Mărţişorul

Un gind bun pentru dragele noastre, drage!

http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/martisorul-origine-semnificatie-68808.html

Martisorul - origine si semnificatie

Mareste imaginea.

In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor - fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele si da-mi albetele".

Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.

Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.

Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: " scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet... Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca."

Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.

Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul "Cu bastonul prin Bucuresti": "...La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand "farmece" si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.

...Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi."

Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.

Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica. Se confectioneaza din orice si poate sa semnifice orice. Doamna Irina Nicolau afirma "Candva, credeau in puterea magica a martisorului. Acum nu mai cred. Candva, oamenii credeau ca o baba a urcat la munte cu 12 cojoace si a inghetat. Acum nu mai cred. Si nici nu vor mai crede vreodata. Tot ce pot e sa cunoasca povestea. Atat."

http://www.tribuna.ro/stiri/actualitate/martisorul-si-zilele-babelor-75251.html

Mărţişorul şi zilele babelor

29 februarie 2012 23:30
196 vizualizari
A-   A+     

Pus stavilă în calea vânturilor năprasnice şi ploilor torenţiale, a ninsorilor viscolite, fulgerelor şi trăsnetelor, platoul masivului muntos Bucegi se înfăţişează privirilor cu imaginea aproape ireală a Babei Dochia, trans­formată în „stană-de-piatră”, împreună cu oile, câinii şi măgarii stânei sale. Într-atât de meşteră iscusită a fost natura în a ciopli roca dură a muntelui!
Impresionaţi de legendele stranelor imagini, bătrânii-povestitori ai satelor au denumit acel loc din Carpaţii Româneşti „Vărful Babele”. De unde şi denumirea dată primelor nouă zile ale lunii martie, repre­zentând numărul cojoacelor lepădate de Baba Dochia în drumul ei spre vârful muntelui. Nechibzuit gest de vreme ce începutul primăverii mereu se dovedeşte a fi înşelător, precum firea şi năravurile oamenilor. Când ninge, când plouă; când e vreme caldă şi însorită; când apare soarele, când dispare după norii negrii şi grei, aducători de zăpezi târzii şi de ploi reci-primăvăratice. Cam aşa arată buletinul meteoro­logic popular al „Zilelor babelor”!
Este acel interval calen­daristic când suntem îndemnaţi de membrii familiei, de rude şi de prieteni nu numai să ne prindem la reverul hainei un frumos „mărţişor” dar şi să ne alegem, din vreme, una dintre primele nouă zile ale lunii martie, în speranţa că baba noastră nu va fi nici urâtă, nici rea şi nici ghinionistă. Ci frumoasă, bună, însorită şi norocoasă. Aşa cum am vrea să fie toate zilele anului!
Aşadar, în aşteptarea Echinocţiului Astronomic al Primăverii, prevăzut în data de miercuri, 21 martie, să vedem cum vor fi „Zilele babelor”, nouă la număr, presărate în intervalul calendaristic: joi, 1 martie-vineri, 9 martie 2012.

Ioan VULCAN-AGNIŢEANUL.