De ce n-are "noştri" doi i
De diacritica
Gramatical vorbind, i-ul ăla al doilea ar fi articol hotărât (ca în oamenii,
băieţii). Numa' că noştri apare fie pe lângă un substantiv care are deja
articol (băieţii noştri, oamenii noştri), fie are un articol
posesiv-genitival (ai noştri), caz în care nu poa' să mai aibă şi articol
hotărât, că cine-a mai văzut două articole pe lângă acelaşi cuvânt?! (Eu
parcă să zic că n-am văzut.)
Altminteri, noştri e echivalentul masculin al lui noastre. Iar i-ul articol
hotărât e echivalentul masculin al lui -le (băieţii / fetele). Corect?
Prin urmare, dacă zic noştrii, cu doi i, ar trebui să pot zice şi
noastrele. Numa' că nu pot. (Ciudat, nimeni nu mă-ntreabă dacă se zice
"noastre sau noastrele".) De unde rezultă că nu pot să zic nici noştrii, că
e la fel de absurd şi inutilizabil ca şi noastrele. (Ce, a scris careva
vreodată fetele noastrele?! Atuncea de ce să scriem băieţii noştrii?!)
Car' va să zică, scriem întotdeauna noştri şi voştri, cu un singur i, ca
nişte români verzi ce suntem.
____________________________________________
Vezi şi "Noştri" la plural.
____________________________________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!