La noi nu există un astfel de interes. Corabia Speranţa construită de domnul Deboveanu pentru filmările serialului "Toate pânzele sus" a sfârşit la fier vechi, fiind tăiată în bucăţi. Se pare că nu avem nevoie de istorie şi nici de înaintaşi. Istoria este pentru naţiuni care au spirit civic şi patriotismul adânc întipărite în conştiinţa naţională. La noi, patriotismul a dispărut o dată cu "noua democraţie" în care toţi patrihoţii propovăduiesc dragostea de ţară şi popor. Ar mai fi şi cei care promovează imaginea României prin hoteluri de lux pe mii de euro, banii contribuabililor.
Tot cu Phoenix am plecat în a treia călătorie: de data asta pe urmele goeletei Speranţa ca să refacă traseul imaginar din romanul: "Toate pânzele sus".
A fost o muncă istovitoare pentru a pune pe picioare acest proiect. Este printre puţinele proiecte de anvergură în domeniul navigaţiei cu vele care se pot realiza în România. Doi ani am bătut pe la uşi, care de care mai pompoase. Am ajuns până în poarta Cotrocenilor. Am crezut că primul marinar al ţării va fi interesat. Dar până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii. Nu am reuşit să trec proiectul de câţiva consilieri foarte entuziasmaţi la momentul respectiv. Nu am primit de atunci nici un răspuns.
Când nu mai speram nimic a apărut un singur sponsor: Cornel Tăbăcaru, român plecat din ţară care s-a oferit să ne ajute. Sponsorizarea lui ne-a ajutat să echipăm barca şi să pornim în călătorie. Pentru un proiect de aşa întindere un singur sponsor nu este de ajuns. Poate doar dacă este unul foarte motivat. Oricum, cu timpul lumea te uită.
Visam să realizez acest proiect cu o ambarcaţiune mai mare, bine echipată, în care să încapă şi o echipă de filmare. Am fi putut realiza un serial despre o călătorie în jurul lumii. După ce străbăteam Str. Magellan călătoria ar fi urmat în Oceanul Pacific prin insule unde nu se poate ajunge decât pe mare. Sunt nenumărate ambarcaţiuni sub pavilion românesc care valorează sute de mii de euro şi care se odihnesc în tot felul de marine de fiţe din Europa. Una dintre acestea ar fi putut să participe la proiectul nostru, împreună cu posesorul ei, fireşte. Nu s-a oferit nimeni.
Am rămas până la urmă să navighez cu bătrânul Phoenix. Este o barcă rezistentă de altfel, dar care a trecut prin multe încercări. Practic am îmbătrânit împreună. Cu micul Phoenix am trecut prin uragane şi furtuni cumplite. În 1995 au fost două uragane: Luis de forţa trei şi Merlin de forţa unu. În 1998 a fost uraganul George de forţa doi. Toate acestea s-au întâmplat în insula Saint-Martin. În 1997 am prins o furtună în Atlanticul de Nord, de forţa 12. Phoenix a avut de suferit cel mai mult de pe urma uraganului Luis. Atunci am pierdut patru din cele cinci ancore. Am grapat cu singura ancoră rămasă şi am ajuns la apă mică. Valuri imense au izbit barca timp de jumătate de oră afectându-i structura de rezistenţă, în special chila. Până la urmă s-a rupt lanţul ancorei şi chinul s-a sfârşit. Phoenix a fost aruncat pe mal la 10 metri distanţă de apă.
Am supravieţuit acelui uragan şi am reuşit să fac înconjurul lumii după un an de reparaţii. Cu acelaşi Phoenix şubrezit am plecat spre cele mai grele locuri de pe planetă: strâmtoarea Magellan şi Ţara de Foc. Cu mare greu, dintr-un şantier în altul, am reuşit să străbatem 16.043 mile. Mai aveam opt sute de mile până la Ţara de Foc, cele mai grele. Lucrurile pe barcă au început să cedeze; unele de vechi ce sunt, altele din cauza solicitărilor. Randa, vela principală, s-a rupt pe o porţiune de un metru. După zece ani de folosinţă am constatat că materialul e putred, uzat de expunerea îndelungată la razele ultraviolete puternice din zonele tropicale. Nu se putea continua călătoria fără o randă bună. Ne-am întors din drum; a fost un moment foarte dureros.
Din păcate, procesul de degradare al ambarcaţiunii continuă. Catargul e cumpărat la mâna a doua în 1992. L-am găsit într-un şantier în Grecia. Până când şi sarturile au 20 de ani vechime. Le am de la alte ambarcaţiuni care nu mai puteau fi salvate în urma uraganului Luis. Motorul, proaspăt reparat în Argentina, consumă mult ulei. Nu e de ajuns că intră apă pe la chilă; curge şi pe la presetupa de la axul elicei. Cea mai gravă problemă pe care am descoperit-o acum este chila care a început să putrezească. Sunt nevoit să ridic barca într-un şantier şi să o cârpesc. Ar fi necesară o reparaţie de anvergură pe care nu o pot realiza din lipsă de bani. Ar trebui să dau jos catargul, să desfac bucătăria şi baia şi să înlocuiesc o porţiune de 3-4 metri din chilă. Deoarece nu voi putea să realizez această lucrare, infiltraţia de apă va continua şi putregaiul se va extinde. Este ca o boală incurabilă pentru lemnul bărcii. Nici nu vreau să mă gândesc la eventualitatea ca bătrânul Phoenix să nu mai poată să ajungă acasă, să moară într-un şantier de la capătul lumii, departe de ţara de unde a fost construit şi de unde a plecat cu toate pânzele sus.
Proiectul "Toate Pânzele Sus" - citiţi toate articolele din jurnalul de bord al expediţiei velierului Phoenix
3.08.2009. Am plecat din Varna.
În luna august am navigat în Turcia – Tekirdag şi Grecia, insula Limnos şi apoi Pireus – Atena.
7.09. Am trecut Canalul Suez. Am navigat în Marea Roşie timp de trei săptămâni cu echipa TVR2.
21.09. Canalul Suez, din nou în Mediterana.
29.09. Creta, Scilla, Italia
17.10. Corsica
23.10. Marsilia
11.11. Am intrat în Atlantic.
15.11. Am ajuns în Gracioza, prima insulă din Canare.
Las Palmas
Am plecat din Las Palmas. Am început traversarea Atlanticului.
În timpul traversadei s-a stricat cârma şi ne-am îndreptat spre Trinidad ca să putem repara.
25.01. Trinidad
10.02. Am reparat cârma
15.03. Am plecat din Trinidad spre Grenada şi am navigat prin alte insule din Arhipelagul Caraibelor.
4.04. Insula Saint Martin
5.05. Am început traversarea Atlanticului de Nord spre Azore
29.05. Am ajuns în Flores, prima insulă din Arhipelagul Azore.
3.08. Madeira
16.08. Las Palmas, Canare
23.09. Am plecat spre Capul Verde
3.10. Insula Mindelo, Capul Verde
7.10. Am început traversarea Atlanticului spre Brazilia
25.10. Recife, Brazilia
Din Recife am navigat de-a lungul coastei Braziliei: Rio de Janeiro, Florianopolis, Rio Grande.
10.12. Montevideo, Uruguay
17.12. Buenos Aires
Am intrat în şantier, am reparat motorul, am mărit cabina.
12.01.2011. Am început călătoria spre Ushuaia.
La 300 de mile sud de Mar del Plata, Argentina, s-a rupt randa şi ne-am întors.
De atunci am navigat în Argentina, Uruguay şi înapoi în Brazilia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!