foc lasata de zmeurarii care mai urca uneori din Brezoi. Mai departe, pe scurt: pus cort, facut foc, pus de ciorba, mancat ciorba, urcat pe stanci, cascat gura la stele, discutzii tembele, facut nani, trezit toata noaptea din ora in ora ca sa tinem focul aprins de frica ursului.
Apropo, poate cineva sa-mi spuna care e comportamentul ursului in asemenea cazuri? Era necesar sa tinem focul aprins toata noaptea, sau simplul fapt ca ne simtise (si ar fi simtit si focul) ar fi fost suficient sa-l tzina departe? Desigur ca la foc n-a venit, asa ca noaptea a decurs fara incidente... Mai putzin un tzipat extrem de puternic si tare ciudat pe care n-am stiut cu ce sa-l asociez: fie vreo pasare de noapte, fie un ras.
A doua zi am luat-o pe Valea Satului, pe marcajul CA aproape inexistent (ce-i drept, inutil, pentru ca era doar de coborat pe firul vaii). La coborare, din nou, din cauza potecii napadite de urzici si zmeura, am facut aproape 5 ore. Dupa o portzie zdravana de urzici si o alunecare pe frunze putrezite, am luat-o de-a dreptul prin apa - chestie care, desi m-a incetinit si mai tare, mi-a placut nespus: fara zmeuris sau urzici, racoare la picioare si aderentza muuuuult mai buna. Pe de alta parte, chiar daca n-as fi fost in sandale, tot nu cred ca am fi coborat mult mai repede, pentru ca Claudiu mergea pe cvasi-inexistenta poteca si isi cam blestema zilele din cauza vegetatiei, desi era in bocanci si pantaloni lungi.
Una peste alta, cu toate urzicile, a fost o tura superba. Astept comentarii despre treaba cu ursul (nu si despre cat de tembel am fost eu de mi-a cazut bocancul in prapastie, mi-am uitat cracii de la pantaloni in masina si am mers pe munte in sandale).
Apropo... Daca va intereseaza soarta celuilalt bocanc: mi-a fost mila sa-l pun pe foc si sa-l vad cum sufera si se mistuie incet sub flacari, asa ca l-am carat in rucsac pana la Bucuresti si l-am aruncat la coshul de gunoi din casa. O sa cada si el (pe ghena) cand oi arunca gunoiul diseara.
;))
Ion
A... si bancul, pentru cine nu-l stie. Cica era un bade, care statea la oi. Si cum statea el, asa, sprijinit in bata, si se uita la oi, dupa un deal apare balaurul cu cinshpe capete. Scoate asta un cap, hatz, ii mananca badelui o oaie. Badea, nimic... Statea sprijinit in bata si nu zicea nimic. Mai scoate asta un cap, mai mananca o oaie. Badea tot nimic. Scoata asta toate cinspe capetele, mananca pe rand toate oile, badea tot nimic. Mananca ala si magarul, si cainii... Cand vede ca badea nu zice nimic si tot sta rezemat in bata, balaurul pleaca. La care badea "D-apoi... Sa nu-tzi bagi ..... in el de balaur?"
Amazing
http://www.worldometers.info/ e un site ciudat rau, care, zic ei, ofera statistici despre lume, Terra in timp real. Posibil, dat fiindca ceva tot calculeaza acolo. Social vorbind insa, este un sentiment interesant, bulversant chiar, sa vezi numarul crescind de nasteri, cum sporeste populatia Pamintului vazind cu ochii, cu citeva bucati omusori pe secunda ... si te mihneste sa vezi cum dispar copilasi sub 5 ani, in aceeasi secunda in care contorul care masoara timpul asteptarii incarcarii paginilor web alearga zglobiu. Dragalas si contrul care ne povesteste cum se duc pe apa Simbetei padurile Terrei sau cum mor, -1, -2, -3 ... oamenii de SIDA. Pe ansamblu, te provoaca la o clipa de reflexie asupra vietii si iti ofera cunoasterea valorii unei simple secunde, care, pina la urma nu e doar o cifra seaca.
No bine, la ora 12 mergem sa vedem strandul ... din Strand, sa vedem ce este real si ce e publicitate ... Haideti si voi ...
No bine, la ora 12 mergem sa vedem strandul ... din Strand, sa vedem ce este real si ce e publicitate ... Haideti si voi ...
Orasul meu, Sibiu
Ai vrea sa vezi cum aratau cu citiva sau mai multi ani inainte cladireile pe linga care treci astazi in drum spre pizzeria preferata? Iata un articol superb de-a dreptul!
http://lucian-desprenimicuri.blogspot.com/2008/08/orasul-meu.html
http://lucian-desprenimicuri.blogspot.com/2008/08/orasul-meu.html
duminică, 3 august 2008
Folk in Jurnalul National de luni
Un DVD de colectie, cu Jurnalul National de luni, 4 august: FOLK.
Haa, te-am prins iti place muzica folk!!!! Si mie! Asculta deci o mica mostra ...
... apoi intra la:
http://folkblog.wordpress.com/asculta-folk/
Si , ceva frumos, pentru parinti, de la Copila Blonda:
Astazi s-a nascut fiul tau
copila blondă cu degetele pe taste
“Sa nasti un copil e ceva biologic; sa cresti un copil e ceva dumnezeiesc.”
Astazi s-a nascut fiul tau. Deschide-I usa casei tale si nu inchide fereastra. Lasa-l sa daruiasca priviri zarilor si sa primeasca fiecare raza a diminetii.Acompaniaza-I zambetul fara de motiv si plansul cu suspine. Pentru ca la fel de sincer este el in inocenta lui. Cand rade si plange. Cand iti surade si te striga pe nume.Strange-l la pieptul tau si imparte cu el aerul ce il respiri. Tine-l in palme caus si descopera-I adevarul. Incurajeaza-I stangacia si nu-l ridica niciodata cand a cazut. Singura ta grija e sa nu se raneasca. Data viitoare va ocoli singur coltul mesei sau pragul prea ridicat. Copiilor nu le joaca feste memoria.Vorbeste-I ca unei fiinte umane, nu-l confunda cu animale de companie sau obiecte de mobilier. Arata-I respect, doar e maximul vietii tale. Increde-te in el si nu-l dojeni daca intampina un esec. Oricui I se poate intampla.Primeste-I reusitele cu bucurie si spune-I ca esti mandru de el. Fa-l sa se simta maret, strecurand doza aceea de modestie ce tine de bun simt. Dar creeaza-I constienta valorii proprii. Pentru ca nu vei vrea ca fiul tau sa se subestimeze vreodata.Lauda-I succesele, dar nu le recompensa. Cadoriseste-l in numele iubirii enorme ce i-o porti si nu-I contura sentimentul pericolului de a te dezamagi. Caci de ce ti-e frica, nu scapi.
Iar atata timp cat stie aprecia, ai voie sa-i oferi orice iti ...
Citeste acest frumos eseu pe:
http://siblondelegandesc.ro/cu-degetele-pe-taste/astazi-s-a-nascut-fiul-tau/
Haa, te-am prins iti place muzica folk!!!! Si mie! Asculta deci o mica mostra ...
Dinu Olăraşu - Alandala
... apoi intra la:
http://folkblog.wordpress.com/asculta-folk/
Si , ceva frumos, pentru parinti, de la Copila Blonda:
Astazi s-a nascut fiul tau
copila blondă cu degetele pe taste
“Sa nasti un copil e ceva biologic; sa cresti un copil e ceva dumnezeiesc.”
Astazi s-a nascut fiul tau. Deschide-I usa casei tale si nu inchide fereastra. Lasa-l sa daruiasca priviri zarilor si sa primeasca fiecare raza a diminetii.Acompaniaza-I zambetul fara de motiv si plansul cu suspine. Pentru ca la fel de sincer este el in inocenta lui. Cand rade si plange. Cand iti surade si te striga pe nume.Strange-l la pieptul tau si imparte cu el aerul ce il respiri. Tine-l in palme caus si descopera-I adevarul. Incurajeaza-I stangacia si nu-l ridica niciodata cand a cazut. Singura ta grija e sa nu se raneasca. Data viitoare va ocoli singur coltul mesei sau pragul prea ridicat. Copiilor nu le joaca feste memoria.Vorbeste-I ca unei fiinte umane, nu-l confunda cu animale de companie sau obiecte de mobilier. Arata-I respect, doar e maximul vietii tale. Increde-te in el si nu-l dojeni daca intampina un esec. Oricui I se poate intampla.Primeste-I reusitele cu bucurie si spune-I ca esti mandru de el. Fa-l sa se simta maret, strecurand doza aceea de modestie ce tine de bun simt. Dar creeaza-I constienta valorii proprii. Pentru ca nu vei vrea ca fiul tau sa se subestimeze vreodata.Lauda-I succesele, dar nu le recompensa. Cadoriseste-l in numele iubirii enorme ce i-o porti si nu-I contura sentimentul pericolului de a te dezamagi. Caci de ce ti-e frica, nu scapi.
Iar atata timp cat stie aprecia, ai voie sa-i oferi orice iti ...
Citeste acest frumos eseu pe:
http://siblondelegandesc.ro/cu-degetele-pe-taste/astazi-s-a-nascut-fiul-tau/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Publicitate
LinkWithin
