2. Caineni - Pesterile Coti - Apa Cumpanita, Muntii Fagarasului

http://www.romania-natura.ro/book/export/html/3

 

2. Caineni - Pesterile Coti - Apa Cumpanita, Muntii Fagarasului

2. Caineni - Pesterile Coti - Apa Cumpanita, Muntii Fagarasului

Din localitatea Caineni, de pe DN 7 (Ramnicu Valcea - Sibiu), de la aproximativ 350 m altitudine, dupa ce am trecut podul peste Olt spre localitatea Cainenii Mici, mai mergem spre munte circa 100 m, pana la o ramificatie: catre dreapta se desprinde drumul care trece prin satul Greblesti spre Valea Boia Mare; tot inainte, intram pe Valea Satului (Cotilor) (marcaj punct albastru, traseu 50).
Alegem aceasta din urma varianta. Dupa ce am parcurs cam 6 km, vreme in care am trecut cinci poduri peste apa, ajungem intr-o zona de largire importanta a vaii (L). Drumul forestier continua sa urce in lungul Vaii Satului (Cotilor), iar o parte din serpentinele lui se vad sus de tot in stanga, pe coasta muntelui (M); de la capatul drumului forestier (circa 1200 m altitudine), spre dreapta, o poteca abrupta prin padurea de pe malul stang geografic conduce in circa 45 minute la drumul care duce, catre amonte, spre stana din Valea Coti; din locul de unde iesim in acest drum, venind pe “poteca” prin padure, mai facem 30 minute pana la stana.

9. Traseul 51 - care urca dinspre sud, din Greblesti pana in creasta principala - are si portiuni umbrite, relaxante.

foto: Gabriel Silvasanu (Bucuresti)

10. Pe traseul 51, cand sosim la circa 1500 m altitudine avem belvedere spre creasta principala si catre est; in urcare, acum parasim interfluviul pe care l-am urmat pana aici si continuam numai pe versantul stang geografic al Vaii Coti.

foto: Ica Giurgiu, Gabriel Silvasanu (Bucuresti)

Din zona de largire importanta a vaii (L; ne aprovizionam aici cu apa) - de unde marcajul punct albastru urmeaza o ramificatie spre dreapta a drumului - serpentine largi, cu tufe de zmeur pe margine, ne scot la circa 1075 m altitudine, dupa 45 minute, pe interfluviul dintre Vaile Boia Mica si Coti (Satului), in Saua la Ciungi (C). Din dreapta noastra coboara marcajul triunghi albastru (traseul 51), care incepe din Greblesti. Urcam spre amontele interfluviului, pe triunghi albastru; poteca continua sa fie larga, frumoasa. Pe la 1350 m apar primii bolovani de calcar. Dupa aproximativ 2½ ore de la plecarea din vale iata-ne la circa 1500 m altitudine (belvedere spre est, zona Ciortea, imaginea 10), de unde drumul nostru, in general larg, paraseste interfluviul pe care l-a urmat pana aici si continua numai pe versantul stang geografic al Vaii Coti. Intai coboram, urcam iar si iata-ne dupa circa 30 minute ajunsi la stana din Valea Coti (aproximativ 1500 m altitudine). Am lasat Intre timp la dreapta poteca marcata cu triunghi albastru, care continua sa urce prin padurea de conifere de pe Muchia Coti; dupa ce vom trece pe la Pestera din Valea Cotilor vom reintalni In drumul nostru spre altitudini mari acest marcaj triunghi albastru pe niste serpentine largi, cu iarba, la inceputul golului alpin de pe Piciorul Boului (Tatarului).

11. De la est de Saua Prislop, de pe drumul care suie aici de la talvegul Vaii Cotilor, vedem creasta principala a masivului. Spre ea putem urca pe directia (fara poteca) care ni se pare mai la indemana.

foto: Ica Giurgiu

Stana din Valea Coti este situata pe malul stang geografic al apei, amonte de confluenta cu un important afluent de pe aceeasi parte, la poalele Piciorului Boului. De la stana urcam In amonte, pe drumul larg prin padure. Dupa cateva minute acesta trece dincolo de apa, suind In serpentine largi In Saua Prislop (vezi traseul 49; imaginile 1 si 11), pe sub un perete cu blocuri si forme albe de calcar.
Putin mai sus de locul unde drumul pe care am venit trece paraul, Indreptandu-se spre Saua Prislop, pe malul stang geografic al Vaii Coti (harta 12, imaginea 13), la circa doi metri altitudine relativa se deschide mica intrare In Pestera Izvorului din Valea Cotilor (marcata cu 2011/3).

12. Harta Pesterii Izvorului din Valea Cotilor.

13. Intrarea in Pestera Izvorului din Valea Cotilor, la picioarele lui Mihai Ducea.

foto: Ica Giurgiu

Continuam sa urcam acum chiar pe langa apa Cotilor, cand pe un mal, cand pe celalalt, dupa cum ni se pare mai comod. Lasam in stanga trei vai afluente (imaginea 14). La 100 m amonte de ultima confluenta apare pe dreapta un grohotis dominat de un colt de stanca (vezi si imaginea 15). Urcand pe grohotis, cam la 20 de metri fata de albie, ajungem la intrarea Pesterii din Valea Coti (1600 m altitudine, imaginea 16). De la stana pana aici am facut 30 de minute.

14. Arealul carstic stana din Valea Cotilor (nu este activa in fiecare an) - Saua Prislop (vezi si imaginea 1) - Pesterile din Valea Cotilor.

desen: Ica Giurgiu

15. Intrarea in Pestera din Valea Cotilor.

foto: Ica Giurgiu

16. Intrarea in Pestera din Valea Cotilor.

foto: Ica Giurgiu, Teo Schuller

Din capatul micului canion in podeaua caruia se deschide putul de acces in pestera (imaginea 17), suind cam doi metri se intra intr-o alta cavitate, Pestera Mica din Valea Cotilor (imaginea 18).

17. Pestera din Valea Cotilor.

18. Harta Pesterii mici din Valea Cotilor.

Intre Pestera Izvorului din Valea Coti (2011/3) si Pestera din Valea Coti, Paraul Coti isi pierde in 2-3 locuri o parte din debit, in talveg. De la Pestera din Valea Coti continuand sa urcam pe malul stang geografic depasim zona cu cascade, apoi urcam tot spre dreapta, pana ce iesim in golul alpin, pe serpentine largi cu iarba, marcate cu triunghi albastru. De la pestera pana in Saua Apa Cumpanita (1807 m), unde vom intalni marcajul de creasta, facem 40 minute. La sud-est de Saua Apa Cumpanita un refugiu din lemn ne poate servi pentru popas.

Daca urcam pe Valea C1 (imaginea 14), vom putea vedea cateva zone cu lapiezuri bine dezvoltate. Pe Vaile C2 si C3 vom constata ca apa dispare si reapare iar pe interfluviile aferente lor putem intalni depresiuni de tip dolina.

Pestera Izvorului din Valea Cotilor

Descoperita si cartata - in urma informatiei primita de la un cioban - in 20 iulie 1980, de Gabriel Silvasanu si Emil Solomon. 11 metri dezvoltare, denivelare 4 (-3,5/ +0,5) metri, extensie 5,4 metri, indice de ramificare 2,03. (harta 12, imaginea 13)
De la stana din Valea Coti urmam drumul care insoteste Paraul Coti in amonte, pana cand drumul traverseaza paraul, urcand spre Saua Prislop. Putin mai amonte, in malul stang geografic, la circa 2 metri altitudine relativa, se afla intrarea triunghiulara (0,5 x 0,6 m) a pesterii. Cavitate dezvoltata in calcare.

Pestera mica din Valea Cotilor

A fost descoperita la 22 iunie 1975 de Dan Nanu, Ica si Mihaela Giurgiu. Cartata pe 19 iunie 1976 de Gabriel Silvasanu. 13,7 metri dezvoltare, 2,7 (-0,7/ +2) metri denivelare, 13 metri extensie, indice de ramificare 1,05. (harta 18)
Intrarea ei este situata cu circa doi metri mai sus fata de putul care permite accesul in Pestera din Valea Cotilor. Cavitate dezvoltata in calcare, pe o diaclaza.

Pestera din Valea Cotilor

A fost descoperita de localnicii din Caineni, care o semnaleaza ziarului Scanteia; acesta publica o nota la rubrica Faptul divers, in iunie 1975.
Pe 22 iunie 1975 cavitatea este explorata de Ica Giurgiu, Dan Nanu, Mihaela Giurgiu si Adrian Ionescu, membri ai Clubului de speologie “Emil Racovita” Bucuresti. Pe 19 iunie 1976 este cartata pe 339 m, de Ica Giurgiu, Gabriel Silvasanu, Mihaela Giurgiu. Dosarul cu datele topografiei se pierde si cavitatea este recartata pe 9 septembrie 1984 de Ica Giurgiu, Mihai Ducea, Teo Schuller: 360 metri dezvoltare, -21,26 metri denivelare.
Pe 21 iulie 1985, Ica Giurgiu si Gigi Chiriloi mai carteaza o galerie de 5 m la baza putului de 6,35 si descopera - in urma unui decolmataj important, efectuat in extremitatea vestica a salii de sub intrare - un sistem de galerii pe care il apreciaza la 32 m dezvoltare. Pe 21 august 1985, Mihai Ducea si Teo Schuller carteaza acest sistem de galerii, obtinand o lungime de 43,5 m, cifra care ridica dezvoltarea Pesterii din Valea Cotilor la 408,5 m.

In octombrie si noiembrie 1975, Cercul de speologie Nyphargus Ramnicu Valcea a cartat cavitatea si a publicat datele culese sub denumirea de Avenul de pe Piciorul Boului, mentionand ca cifre morfometrice 600 m dezvoltare si -25 m denivelare (Ghita Procopie, Nicolae Voicila - Formatiuni endocarstice in judetul Valcea - Studii si cercetari de speologie, II, 1982, Ramnicu Valcea). Planul prezentat de ei il putem numi doar schita caci orientarea, forma si lungimile galeriilor reflecta doar aceasta idee de reprezentare.
In lista rezervatiilor naturale din Romania, pentru judetul Valcea, localitatea Caineni, apare propus (1983, Decret 348) Avenul Piciorul Boului: suprafata 1 hectar, categorie UICN III, tip speologic. In Legea 5 (Monitorul Oficial, 12 aprilie 2000), privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national, Avenul Piciorul Boului, pozitia 2784, este prevazut cu o suprafata de 0,1 hectare.

La Pestera din Valea Cotilor se ajunge urcand in amonte de la stana Coti, pe paraul cu acelasi nume. Dupa ce depasim trei afluenti pe dreapta, la circa 100 m amonte de confluenta cu ultimul dintre ei si la 20 m altitudine relativa se deschide in malul stang un scurt canion. In podeaua canionului se afla putul de acces in Pestera din Valea Cotilor (imaginea 16) iar in zona superioara a canionului patrundem in Pestera mica din Valea Cotilor.

Descriere
Putul de acces in Pestera din Valea Cotilor (harta 17) are 8,5 m si poate fi coborat pe o scara speologica amarata de pitoane fixate in fisurile existente la buza acestui put. Aceasta comunicare cu exteriorul presupunem ca a survenit in urma prabusirii tavanului. Ajungem pe un con de bolovani si lemne de brad putrezite care au servit unor vizitatori la coborarea putului de 8,5 m. Tot tavanul salii de la intrare prezinta urme de curgere sub presiune, acoperite cu mari suprafete cu vermiculatiuni.
In nord-vestul salii de la intrare (8 x 7 metri) se coboara pe panta de bolovani intr-un sistem de galerii. Apar coralite pe pereti, montmilch si argila pe podea la cota -12,75 metri. Cele trei galerioare sapate sub presiune, explorate deocamdata pana la stramtorile reprezentate cu semne de intrebare, se pare ca merita a fi incercate de continuat.
Din sala de intrare, spre nord, o panta puternic ascendenta conduce la cota -2,45, zona aflata foarte aproape de panta cu bolovani de la exterior, panta pe care se coboara de la gura pesterii la apa Cotilor.
In estul salii de la intrare, urcand o saritoare de 1,5 m, patrundem intr-un culoar lung de 8 m in care se observa scurgeri partial corodate si mici stalagmite.

Din sala de intrare spre cota -16,52 metri (sud) parcurgem o diaclaza modelata sub presiune, in peretii careia se observa straturile puternic inclinate dinspre sala spre cota ei minima. Terminusul galeriei este colmatat cu bolovani destul de mari. La cota -18 de pe acest tronson apare o ramificatie orientata sud-vest nord-est, dezvoltata si ea sub presiune, pe care se ajunge la cota minima a cavitatii, -21,26 metri; aici exista cinci stalactite lungi de 10 cm si groase de 1 cm. Zona punctului A (cota -15,26 metri) comunica impenetrabil cu salita de la cota -12,77 metri. De la aceasta ultima cota, o galerie stramta si inalta, cu pamant negru si umed pe podea, cu coralite pe pereti, prezentand nivele de eroziune, meandreaza pana la cota -13,07 metri, unde continuarea este obturata cu bolovani. In zona punctului B se poate circula pe verticala inspre galeria superioara.

Aceasta galerie superioara incepe din extremitatea sud-estica a salii de la intrare, cam de la cota -5,62 metri. Este inalta si relativ larga. Pe parcurs depasim mai multe saritori si guri de puturi care comunica cu un nivel inferior. Dupa ce trecem (prin opozitie) de gura putului de 6,35 m ajungem la un sector orientat est-vest, din capatul caruia un mic laculet alimenteaza paraul care se dreneaza spre Sala lacului.
Putul de 6,35 este evitat de a fi coborat printr-unul din primele doua puturi care ii urmeaza mergand de la el spre est; de la baza lor se trece prin galeria care debuseaza in sala cu bolovani.
De la baza saritorii de 6,35 m se poate patrunde spre vest, pe o galerie lunga de cinci metri, dezvoltata printre bolovani mari (nefigurata pe harta) sau spre sud, printr-un put de doi metri si apoi pe o galerie tot de doi metri (nedesenate), din care se ajunge la baza saritorii de 2,2 m.
La fel ca si in sala de la intrare, unde partea ei vestica nu poate fi clar determinata din cauza acumularii de blocuri, Sala cu bolovani prezinta in podea ingramadiri care nu ne permit sa apreciem locul eventualelor continuari.
Din Sala cu bolovani (8 x 6 metri) se ajunge spre vest in Sala lacului (10 x 4 m). In partea ei sudica se formeaza temporar o acumulare de apa de circa 5 x 2 metri suprafata, adanca de aproximativ 0,5 metri. Pe podeaua acestei sali s-a acumulat un strat gros de argila.
La nord de Sala lacului se patrunde in Sala anticlinalului (4 x 5 metri), care comunica printr-un put de 11 metri cu galeria superioara (imaginea 19). Pe peretele nordic al acestei sali se observa straturile unui anticlinal brazdat de o fisura. Calcarele cristaline in care este dezvoltata Pestera din Valea Cotilor apar aici superb evidentiate, ca de altfel si in culoarul care leaga Sala anticlinalului de Sala lacului, culoar cu cheia de bolta prabusita. In Sala anticlinalului exista doua locuri unde picura abundent.

19. Pestera din Valea Cotilor. La baza putului de 11 metri care da in Sala Anticlinalului, pe culoarul de legatura cu Sala Lacului.

foto: Ica Giurgiu, Mihai Ducea

Pestera din Valea Cotilor a fost sapata initial sub presiune si apoi modelata de o curgere cu nivel liber a carei evolutie nu ne este deocamdata suficient de lamurita. Urmele acestor stadii sunt bine reprezentate in cavitate.
Dezvoltarea galeriilor este de 408,5 metri, denivelarea -21,3 metri, extensia 58 metri, indicele de ramificare 7,06. In perioada 22 iunie 1975 - 21 septembrie 1986 a fost cea mai importanta cavitate ca lungime din masiv, iar in intervalul 22 iunie 1975 - 30 iulie 1986 a detinut si recordul de denivelare pentru Muntii Fagarasului.
Masuratorile de temperatura facute la 25 septembrie 1984 au indicat: 7 grade in labirintul din sudul salii de intrare, 5 grade in Sala anticlinalului si 4,5 grade in Sala cu bolovani. La data respectiva au fost intalniti in pestera circa 120 lilieci grupati in special in Sala lacului si Sala cu bolovani.
Tot pe 25 septembrie 1984 s-a observat ca intreg debitul de apa care trece prin fata intrarii in Pestera din Valea Cotilor se pierde intr-un mic ponor aflat cu circa 800 metri aval si reapare la exterior cu circa 100 metri mai la vale de Pestera Izvorului din Valea Cotilor, intre ponor si resurgenta valea fiind complet seaca.

Arheologie
In iunie 1975 - la prima explorare a Pesterii din Valea Cotilor facuta de Clubul de speologie “Emil Racovita” Bucuresti - s-a descoperit un ulcior in zona centrala a cavitatii. El a fost luat din cavitate in iulie 1985 si adus la Muzeul de Istorie al Romaniei, unde lucra ca arheolog un membru al clubului, Bogdan Filipescu. S-a apreciat, dupa particularitatile in care a fost lucrat, ca vasul apartine perioadei feudale. Dar nu s-a dat spre publicare nici un material deoarece, in lipsa unei alte descoperiri de acest fel, “nu s-au putut face similitudini” (?!).

romania natura muntii carpati harti ghiduri pestera speologie cabana fauna flora marcaje carpathians guides mountains