Amy Chua este o americanca de origine chineza, profesoara la Yale Law School, care sustine ca modelul chinezesc de parenting, mai strict si autoritar fata de cel vestic, este si cel mai bun, pentru ca formeaza copii cu rezultate exceptionale.


“Multi oameni se intreaba cum de parintii chinezi reusesc sa creasca copii de succes, cu performante in diferite domenii. Multi se mira cum de atatia chinezi au copii care sunt adevarate genii in matematica sau in muzica si se intreaba daca n-ar putea si ei sa aiba copii la fel de talentati ” isi incepe Amy Chua eseul publicat in The Wall Street Journal. Amy se da pe ea insasi drept exemplu de mama stricta si povesteste ce nu au voie niciodata sa faca fetele ei, Sophia si Louisa:
  • Sa mearga la o petrecere in pijamale
  • Sa iasa la intalnire cu un baiat
  • Sa joaca intr-o piesa la scoala
  • Sa se planga de faptul ca nu joaca intr-o piesa la scoala
  • Sa se uite la TV sau sa se joace pe calculator
  • Sa isi aleaga singure activitatile extracuriculare
  • Sa ia o nota mai mica de 10
  • Sa nu fie nr.1 in clasa la toate materiile, mai putin la sport si teatru
  • Sa cante la alte instrumente in afara de pian si vioara
  • Sa nu cante la pian si vioara

Modelul chinez

Regula numarul 1: “Parintii chinezi le cer copiilor sa ia intotdeauna cele mai bune note pentru ca ei sunt convinsi ca micutii le pot obtine. Daca un copil vine acasa cu o nota proasta, parintele chinez va crede ca e din cauza ca nu a muncit suficient. De aceea, solutia lor atunci cand nu sunt multumiti de rezultatele copilului este sa ii umileasca, sa ii pedepseasca si sa ii certe, pentru ca ei cred ca copilul e suficient de puternic incat sa suporte mustruluiala si sa fie mai motivat pe viitor. Iar cand copiii chinezi reusesc o performanta, sunt laudati dupa cum merita, dar intotdeauna acasa, in particular, si nu in vazul celorlalti”, sustine prof. Chua.

Regula numarul 2: “Parintii chinezi considera ca copiii lor le datoreaza totul, probabil ca o combinatie a pietatii filiale predicate de Confucius si a faptului ca parintii fac atat de multe sacrificii pentru copii. Ideea e ca fiecare copil sa isi rasplateasca in timpul vietii parintii, ascultandu-i si facandu-i sa se mandreasca cu el.”

Amy Chua recunoaste, insa, ca parintii vestici nu sunt de acord cu aceasta viziune. “Parintii din Occident nu impartasesc parerea ca copiii le sunt indatorati pe viata. Chiar sotul meu e de alta parere: el crede ca niciun copil nu isi alege parintii, pentru ca parintii decid sa aduca copiii pe lume, asa ca e in totalitate responsabilitatea parintilor sa ii creasca, iar copiii nu le datoareaza nimic. Asta e o afacere foarte proasta pentru parinti”, sustine ea.

Regula numarul 3: “Parintii chinezi stiu intotdeauna ce e cel mai bine pentru copil, asa ca preferintele si dorintele celor mici nu ar trebui luate in seama. De aceea, fetele chineze nu au iubiti in liceu, iar copiii chinezi nu merg la petreceri in pijamale. La fel, copilul chinez nu va veni niciodata acasa sa-i spuna mamei: “Am primit un rol intr-o piesa la scoala, sunt ratusca nr. 5 si trebuie sa stau la scoala sa repet in fiecare dupa-masa” – Doamne fereste sa vina vreodata una din fetele mele sa-mi spuna asa ceva!”.

“Nu vreau sa ma intelegeti gresit: parintii chinezi isi iubesc copiii. Ar renunta la orice pentru ei. E vorba doar de un alt model de crestere a copiilor”, adauga Amy.

“Parintii vestici incearca sa respecte individualitatea copilului, il incurajeaza sa isi urmareasca propriile pasiuni, ii sustin deciziile, il stimuleaza pozitiv prin recompense si ii asigura un mediu plin de afectiune. In contrast, parintii chinezi cred ca cea mai buna metoda de a-ti proteja copilul este sa il pregatesti pentru viitor, sa ii arati de ce este in stare, sa il inarmezi cu aptitudini pe care nimeni nu i le mai poate lua.”

Spre deosebire de parintii vestici, cei chinezi sunt de parere ca: 1. Scoala e intotdeauna pe primul loc. 2. O nota de minus 10 e o nota proasta. 3. Copilul trebuie sa fie inaintea colegilor de clasa cu 2 ani la matematica. 4. Niciodata nu trebuie sa ii faci complimente copilului in public. 5. Daca copilul are o problema cu profesorul sau antrenorul, parintii trebuie sa ia partea adultului mereu. 6. Activitatile permise unui copil ar trebui sa fie cele in care copilul poate castiga o medalie. 7. Medalia castigata trebuie sa fie neaparat de aur.

Dezavantajele modelului chinez

Chinezii se descurca foarte bine in activitati individuale, dar se descurca prost la lucrul in echipa: nu au aproape deloc abilitati de comunicare sau de negociere. Educatia e importanta, dar la fel de importanta e si dezvoltarea ca fiinta umana.

Parintii chinezi nu isi manifesta iubirea fata de copiii lor. Pur si simplu, multi chinezi nu considera necesar sa spuna “te iubesc” copilului, sa-l imbratiseze si sa-l pupe pe obraz sau pe frunte. Aceasta lipsa de afectiunein copilarie poate provoca dezechilibre si frustrari mai tarziu, la maturitate.

Presiunea de a face performanta si de a avea succes poate fi o povara prea grea pentru umerii delicati ai copiilor. La un moment dat, e posibil ca acestia sa se simta coplesiti si sa se razvrateasca impotriva acestui model strict de educatie.

Modelul vestic

Acesta promoveaza libertatea si pune accent pe dezvoltarea individuala a copilului si pe invatarea prin joaca. Daca un copil nu are talent innascut pentru ceva anume, atunci parintii nu vor insista pe langa el sa isi cultive acel talent, ci vor incerca sa afle ce altceva i s-ar potrivi si care ar fi domeniul in care copilul ar putea excela. Daca copilul ia note proaste la scoala, mama va incerca sa il consoleze si sa fie cat mai blanda cu el, pentru a nu-i provoca vreun complex de inferioritate.

Occidentalii nu considera ca, odata adus pe lume, copilul le este dator pe viata si ca va trebui sa le rasplateasca eforturile de a-l creste prin ascultare si performante scolare. Dimpotriva, parintii sunt cei care aleg sa aduca un copil pe lume, asadar e responsabilitatea lor sa il creasca si educe;  iar copilul, la randul lui, va fi responsabil pentru copiii sai.

Dezavantajele modelului vestic

In ceea ce priveste modelul occidental de parenting, problema este ca multi dintre parinti nu stiu sa fie autoritari si nu stiu cand sa fie parinti si cand prieteni pentru copiii lor.

Intr-o epoca liberala, pare mult mai bine sa ai o atitudine de laissez-faire decat sa impui reguli stricte copiilor. Dar acesta este un trend distructiv, avertizeaza unii psihologi – putem vedea in jurul nostru tot mai multi copii rasfatati, care fac mofturi sau chiar pagube prin magazine sau restaurante. Copii care sparg geamurile vecinilor cu pietre si care apoi se plang parintilor ca vecinul i-a intimidat sau i-a amenintat. Copii care isi permit sa isi infrunte parintii in public, sa fie obraznici cu oricine, carora le lipsesc “cei 7 ani de acasa” si notiuni elementare de respect pentru celalalt sau de bun simt.

Parerea ta e importanta! Spune-ne ce model de parenting ti se pare mai bun si mai potrivit! Crezi ca fetele lui Amy Chua isi vor creste copiii, la randul lor, tot dupa acelasi model autoritar dupa care au fost ele crescute?





Citeste si despre:
  1. Noile “tendinte” in materie de educatie. Uite cum isi cresc parintii din ziua de astazi copiii
  2. Igiena, mai presus pentru mamici decat religia
  3. Epidemie de rujeola in Romania. Cei mai afectati sunt copiii mai mici de un an
  4. E mai rau decat in “Singur acasa”! Doi copii si o punga de faina ii fac mamei surpriza vietii ei
  5. Sex sau greutate? Afla care este subiectul care ii rusineaza cel mai tare pe parinti

Subiecte: