Discursul lui Steve Jobs la Universitatea Stanford – 2005
"Sunt onorat să fiu aici cu voi astăzi, la absolvirea uneia dintre cele mai prestigioase universităţi din lume. Eu nu am absolvit niciodată facultatea. Să fiu sincer, asta e cel mai apropiat moment de o absolvire, la care am participat. Am să vă spun 3 povestioare scurte din viaţa mea. Doar atât.
Despre unirea punctelor în viaţă
M-am lăsat de facultate după 6 luni, dar am rămas în campus încă 18 luni. De ce am renunţat? Totul a început înainte să mă nasc. Mama mea biologică era o tânără studentă care nu absolvise încă şi a decis să mă dea spre adopţie. Ea simţea că trebuie să fiu adoptat de o familie cu studii superioare, aşa că totul era aranjat ca familia unui avocat să mă adopte. S-au răzgândit în ultima clipă, pentru că doreau o fată. Aşadar, a fost sunată următoarea familie pe listă: "Avem un băieţel, îl vreţi?". Noua familie a spus "Sigur". Părinţii adoptivi nu aveau facultate, însă au promis că băiatul va avea una.
La 18 ani am ajuns la facultate. Una scumpa pe care se duceau economiile de o viaţă ale părinţilor mei. După 6 luni nu am văzut niciun rost în a merge la facultate, pentru că nu înţelegeam cum mă va ajuta să îmi dau seama cine sunt şi ce vreau să fac cu viaţa mea. Am decis să renunţ la facultate şi să sper că totul va fi în regulă. Atunci mă simţeam mic şi neajutorat, dar când mă uit în urmă îmi dau seama că a fost una dintre cel mai bune decizii ale mele. În clipa în care am renunţat la cursurile obligatorii am putut merge la cursurile care îmi plăceau cu adevărat şi care erau de la diferite facultăţi. Nu era totul frumos. Nu aveam camera în campus, aşa că dormeam pe podea în camera unor prieteni. Strângeam cutii de suc şi le vindeam pentru 5¢ ca să îmi cumpăr mâncare, iar în fiecare duminică mergeam 12 kilometri pe jos ca să mănânc o masă copioasă la templul Hare Krishna. Iubeam zilele de duminică.
Un curs care îmi plăcea foarte mult era cursul de caligrafie (era poate unul dintre cele mai bune din ţară). Am învăţat despre tipurile serif şi sans serif, despre variaţia spaţiului între litere şi care sunt lucrurile care fac un scris excelent. Mi se părea fascinant. Nimic din asta nu avea o aplicaţie practică în viaţa mea. Însă peste 10 ani, când lucram la designul pentru primul Macintosh, am reuşit să punem tot ce învăţasem atunci în arhitectura tipografica a Mac-ului.Dacă nu aş fi făcut cursul de caligrafie, Macintosh nu ar fi avut tipurile de font-uri şi posibilităţile de a scrie pe care le are acum. Şi cum Windows a copiat Macintos-ul, probabil niciun computer din lume nu ar fi avut! Evident, ar fi fost imposibil să unesc aceste puncte din viaţa mea înainte. Doar uitându-te în urma poţi uni punctele.
Aşadar, trebuie să ai încredere că, într-un fel, punctele se vor uni la un moment dat. Trebuie să crezi în ceva: intuiţie, destin, viaţă, karma, orice. Abordarea asta nu m-a dezamăgit niciodată şi a făcut toată diferenţa în viaţa mea.
Despre iubire şi pierdere
Am avut noroc, am aflat devreme ce vreau să fac în viaţă. Am pornit Apple în garajul părinţilor mei când aveam 20 de ani. În 10 ani, compania a crescut de la un garaj la o companie de 2 miliarde de dolari şi 4000 de angajaţi. De un an de zile lansasem Machintosh-ul, iar eu împlinisem 30 de ani. Apoi am fost concediat.
Cum poţi fi concediat dintr-o companie pe care ai fondat-o? Păi, când Apple era în creştere, am angajat pe cineva foarte talentat să mă ajute, şi pentru un an treaba a mers bine. Apoi viziunea noastră despre viitor a luat-o pe căi diferite şi astfel au apărut disensiunile. Când s-a întâmplat asta, comitetul director i-a ţinut partea, iar eu am fost dat afară. Munca unei vieţi întregi era pierdută. Voiam să mă retrag undeva departe, însă ceva nu mă lăsa. Încă îmi plăcea ce fac, îmi plăcea munca mea. Am fost respins, dar încă iubeam. Aşa că am decis să încep din nou de la 0. Atunci nu am înţeles, dar acum ştiu că a fi dat afară a fost cel mai bun lucru pentru mine. Greutatea de a fi o persoană de succes a fost înlocuită de uşurătatea de a fi începător din nou, mai puţin sigur pe lucrurile din jurul meu. Am intrat în cea mai creativă perioadă din viaţa mea.
În următorii 5 ani am întemeiat compania Next şi compania Pixar. Am cunoscut-o pe Laurene, care a devenit soţia mea. Am creat primul film animat pe computer şi am ajuns cel mai de succes studio de animaţie din lume. Apple a cumpărat Next, iar tehnologia pe care o dezvoltăm la Next este la baza companiei Apple astăzi. M-am întors la Apple, iar Laurene şi cu mine avem o familie minunată împreună. Nimic din astea nu s-ar fi putut întâmpla dacă nu eram dat afară de la Apple. A fost un medicament foarte amar, dar pacientul avea nevoie de el. Nu îţi pierde credinţa! Sunt sigur că singurul lucru care m-a făcut să merg mai departe a fost dragostea pentru ceea ce făceam.
Trebuie să descoperi ce iubeşti. Asta e valabil şi în muncă, şi cu oamenii. Munca va ocupa o mare parte din viaţa ta şi singurul fel de a fi cu adevărat satisfăcut este să ai realizări frumoase. Şi nu poţi avea realizări frumoase decât dacă IUBEŞTI ceea ce faci. Dacă nu ai găsit încă, continuă să cauţi. Nu te mulţumi cu puţin. Aşa cum se întâmplă cu toate problemele ce ţin de suflet, vei şti când vei găsi. Iar pe măsură ce anii trec, totul va deveni mai frumos. Să nu uiţi doar: nu te mulţumi cu puţin!
Am avut noroc, am aflat devreme ce vreau să fac în viaţă. Am pornit Apple în garajul părinţilor mei când aveam 20 de ani. În 10 ani, compania a crescut de la un garaj la o companie de 2 miliarde de dolari şi 4000 de angajaţi. De un an de zile lansasem Machintosh-ul, iar eu împlinisem 30 de ani. Apoi am fost concediat.
Cum poţi fi concediat dintr-o companie pe care ai fondat-o? Păi, când Apple era în creştere, am angajat pe cineva foarte talentat să mă ajute, şi pentru un an treaba a mers bine. Apoi viziunea noastră despre viitor a luat-o pe căi diferite şi astfel au apărut disensiunile. Când s-a întâmplat asta, comitetul director i-a ţinut partea, iar eu am fost dat afară. Munca unei vieţi întregi era pierdută. Voiam să mă retrag undeva departe, însă ceva nu mă lăsa. Încă îmi plăcea ce fac, îmi plăcea munca mea. Am fost respins, dar încă iubeam. Aşa că am decis să încep din nou de la 0. Atunci nu am înţeles, dar acum ştiu că a fi dat afară a fost cel mai bun lucru pentru mine. Greutatea de a fi o persoană de succes a fost înlocuită de uşurătatea de a fi începător din nou, mai puţin sigur pe lucrurile din jurul meu. Am intrat în cea mai creativă perioadă din viaţa mea.
În următorii 5 ani am întemeiat compania Next şi compania Pixar. Am cunoscut-o pe Laurene, care a devenit soţia mea. Am creat primul film animat pe computer şi am ajuns cel mai de succes studio de animaţie din lume. Apple a cumpărat Next, iar tehnologia pe care o dezvoltăm la Next este la baza companiei Apple astăzi. M-am întors la Apple, iar Laurene şi cu mine avem o familie minunată împreună. Nimic din astea nu s-ar fi putut întâmpla dacă nu eram dat afară de la Apple. A fost un medicament foarte amar, dar pacientul avea nevoie de el. Nu îţi pierde credinţa! Sunt sigur că singurul lucru care m-a făcut să merg mai departe a fost dragostea pentru ceea ce făceam.
Trebuie să descoperi ce iubeşti. Asta e valabil şi în muncă, şi cu oamenii. Munca va ocupa o mare parte din viaţa ta şi singurul fel de a fi cu adevărat satisfăcut este să ai realizări frumoase. Şi nu poţi avea realizări frumoase decât dacă IUBEŞTI ceea ce faci. Dacă nu ai găsit încă, continuă să cauţi. Nu te mulţumi cu puţin. Aşa cum se întâmplă cu toate problemele ce ţin de suflet, vei şti când vei găsi. Iar pe măsură ce anii trec, totul va deveni mai frumos. Să nu uiţi doar: nu te mulţumi cu puţin!
Despre moarte
Când aveam 17 ani, am citit ceva ce m-a impresionat profund: "Dacă trăieşti fiecare zi ca şi când ar fi ultima, într-o zi sigur vei avea dreptate!". Să ţin minte că voi muri a fost cea mai importantă unealtă pe care am avut-o ca să iau marile decizii în viaţă. Pentru că totul, toate aşteptările externe, toată mândria, toată ruşinea şi frica de eşec, toate dispar în faţa morţii, lăsând doar ceea ce este important cu adevărat. Să ţii minte că vei muri e cel mai bun mod de a evita capcana de a te gândi că ai ceva de pierdut. Eşti deja dezbrăcat. Nu există niciun motiv să nu îţi urmezi inima.
Acum un an am fost diagnosticat cu cancer. Am primit diagnosticul la 7,30 dimineaţa: aveam o tumoare la pancreas. Nici nu ştiam ce e ăla pancreas. Doctorii mi-au zis că sigur e unul din acele tipuri de cancer care nu pot fi tratate şi, prin urmare, aveam să mai trăiesc între 3 şi 6 luni. Mi s-a spus să merg să îmi fac ordine în treburi, pe limbajul doctorilor asta însemnând "o să mori". În seara acelei zile mi s-a făcut o biopsie: mi-au băgat pe gât un endoscop, prin stomac şi intestine, până la pancreas, şi, cu un ac, au prelevat câteva celule din tumoare. Eu eram anesteziat, dar nevasta mea a spus că doctorii au început să plângă când s-au uitat la microscop. Era o formă foarte rară de cancer care se putea vindeca prin operaţie. M-am operat şi acum sunt în regulă. Ăsta a fost momentul în care am fost cel mai apropiat de moarte şi sper că asta să fie valabil încă câteva decenii. Acum, că am simţit pe pielea mea, pot spune nişte lucruri cu o mai mare certitudine decât când moartea era doar un concept pur intelectual.
Nimeni nu vrea să moară. Chiar şi oamenii care vor să ajungă în Rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Şi totuşi, moartea e destinaţia tuturor. Nimeni nu a scăpat de ea vreodată. Şi aşa şi trebuie să fie, pentru că moartea este cea mai mare invenţie a vieţii. Agentul schimbării. Curăţă vechiul pentru a face loc noului. Acum, voi sunteţi noul, dar, în curând, veţi fi vechi şi veţi fi înlăturaţi. Îmi pare rău să fiu aşa dramatic, dar acesta e adevărul.
Timpul fiecăruia este limitat, nu îl consuma trăind viaţa altora. Nu te lăsa înregimentat, adică nu trăi după regulile altora. Nu lăsa zgomotul părerilor altor persoane să amuţească propria ta voce interioară. Şi, cel mai important, ai curajul să îţi urmezi inima şi intuiţia. Ele ştiu deja ce vrei să devii. Orice altceva e lipsit de importanţă.
Vă mulţumesc foarte mult.
Când aveam 17 ani, am citit ceva ce m-a impresionat profund: "Dacă trăieşti fiecare zi ca şi când ar fi ultima, într-o zi sigur vei avea dreptate!". Să ţin minte că voi muri a fost cea mai importantă unealtă pe care am avut-o ca să iau marile decizii în viaţă. Pentru că totul, toate aşteptările externe, toată mândria, toată ruşinea şi frica de eşec, toate dispar în faţa morţii, lăsând doar ceea ce este important cu adevărat. Să ţii minte că vei muri e cel mai bun mod de a evita capcana de a te gândi că ai ceva de pierdut. Eşti deja dezbrăcat. Nu există niciun motiv să nu îţi urmezi inima.
Acum un an am fost diagnosticat cu cancer. Am primit diagnosticul la 7,30 dimineaţa: aveam o tumoare la pancreas. Nici nu ştiam ce e ăla pancreas. Doctorii mi-au zis că sigur e unul din acele tipuri de cancer care nu pot fi tratate şi, prin urmare, aveam să mai trăiesc între 3 şi 6 luni. Mi s-a spus să merg să îmi fac ordine în treburi, pe limbajul doctorilor asta însemnând "o să mori". În seara acelei zile mi s-a făcut o biopsie: mi-au băgat pe gât un endoscop, prin stomac şi intestine, până la pancreas, şi, cu un ac, au prelevat câteva celule din tumoare. Eu eram anesteziat, dar nevasta mea a spus că doctorii au început să plângă când s-au uitat la microscop. Era o formă foarte rară de cancer care se putea vindeca prin operaţie. M-am operat şi acum sunt în regulă. Ăsta a fost momentul în care am fost cel mai apropiat de moarte şi sper că asta să fie valabil încă câteva decenii. Acum, că am simţit pe pielea mea, pot spune nişte lucruri cu o mai mare certitudine decât când moartea era doar un concept pur intelectual.
Nimeni nu vrea să moară. Chiar şi oamenii care vor să ajungă în Rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Şi totuşi, moartea e destinaţia tuturor. Nimeni nu a scăpat de ea vreodată. Şi aşa şi trebuie să fie, pentru că moartea este cea mai mare invenţie a vieţii. Agentul schimbării. Curăţă vechiul pentru a face loc noului. Acum, voi sunteţi noul, dar, în curând, veţi fi vechi şi veţi fi înlăturaţi. Îmi pare rău să fiu aşa dramatic, dar acesta e adevărul.
Timpul fiecăruia este limitat, nu îl consuma trăind viaţa altora. Nu te lăsa înregimentat, adică nu trăi după regulile altora. Nu lăsa zgomotul părerilor altor persoane să amuţească propria ta voce interioară. Şi, cel mai important, ai curajul să îţi urmezi inima şi intuiţia. Ele ştiu deja ce vrei să devii. Orice altceva e lipsit de importanţă.
Vă mulţumesc foarte mult.
======================
https://www.youtube.com/watch?v=D1R-jKKp3NA
======================
Dumnezeu sa il odihneasca!
Cercetasii sibieni!
http://my.opera.com/chooseopera/blog/2011/10/06/steve-jobs-1955-2011-and-on
Steve Jobs, 1955 - 2011 and onBy .ed(DotEd). Thursday, October 6, 2011 6:30:40 AM
steve jobs, internet, innovation, history, tim berners-lee, apple, computers
Rarely do the efforts of a single person stretch world wide.
Steve Jobs accomplished this several times in the past 30 years. From working on early video game hardware at Atari, founding Apple and NeXT (it was a NeXT system that Tim Berners-Lee used to create the first Web server), redefining Pixar, and ultimately returning Apple to influential positions across multiple industries.
Video games may have taken an alternate path, the Web might have come together differently, several successful family movies never would've screened, the landscape of music, design, and mobile computing would not have seen many popular innovations. Games, movies, music, communication, design, and the Internet, that's quite a spectrum. If not for the innovation and inspiration of this visionary, we'd be living in a completely different world.
There are many quotes floating around today, honoring Steve's legacy. They're inspiring to us, but I want to leave you with one that inspired him: "There's an old Wayne Gretzky quote that I love. 'I skate to where the puck is going to be, not where it has been.' " - Steve Jobs
Thanks for encouraging us to innovate, disrupt, and think different.
============================
http://www.webmd.com/cancer/pancreatic-cancer/news/20111005/apple-founder-steve-jobs-dies-56?ecd=wnl_day_100611
Apple Founder Steve Jobs Dies at 56
Tech Innovator Had Been Battling Pancreatic Cancer for Years
By Matt McMillen
WebMD Health News
Reviewed by Laura J. Martin, MD
Oct. 5, 2011 -- Steve Jobs, the visionary co-founder of Apple Inc. who revolutionized the way we use technology, died today after fighting advanced pancreatic cancer since 2004. The death was announced by the company he helped found.
"Apple has lost a visionary and creative genius, and the world has lost an amazing human being," Apple stated in a note on its web site. "Those of us who have been fortunate enough to know and work with Steve have lost a dear friend and an inspiring mentor. Steve leaves behind a company that only he could have built, and his spirit will forever be the foundation of Apple."
Unlike many famous people diagnosed with cancer or other fatal illnesses, Jobs revealed few details about his health after he was diagnosed with pancreatic cancer.
That was also true when he resigned from the company in August 2011. Jobs’ shed little insight on his condition in this excerpt from his letter to the Apple Board of Directors:
“I have always said if there ever came a day when I could no longer meet my duties and expectations as Apple’s CEO, I would be the first to let you know. Unfortunately, that day has come.
I hereby resign as CEO of Apple. I would like to serve, if the Board sees fit, as Chairman of the Board, director and Apple employee.”
He was, however, willing to talk about death, as he did in this 2005 commencement speech at Stanford University. He shared his relief at the time that he was diagnosed with a rare form of pancreatic cancer -- one did not mean an immediate death sentence. Yet he was realistic about his future:
“Remembering that I’ll be dead soon is the most important tool I’ve ever encountered to help me make the big choices in life. Because almost everything -- all external expectations, all pride, all fear of embarrassment or failure -- these things just fall away in the face of death, leaving only what is truly important. Remembering that you are going to die is the best way I know to avoid the trap of thinking you have something to lose. You are already naked. There is no reason not to follow your heart.”
Legendary Career
In his nearly four-decade career, Jobs oversaw the development of some of the most iconic tech products of the past half century.
He co-founded Apple Computer Inc. in 1976. Based in Cupertino, Calif., the company developed one of the first commercially successful personal computers, the Apple II. Less than 10 years after its founding, though, Apple’s business had lost its momentum, and, in 1985, Jobs was forced to resign.
A year later, Jobs helped found Pixar, the independent animation studio that produced Toy Story and its two sequels, Monsters Inc., Ratatouille, and a host of others Academy Award-winning computer-animated films.
Jobs returned to Apple in 1996. The following year he was named CEO, a position he resigned in August 2011.
During his second tenure at Apple, the company introduced the iPod, the iPhone, and, most recently, the iPad. The popularity of each propelled Apple into its current position as one of the world’s most valuable technology companies.
Meanwhile, its Macintosh line of personal computers has, over the past several years, transformed the company from an also-ran to a top seller in the PC market.
But as Jobs was reviving Apple, his own health was suffering.
Jobs' Pancreatic Cancer
In 2004, Jobs was diagnosed with a rare form of cancer when a neuroendocrine tumor was discovered in his pancreas. This type of tumor accounts for 3% of all pancreatic tumors.
The distinction between types of pancreatic cancer is an important one. Whereas the most common form of pancreatic cancer is quite aggressive and deadly, neuroendocrine pancreatic cancer typically progresses slowly and is often treatable.
“Neuroendocrine cancer has a much better prognosis,” says Rodney Pommier, MD, a surgeon at Oregon Health and Sciences University and an expert in neuroendocrine cancer. Pommier did not participate in Jobs’s care.
Jobs had surgery in 2004 to remove the tumor, after which he returned to work. Five years later, though, he took another medical leave of absence from Apple. This time, he underwent a liver transplant at Methodist University Hospital in Memphis.
Throughout his illness, Jobs preferred privacy over public disclosure of the details of his condition, and the reason for the liver transplant was never disclosed. There was speculation at the time that it was done because his cancer had spread to his liver.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!