http://www.viajoa.ro/destinatii/america-de-sud/argentina/totul-dar-absolut-totul-despre-mate?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+Viajoa+%28Viajoa%29
Totul, dar absolut totul, despre mate
Termenul mi-era familiar din povestirile lui Borges. Cele cu gauchos, care, intre cateva fapte de o grozavie neinchipuita, se intalneau si beau impreuna mate la focul mocnit al unor carbuni. Era grea viata din pampa. Nu prea stiam ce-i cu mate ala, stiam ca e un fel de infuzie, asa ca ma cam straduiam sa imi imaginezi niste haiduci argentinieni sorbind tacticos din cescute de ceai, cam ca ala de la ora 5.
Apoi am ajuns in Argentina. Initial mi-am amintit de mate in faza documentarii despre specificul tarii. Toate ghidurile spun ca e o adevarata bautura nationala, asa ca eram curioasa s-o incerc. Curiozitatea mea se indrepta in primul rand asupra gustului. Dar lucrul pentru care nu fusesem pregatita prea bine a fost, de fapt, ritualul bautului de mate.
In primul rand, sa clarificam. Ce e mate?
E o infuzie ceva mai speciala (detalii mai la incolo, aveti putintica rabdare), care se consuma cu pasiune in Argentina, obsesiv in Uruguay, in portii imense in sudul Braziliei si intr-o anumita masura si in Paraguay (masura asta poate fi mai mare sau mai mica, nu stiu detalii - intre tarile Americii de Sud, Paraguayul pare a fi un fel de gaura neagra, in care nimeni nu merge si de unde nimeni nu vine, asa ca informatiile nu sunt prea multe. Ceea ce stiu, totusi, cu certitudine e ca mate se consuma si acolo). Se prepara din planta numita Yerba Mate (sau Ilex paraguariensis, pentru pedanti), care creste din abundenta in supermarketurile din zonele cu consum de mate, in diferite branduri, gata uscata si taiata marunt.
Gustul? Nimic deosebit daca esti bautor de ceai, e amarui-ierbos, mie mi s-a parut relativ asemanator cu cel al ceaiului verde asa ca nu m-a surprins, dar in general am inteles ca majoritatea nonconsumatorilor de mate au un soc gustativ, dupa care se obisnuiesc. Dar asta nu e totul. Evident. Exista deosebiri intre marcile de mate, intre mate-ul argentinian, cel brazilian si cel uruguayan (v-am zis ca din Paraguay nimeni nu stie nimic), exista adevarate curente de gandire care pot aduce zeci de argumente in favoarea sau impotriva indulcirii bauturii cu zahar, indulcitori sau alte arome. Si exista tabieturi individuale.
Asaaa, acum ca am clarificat partea plicticoasa sa trecem la ritual.
Mai intai, recipientul. Nu e o cescuta de portelan. De fapt, pentru prepararea si consumul de mate e nevoie de o trusa intreaga de ustensile, din care elementele cele mai vizibile sunt termosul, calabaza si bombilla.
Calabaza e recipientul, de dimensiuni variabile, dar in general cam cat o tartacuta scobita. In momentul prepararii, se umple cam trei sferturi cu yerba.
Peste yerba se toarna apa fierbinte din termos. Niciodata din ibric. Initial am crezut ca folosirea termosului e doar din motive de portabilitate, in momentul in care iti prepari mate-ul cand esti in oras. Dar nu. Chiar daca un argentinian e in bucatarie si incalzeste apa intr-un ibric, o va transfera mai intai in termos si doar de acolo va turna peste mate. Fara aceasta etapa intermediara licoarea sigur nu va avea gust.
Si bombilla? Pai imaginati-va asa: o ceasca plina cu iarba peste care s-a turnat apa calda. Voi ati bea asa ceva? Asa au zis si argentinienii, iarba aia trebuie strecurata cumva, iar bombilla exista fix pentru asta: o combinatie intre un pai si o sita, metalica, care serveste la filtrarea infuziei propriu-zise.
Dar cred ca o imagine e mai sugestiva:
by waynewhuang
Asta e instrumentarul minimal. In afara de astea, se foloseste o desaga intreaga indesata cu tot felul de periute, bastonase si betigase, rezerve de yerba si toate cele trebuincioase pentru vreo cinzeci de refill-uri de mate. Fara desaga asta argentinianul nu pleaca in concediu, iar uruguayanul nu iese din casa.
Rolurile.
Exista o distributie a sarcinilor precisa cand e vorba de mate.
E nevoie mai intai de un mateador, sau un cebador. E, de regula, persoana care detine ustensilele. Mateadorul se va ocupa de prepararea propriu-zisa a licorii, care nu e chiar asa de simpla precum am descris-o eu in paragraful precedent: apa se toarna in mai multe etape in calabaza, cand are temperaturi de in jur de 70-80 de grade Celsius, in niciun caz cand fierbe, intai putin ca sa se umfle yerba, apoi se umple, se inclina recipientul, se aranjeaza yerba mate intr-o anumita pozitie, se plaseaza bombilla perpendicular fata de axul format de suprafata yerbii si arcul format de calabaza, se preseaza, se mai toarna apa... ma urmariti? Da, stiu, e complicat, partea buna ca nu e nevoie sa invatati de pe acum, prepararea mate-ului e o arta mai complicata si cel mai bine o deprindeti la fata locului de la un localnic.
Mateadorul va prepara infuzia si va sorbi din bombilla prima tura. E un gest de curtoazie fata de ceilalti, pentru ca trebuie sa verifice ca mate-ul e perfect. Apoi va turna din nou apa din termos in calabaza si va inmana recipientul, pe rand, tuturor celorlalti, in ordine si in sensul acelor de ceasornic. Fiecare, in momentul primirii calabazei, va sorbi infuzia si va inapoia calabaza mateadorului spre reumplere, pentru urmatorul la rand. Tot mateadorul va decide cand e cazul sa schimbe yerba, el va curata calabaza cu inca cateva alte piese din trusa si el va decide cand se incheie sedinta de mate.
Inca un detaliu important: pentru toata lumea se foloseste o singura calabaza si o singura bombilla! Mmmm, suna... igienic, nu?
Buuuuun, ai ajuns in Argentina sau Uruguay, ti-ai facut niste prieteni de-ai locului si a venit vremea primului mate. E bine de stiut ca treaba asta cu mate-ul e luata foarte in serios de catre unii, iar o greseala in eticheta specifica a mate-ului merita, in opinia impatimitilor, pedeapsa capitala. Cum faci sa scapi teafar si nevatamat, eventual si in stare de libertate? Nu trebuie decat sa tii bine minte sa urmezi cateva reguli de baza (cinci reguli si va las in pace, da?)
by blfotografia
1. Mate = semn al prieteniei, nu cere si nu refuza!
Se bea mate intre persoane apropiate, sau cel putin intr-o relatie cat de cat amicala. Daca ti se ofera mate e un semn de apreciere din partea unui argentinian sau uruguayan. Asta inseamna ca nu se cade sa ceri tu un mate, trebuie sa astepti sa ti se ofere, dar nici nu se refuza decat pe motiv bine intemeiat. Dar faptul ca strainii nu beau mate e in general tolerat.
2. Infuzia se soarbe in intregime
Da, nu poti sa bei doar jumatate de calabaza, chiar daca nu-ti place, trebuie sa “termini totul din farfurie”. Altfel s-ar putea sa te alegi cu ceva scatoalce.
3. Nu misca bombilla!
E important! Poate ar fi trebuit s-o pun ca prima regula, dat fiind fanatismul cu care o respecta. Bombilla nu e joystick, si miscarea bombillei e considerata o lipsa de respect fata de mateador. E ca si cum i-ai spune ca nu si-a facut bine treaba si ca mate-ul nu are gust bun, draga cebador, treci la loc, esti o muratura. Nu-i frumos. Asa ca, in functie de seriozitatea si de ingaduinta mateadorului, risti pedepse de la o simpla observatie iritata, pana la ghilotina. E usor sa uiti regula asta din nebagare de seama, asa ca va urez mateadori indulgenti.
4. Nu sufla in bombilla, nu lasa firimituri de tot felul
Dupa cum v-am povestit, bautul de mate nu e o practica teribil de igienica, asa ca fiecare trebuie sa incerce sa o tina in limite cat de cat suportabile. In categoria asta ar intra si refuzatul mate-ului daca esti bolnav si exista un minim de pericol sa-i contaminezi pe ceilalti. Lumea te va intelege.
5. Nu spune multumesc decat daca tura urmatoare nu mai vrei
Ei, asta nu e o regula cu pepdepse, dar s-ar putea sa te trezesti exclus din cerc la un moment dat, fara sa stii de ce. Pai daca ai multumit se cheama ca nu mai vrei, ce nu ti-e clar?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!