Fenomenul Anastasia: reconectarea cu simplitatea si profunzimea vietii
De curand, am vazut un scurt film despre milionarii Rusiei care si-au parasit carierele si conturile bancare impunatoare si au ales simplitatea traiului din mijlocul pustietatilor siberiene. (puteti vedea filmuletul "De la bloc la iurta" aici). Mi-am adus aminte, astfel, de colectia de carti Anastasia, scrisa de Vladimir Megre si aparuta la Editura Dianusa din Targu Neamt.
Cartea trateaza acelasi fenomen al traiului lipsit de orice artificiu al lumii moderne, in taigaua siberiana; un mod de viata aparent ciudat dar profund, practicat de o rusoaica pe nume Anastasia.
Toate acestea sunt povestite de Vladimir Megre, un om de afaceri care in 1994 a ajuns pana in regiunea Novosibirsk, in interes comercial. Acolo a intalnit-o pe Anastasia si a trait aceasta experienta a descoperirii unui alt mod de viata, in profund acord cu ritmurile naturii si in deplin respect fata de Mama Pamant.
Va propun astazi spre meditatie acest subiect; iata un fragment din carte:
"Anastasia traieste in padure absolut singura, nu are o locuinta, umbla aproape fara haine si nu-si face niciun fel de provizii alimentare. Este descendenta acelora care au trait aici de-a lungul mileniilor, ca si cum ar apartine unei alte civilizatii. Ea si semenii si-au pastrat modul de viata pana in zilele noastre, dupa parerea mea, datorita unei alegeri mai intelepte. Este posibil ca aceasta sa fie unica alegere inteleapta. Se amesteca pintre noi, incercand sa nu se deosebeasca la infatisare cu nimic de lumea de rand, dar in locurile in care traiesc de obicei se contopesc cu natura.
Anastasia s-a nascut in mijlocul naturii si este parte integranta a ei. In comparatie cu pustnicii cunoscuti noua, ea nu s-a retras in padure doar pentru o perioada de timp. Ea s-a nascut in taiga si a fost in contact cu lumea noastra doar pentru putin timp.
Aici omul domesticeste cainele, pisica, elefantul, tigrul, vulturul, aici TOTUL imprejur este domesticit. Si acest TOT nu permite ca ei sa i se intample nimic rau.
Anastasia mi-a povestit ca de la nastere pana la un an, mama ei putea s-o lase singura in iarba.
- Si nu mureai de foame? am intrebat-o eu.
La inceput m-a privit mirata, apoi mi-a raspuns:
- Problema hranei nu trebuie sa existe pentru om. Trebuie sa se hraneasca la fel cum respira, fara sa-si intrerupa gandul de la esential. Creatorul i-a lasat gandul in alte scopuri, de a duce o viata de om, implinindu-si menirea.
A pocnit din degete si langa ea si-a facut aparitia o veverita care ii salta pe mana. Anastasia a tras-o spre gura ei, iar veverita i-a trecut prin botisorul ei un sambure dintr-un con de cedru. Samburele era deja decorticat.
- In lumea normala, a noastra, este putin altfel. Tu, Anastasia incearca sa pocnesti din degete in fata unui centru comercial! Poti chiar sa bati tamburinele ca nimeni nu-ti da nimic, dar tu spui ca asa a hotarat Creatorul!
- Cine este de vina ca omul a hotarat sa schimbe opera Creatorului?
Asa a decurs dialogul dintre noi pe tema mancarii. Pozitia ei era simpla: era pacat sa te gandesti la fleacuri precum hrana sau cumparaturile –ea nu se gandeste niciodata la astea. Oare nu asa ar trebui sa facem si noi, cei din lumea civilizata?"
Putem crede in existenta Anastasiei sau nu, insa frumusetea mesajului ar trebui sa fie veridica pentru fiecare dintre noi, cei care am trait pana acum profund deconectati de puterea pamantului si a naturii.
Redam mai jos filmul "Spatiul iubirii" (preluat de pe fymaaa.blogspot.com) care ne ofera un nou scenariu de reconectare la Mama Pamant, de creare a unei noi relatii cu tot ce este viu in jurul nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!