Scrisoarea unui copil catre parintii sai

De pe mail ...

 

“Mama, tata, v-aş fi recunoscător dacă nu aţi încerca mereu să îmi
explicaţi ceea ce vă este atât de greu să înţelegeţi la mine. Mama,
tata, să nu pierdeţi prea mult timp pentru a-mi da dreptate, pentru a mă linişti, pentru a încerca să vă potolesc temerile sau pentru a mă face
să vă fac pe plac.
Mama, tata, având grijă de temerile voastre şi de dorinţele voastre
care stau în spatele fricilor, aţi putea să mă ajutaţi să creăm o
relaţie mai relaxată şi mai vie între noi.
Mama, tata, vă rog să nu mă lăsaţi să cred că dorinţele mele sunt
atotputernice. Sunt doar expresia unui imaginar care trebuie să înfrunte realitatea.
Mama, tata, aţi putea să mă ascultaţi pur şi simplu, fără să vă
agăţaţi imediat de ceea ce spun, fără să consideraţi fiecare dintre
încercările sau revoltele mele, ca o acuzare a ceea ce sunteţi.
Mama, tata, vă rog să vă asumaţi riscul de a mă frustra şi chiar de a mă face să sufar, refuzând unele dintre cererile mele.
Mama, tata, îndrăzniţi să vă afirmaţi cu visele şi nevoile voastre
sau cu greşelile voastre, fără să vă justificaţi mereu pentru tot ceea
ce faceţi sau nu faceţi pentru mine.
Mama, tata, vă mulţumesc mult pentru că ştiţi să spuneţi “nu” şi nu întreţineţi iluzia că voi puteţi fi totul pentru mine şi că eu
sunt totul pentru voi.
Mama, tata, asumaţi-vă riscul de a-mi asculta dorinţele, dar nu mi le îndepliniţi imediat. Dacă mi le realizaţi foarte repede, există riscul
să mă devitalizaţi.
Mama, tata, spuneţi-mi că pot visa să fiu mare chiar dacă nu sunt şi
pot fi mai mic decât aţi dori voi, deoarece ştiu că mai am un drum lung
de făcut.
Mama, tata, vă rog să nu vă răzgândiţi atunci când îmi refuzaţi ceva, rămâneţi fermi, doar astfel voi reuşi să înfrunt realitatea din jurul
meu.
Mama, tata, pentru a reuşi să mă poziţionez, pentru a-mi descoperi
propriile limite, pentru a avea repere clare şi a mă afirma faţă de voi, nu ezitaţi să îmi fixaţi limite şi interdicţii.
Mama, tata, chiar dacă reacţionez, dacă plâng, chiar dacă, mama, îţi
spun uneori că eşti “rea şi nemiloasă”, să rămâi fermă. Poziţionarea ta
clară mă linişteşte şi mă întăreşte.
Mama, tata, chiar dacă vă dezamăgesc, chiar dacă vă acuz că nu
înţelegeţi nimic, nu mă închideţi în reacţiile mele printr-o respingere
sau un refuz.
Mama, tata, nu renunţaţi! Dacă încerc să vă seduc, rezistaţi, dacă
uneori vă enervez, nu vă îngrijoraţi. Doar astfel voi învăţa să am
încredere în mine!
Mama, tata, ştiţi că nu sunteţi obligaţi să fiţi părinţi 24 din 24 şi nici să fiţi perfecţi! Astfel voi şti să sufăr puţin şi să găsesc
distanţa potrivită.
Mama, tata, dincolo de rolurile voastre actuale, am nevoie să îi întâlnesc, nu doar pe femeia şi pe bărbatul din voi, ci şi pe fetiţa şi pe băieţelul care aţi fost cândva. Mama, uneori am nevoie
de o mamă, dar şi de o mămică. Tăticule, să nu-ţi fie teamă să fii tată
şi acceptă să-l arăţi pe tăticul din tine!
Mama, tata, am nevoie să vă spun fiecaruia: nu sunt decât
fiul (fiica) voastră (nu sunt totul pentru voi) si nu sunt doar fiul
(fiica) voastră! Ci multe alte lucruri în viaţa mea.”

Extras din cartea: Şi dacă am fi noi înşine, cine ar suferi? Cum să renunţăm la autosabotatorii din interiorul nostru, Jacques Salome