Nu mai am cuvinte! Nu înţeleg de ce s-a înstrăinat cuprul românesc!
Opinii: un articol din ziarul Cotidianul ...
daca au dreptate, atunci e pacat! ... pentru ca "cadou 25 de miliarde de euro, bani care ar fi scos România şi românii din datorii."
================================================================================================
http://www.cotidianul.ro/nu-mai-am-cuvinte-nu-inteleg-de-ce-s-a-instrainat-cuprul-romanesc-177842/
Devalizarea resurselor vitale româneşti a atins apogeul. Cedarea la preţ de nimic a rezervelor de cupru şi a unei companii aflate pe profit nu mai lasă loc unor interpretări, ci dovedeşte în mod clar procesul de subminare a economiei naţionale. Conform datelor prezentate în interviul de mai jos şi în urma unui calcul elementar ulterior se ajunge la sume incredibile. Zăcământul aflat în subsolul de la Roşia Poieni conţine peste 1 miliard de tone de minereu. La un randament de extracţie de 80%, ar fi aproape 3 milioane de tone de cupru, care la această oră se vinde cu 8500 de dolari tona. Adăugând aproape o tonă de aur şi 10 de argint, se poate spune că statul a dat cadou 25 de miliarde de euro, bani care ar fi scos România şi românii din datorii. Investiţia totală ar fi costat doar cât spoturile de promovare difuzate aiurea de către Ministerul Turismului.
Am scăpat şi de cupru, ne stătea în gât…
Aşa este, CUPRUMIN s-a vândut deja, din păcate nici pînă la ora asta nu ştim ce hram poartă cel care a câştigat licitaţia. Pe noi ne interesează ca societatea noastră să-şi păstreze obiectul de activitate, oamenii să-şi păstreze locurile de muncă şi aşa mai departe…
Care ar fi obligaţiile părţii canadiene?
După cum ştiţi, contractul urmează a fi negociat la Ministerul Economiei, aşa că la momentul acesta nu putem şti. Oricum, logica acestei privatizări a fost lipsa de finanţare. Sunt necesare nişte finanţări, în primul rând pe linie de mediu, pentru a se rezolva câteva probleme trecute în Integrata de mediu, ceea ce înseamnă, practic, eliminarea reziduurilor din apă din haldele de steril şi din iazul de decantare. Apoi, evident, e vorba de utilaje şi instalaţii, care acum sunt din anii 80’ şi cu care noi lucrăm chiar şi aşa. Anul trecut am avut un profit de zece milioane de euro.
Înţeleg eu bine? Aţi mers pe profit de 10 milioane de euro?
Da, profit de 10 milioane pe 2011..
În condiţiile în care se lucrează la cât din capacitate?
La un sfert! Lucrăm doar cu o singură linie de producţie din patru.
Care ar fi costurile de retehnologizare şi de mediu pentru ca societatea să lucreze la capacitate maximă?
Am făcut estimarea necesarului de investiţii şi totul s-ar ridica la 80 de milioane de euro. Capacitatea de producţie ar creşte cam de 4-5 ori
Şi, implicit şi profitul… Aşadar, la un calcul sumar… investiţia s-ar recupera în doi ani!
E adevărat, având în vedere şi cotaţiile bursiere pe metale, care ne avantajează în acest moment, pot spune că da! Dar să vă mai spun şi eu ceva! Ideea este că noi, care reprezentăm practic salariaţii societăţii, ne-am opus permanent acestei privatizări. Noi credem că statul ar fi trebuit să-şi asume acest zăcământ strategic pentru România şi să facă investiţiile necesare pentru a nu pierde acest zăcământ, să rămână proprietatea statului, iar statul să beneficieze de tot ceea ce presupune acest lucru.
Este adevărat că rezervele sunt estimate undeva la peste 20 de miliarde de euro?
Da, e adevărat, sigur! Cuprul este produsul principal, iar ca produse secundare avem aur şi argint. Produsul final este concentratul de cupru. Compoziţia este următoarea; 20% cupru, 3,5 grame la tonă de concentrat, aur şi 50 de grame la tonă, argint.
Per total, câte tone de minereu există în exploatare?
Zăcământul de la Roşia Poieni este estimat la 1 miliard, poate puţin peste un miliard de tone de minereu de cupru. Acesta este produsul iniţial pe care noi îl transformăm în concentrat de cupru.
Aşadar, suntem incapabili să ne gestionăm resursele şi să dezvoltăm un minerit competent pe un segment strategic, de o mare valoare. Privatizăm degeaba?
Acesta este şi punctul nostru de vedere. Considerăm că această privatizare nu este în beneficiul nici al salariaţilor, nici al oamenilor din zonă şi cu atât mai puţin al statului român.
Ce se mai poate face?
Din punctul nostru de vedere, noi o să ne căutăm în instanţă drepturile şi vom contesta această licitaţie…
Vă veţi impune punctul de vedere vis-a-vis de contract?
După cum ştiţi, în documentaţia de licitaţie a fost anexat şi un contract-cadru care se va semna cu viitorul investitor. La tot ceea ce am sugerat noi să se ataşeze la contract, păstrarea obiectului de activitate, a angajaţilor, obligarea investitorului să facă investiţii pe toate liniile, ni s-a răspuns că nu putem obliga la nimic cumpărătorul, că, cică, aşa spun normele UE!
Cine a spus aşa ceva?
Cei de la minister..
Cine? Concret, nume ! Răspunsul instituţiei este semnat de cineva.
E vorba de instituţie. Nu sunt în măsură să vă dau aceste nume. Sunt cei din minister care au şi făcut declaraţii.
Cineva tot va plăti la un moment dat, degeaba se feresc.
Ca să vă spun cum stau lucrurile! Din punctul acesta de vedere, CUPRUMIN este singura societate din mineritul de neferoase din România care mai rezistă la ora actuală şi concentrează 65% din rezervele de cupru ale României. Deci, cred că lucrurile acestea ar fi trebuit tratate cu mult mai multă responsabilitate.
Dacă mai aveţi ceva de adăugat… Oamenii de acolo ce spun?
Suntem dezamăgiţi din toate punctele de vedere. Nu ne-am fi aşteptat, mai ales că, în ultima vreme, societatea a fost readusă pe linia de plutire şi, practic, statul îşi ia redevenţe, taxe, plus profitul care merge practic în vistieria statului, aşa că, practic, nu am cuvinte să vă mai spun ce motive au stat la baza înstrăinării cuprului românesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!