Vă prezentăm "Sfârşitul lumii". Partener oficial: statul

de Dragoş BAKO
dragosbako@tribuna.ro
22 mai 2011 22:16
141 vizualizari
A- A+

Na, că l-am ratat şi pe ăsta. Cum ce? Sfârşitul lumii. Ăla programat sâmbătă, pe la 18 trecute fix. N-am crezut că o prostie poate genera atâta îngrijorare şi atâtea semne de întrebare (în altă ordine de idei, lansarea zvonului că jocul de-a lumea asta s-a terminat se pare că aduce bani serioşi celui ce l-a copt). Că un băiat cu spirit întreprinzător a pus bazele unei industrii de prostit naivii ţine de legea aia care spune că "Nu-i prost cine cere, e prost cine dă". Că tembeliziuinile s-au întrecut în a prezenta "Apocalipsa" fie comic, fie dramatic, croşetând un spectacol eterogen jalnic, ţine de tehnicile de umflat muşchii audienţei. Nu ştim însă de ce anume ţine pasivitatea cu care au tratat autorităţile ditamai bannerele atârnate pe clădirile câtorva oraşe mari din România. Trecem peste mesajul care semăna mai mult a reclamă la vreun vin de masă (pe o bulină mare, scria cu litere de-o şchioapă "Garantat de Biblie"), peste faptul că ea, Biblia, devine agent de marketing al unei ţepe ordinare, dar poate n-ar trebui să trecem peste panica pe care a stârnit-o mesajul dat de un "pastor" care a reuşit să strângă în jurul său o mulţime de creduli, denumiţi elegant adepţi. Da, da, da, ştim, libertatea de exprimare e sfântă, interzicerea piesei de teatru "Blonda, chiorul şi piticul" e un accident regretabil, fiecare e liber să creadă în catastrofe, să anticipeze apocalipse, trăiască democraţia şi libertatea de exprimare, de trei ori "Trăiască"!. Problema e alta: în România acţiunile care îndobitocesc o parte a populaţiei (cu predispoziţie către aşa ceva) sunt tratate comic, sunt bagatelizate, ca să nu mai spun că de multe ori sunt încurajate. Că nişte studenţi de la facultatea x au inventat ceva util nu e o ştire; în schimb, vestea că un...un personaj, poftim, azi mă exprim salubru a anunţat cu surle şi trâmbiţe că în ziua cutare, la ora cutare am încheiat socotelile cu lumea asta (şi ea cu noi) e un subiect ce se transmite asiduu, se dezbate intens, se împlântă în minţile moi, modelabile. Instituţiile statului se autosesizează pentru tot felul de chestii, mai puţin pentru abuzuri, încălcări ale drepturilor omului sau porcării de genul celei despre care vorbim azi. Vor spune unii că nu-i asta prima potlogărie şi nici ultima, că nu e o chestiune atât de gravă. N-o fi. Nu discutăm despre faptul că un "pastor" ne-a păcălit, că n-am crăpat când a bătut orologiul ora 18, ci despre atitudinea faţă de episoade tembele în care nişte şmecheraşi încearcă să profite de simptomele naivităţii maselor, de faptul că reacţionăm precum în faţa unei glume . E adevărat, nu te obligă nimeni să suni la numărul de telefon cu tarif special pentru a afla detalii despre cum vei da ortul popii, dar statul nu-i protejează doar pe cerebrali, lăsându-şi de izbelişte cetăţenii mai săraci cu duhul. Mă rog, statul român protejează doar o anumită parte a populaţiei (după criterii pe care nu are rost să le mai pomenim), dar cel puţin de dragul impresiei artistice s-ar putea mima un interes cât de cât, şi pentru anonimul x sau y. Pentru că s-ar putea ca în felul ăsta, la următorul sfârşit al lumii, numărul naivilor care cască ochii şi urechile la balivernele vreunui "pastor" să fie mai mic. Ceea ce n-ar fi tocmai rău.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile sint moderate!

luni, 23 mai 2011