Fetița strivită sub un dulap pentru o banană. Povestea din spatele știrii
O fetiţă de trei ani a ajuns acum două săptămâni la Urgenţe, în stare de comă, iar câteva zile mai târziu când s-a trezit doctorii au constatat că nu mai poate să vorbească.
Pe fetiţă o cheamă Carmen Lăcătuş şi provine dintr-o familie numeroasă şi săracă, domiciliată în Copşa Mică. Povestea micuţei începe cu un fruct pe care părinţii l-au cumpărat pentru ziua de Paşte şi pe care copilul a dorit să-l mănânce mai devreme.
„Eu cu băiatul cel mare Gheorghiţă, lucram în Buia unde îngrijeam nişte animale ale unui om. Am sunat-o pe nevastă şi i-am zis să ia copiii mai mici şi să vină la noi pentru câteva zile, să petrecem sărbătorile împreună. Cu o zi înainte, l-am trimis pe băiat să ia nişte dulciuri pentru copii, să aibă de sărbători. A cumpărat patru banane, le-am dat la copii câte una şi restul le-am pus pe dulap să le dau de Paşti", povesteşte tatăl copilei, Gheorghe Lăcătuş, în timp ce frământă cu mâinile prea bătrâne cerașaful alb care-o înveleşte pe Carmen.
Gheorghe şi soţia lui, Elena, au şapte copii. Cei mai mici sunt Carmen şi frăţiorul care de abia a împlinit un an. Împreună cu ei a venit Elena la Buia, să-şi vadă soţul şi băiatul.
„De dimineaţă m-am trezit, Gheorghe şi băiatul erau deja afară, la animale, aşa că am început să curăţ nişte cartofi, să fac ceva de mâncare. I-am pus la băiat o felie de pâine în mână, ca să stea cuminte până fac mâncarea, iar pe fată o aveam pe scaun, alături, şi povesteam despre cum se vopsesc ouăle de Paşte. După o vreme am zis să merg în camera cealaltă să văd ce face băiatul, să nu cadă din pat. Nu cred că am stat mai mult de un minut când aud o bubuitură. Am fugit înapoi în bucătarie şi am găsit-o pe fetiţă pe jos, plină de sânge, langă dulapul răsturnat. Am ţipat şi apoi nu mai ştiu nimic" retrăieşte mama plângând.
Copila şi-a adus aminte de bananele de pe dulap şi a încercat să le ia. Dulapul fiind vechi s-a desprins din perete şi a căzut asupra ei. Mama, când a văzut-o prinsă sub dulap, a leşinat. Câteva minute mai târziu, tatăl le-a găsit pe amândouă inconştienete. Au sunat la salvare, dar ferma era departe de drumul principal şi salvarea nu putea ajunge. Medicii de pe salvare au sunt după un elicopter, însă acesta era la altă intervenţie.
„Disperaţi, stăteam în jurul ei şi plângeam. Gheorghiţă a sunat înapoi la ambulanţă şi a întrebat dacă nu poate să o care el. Doctorul i-a spus în ce poziţie să o ţină ca să nu i se agraveze rănile şi a plecat băiatul cu ea în braţe, şapte kilometri, până la ambulanţă. Dar Dumnezeu e bun şi a ajuns cu bine şi uite că trăieşte fetiţa mea", mai spune Elena, în timp ce îşi strecoară mâna printre zăbrelele pătuţului, să îşi mângâie copilul pe frunte.
„Dintre copii, Carmen era cea mai jucăuşă, mereu plină de energie şi curioasă, punea întrebări despre orice", povestesc părinţii. „Noi întotdeauna am fost săraci, dar măcar erau copii sănătoşi", oftează Gheorghe.
„Când s-a întamplat accidentul am venit cu toţii la spital, a trebuit să dăm declaraţii şi seful şi-a angajat alţi oameni, că la vite trebuie să fie tot timpul cineva. Acum ne căutam altceva de lucru şi trebuie să găsim, trebuie, căci fata are nevoie de medicamente" zice tatăl cu vocea tremurată.
Elena are două perechi de pijamale şi două de ciorapi cu care îşi schimbă fetiţa bolnavă. Un singur prosop pentru amândouă, pe care îl spală seara ca să îl aibă curat dimineaţa. Carmen are nevoie în fiecare lună de injecţii care costă 300 de lei şi de regim alimentar cu legume şi lactate. Dacă vreţi să o ajutaţi pe Carmen să vorbească din nou şi să îşi amintească că are şi ea dreptul să zâmbească, vă rugăm să sunaţi la numerele de telefon 0742381305 şi 0752868721.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!