BISERICA ROMANO - CATOLICĂ din PIAȚA MARE
Începem Anul Baroc de la Sibiu cu prezentarea unui monument baroc, Biserica Romano - Catolică din Piața Mare.
fotografie din perioada interbelică
Venirea habsburgilor, în Transilvania a însemnat revenirea forţată a clericilor catolici. Faptul că Sibiul era reşedinţa Transilvaniei, implicit administraţia a adus şi primii propagatori, în persoana călugărilor iezuiţi. Aceştia aveau obligaţia de a reorganiza viaţa comunităţii catolice care era primită cu reticenţă de către liderii comunitaţii săseşti şi ai ritului evanghelic şi în general de către toată comunitatea din oraş.
fotografie din perioada comunistă, în perioada în care Piața Mare era amenajată ca parc
Aceasta era una dintre cele mai serioase probleme pe care noua administraţie avea să o rezolve nu numai în Sibiu dar şi în toată Transilvania. Faptul că în perimetrul cetăţii care la acel moment era centrul vital al oraşului, unde se regăseau toate instituţiile administraţiei locale dar şi provinciale, faptul că aici se aflau nucleele principale de întâlnire dintre oameni, dar şi casele principalelor familii ale comunităţii, îi făcea pe romano-catolici să se simtă la început stingheri şi fără continuitate. Ajutorul unor elemente care ajutau la organizarea oraşului, i-a făcut să încerce implementarea principalelor simboluri a ritului romano-catolic.
gravură din secolul al XIX-lea, biserica se află în dreapta imaginii
În 1688, romano-catolicii, îşi oficiau liturghiile pentru garnizoana austriacă din Sibiu într-una din casele din Piaţa Mare unde exista o capelă (unde astăzi se afla sediul FDGR). Peste un an generalul comandant al armatei imperiale, care locuia la Sibiu, generalul Caraffa, va cumpăra casa breslei croitorilor pentru a construi biserica la care vor oficia iezuiţii. Reticenţa Magistratului sibian, care nu a recunoascut planurile de construcţie ale inginerilor austrieci, va face ca până în 1703 garnizoana habsburgică să stea în tot oraşul fără a avea un sediu central. De aceea pentru comunitatea romano-catolică construirea unei biserici catolice era prioritară.
fotografie din 2010
fotografie de la începutul secolului al XX-lea. clădirea actuală a Primăriei nu era construită în acel moment așa cum se poate observa în stânga clădirii bisericii.
Presiunea pe care comandantul militar al Transilvaniei, generalul Virmont, a exercitat-o asupra Magistratului, a făcut ca în cele din urmă comunitatea să ofere parcelele pe care erau construite farmacia oraşului şi cântarul oficial. Astfel că în 3 iulie 1726, într-un cadru festiv se punea piatra de temelie a viitoarei biserici iezuite. În această perioadă comunitatea catolică, îşi ţinea slujbele în casa brelei aurarilor. Inaugurarea clădirii s-a făcut în 13 septembrie 1733, de către episcopul Transilvaniei, baronul Georg von Zorger.
Casa Aurarilor din Piața Mică, fotografie din 2003
fotografie din 2009
Datorită poziţionării parcelelor, a proporţilor şi a orientării lor, a făcut ca faţada principală să fie cea de sud şi nu cea de vest.
pictura lui Franz Neuhauser, reprezentând Piața Mare.
Nenumărate sunt reprezentările pe care de-a lungul anilor această biserică le-a avut. Amintim doar aici lucrările lui Franz Neuhauser (despre acest mare sibian am scris aici), August Spörner, Samuele Sardi, Johann Ignaz Haas fotografii ale atelierelor lui Fischer, Theis, etc… De asemenea toate hărţile care au fost realizate în această perioadă, marchează acest lăcaş de cult.
fragment dintr-o gravura din 1780, de la stânga la dreapta - turnurile - Turnul Sfatului, Biserica Romano-Catolică, Catedrala Luterană
fragment din gravura lui Franz Dimitrovits din 1850, de la stânga la dreapta - turnurile - Turnul Sfatului, Catedrala Luterană, Biserica Romano-Catolică
fragment din gravura lui Joseph Hoegg din 1859, de la stânga la dreapta - turnurile - Turnul Sfatului, Catedrala Luterană, Biserica Romano-Catolică
fragment dintr-o gravura din 1892, de la stânga la dreapta - turnurile - Turnul Sfatului, Catedrala Luterană, Biserica Romano-Catolică
Stilul în care este construită această clădire este unul baroc, adăugând o nuanţă putem vorbi de un baroc iezuit. Elementele care aduc acest argument sunt turnul de est care este folosit ca luminator. Trebuie a sublinia că sunt elemente care din pricina parcelării restrânse nu s-au putut aplica, exemplul cel mai elocvent fiind neconstruirea a două turnuri pe faţada de vest.
gravură din a doua jumătate a secolului al XIX-lea
fotografie din 1899
Biserica este o biserică sală sub aspect dreptunghiular cu un altar rectangular ce înglobează în est clădirea de alături. Laturile de nord şi sud sunt amenajate trei altare laterale şi tribune iar latura de vest, biserica este continuată de un turn decroşat care va fi finalizat în 1738.
harta Sibiului de la 1845, cu marcarea bisericii Romano-Catolice
Faţada, din exterior, este una de tip sobru cu şapte ferestre de dimensiuni aleatorii (şase din ferestrele din Piaţa Mică sunt mai mici). Faţada de sud prezintă două uşi aşezate pe axele laterale la nivelul parterului, într-un segment de arc profilat. Prin una dintre ele se realizează intrarea în biserică iar prin a doua în Casa parohială romano-catolică.
fotografie din 2007
fotografie din perioada interbelică
Două ferestre deasupra uşilor prezintă un fronton triunghiular şi cornişa orizontală. Ferestrele sunt dreptunghiulare, surmontete de altele mici dreptunghiulare. Ancadramentul de piatră cu ecuson central pe planul superior. Aceste cornişe şi frontoane sunt elemente de ordin clasicist.
fotografie din 2010
fotografie din 1972
Acoperişul în două ape, cu coama paralelă cu aliniamentul stradal, prezintă trei lucarne semicirculare de tablă şi o lucarnă mare dreptunghiulară pe faţada de sud.
fotografie din 2007
Turnul este un corp separat, care necesită o prezentare separată. Planul este dreptunghiular cu un soclu înalt care devine un pasaj de trecere semicircular cu decor bosat şi cartuş deasupra pasajului. Cele trei etaje sunt delimitate de cornişe profilate. Fiecare etaj are o fereastră dreptunghiulară flancată de coloane care continuă organizarea faţadei corpului bisericii.
culoarul de trecere pe sub turnul clopotniță
etajul superior al turnului clopotniță
La ultimul etaj fereastra este dreptunghiulară cu finalizare semicirculară cu baluştrii în registrul inferior, precum şi un ceas. Cupola de tip baroc îmbrăcată în tablă, este finalizată în cruce dublă. Turnul are două clopote, unul mare schimbat de Johann Lorenz Schmidt din Sibiu şi unul mic din 1712 cu imaginea în relief a Maicii Domnului şi a sfântului Donatus. Lângă turn a existat pentru o perioadă de timp un chioşc de lemn folosit de lumânărarul Dömel ca magazin de desfacere.
ultimul nivel al turnului clopotniță
baluștrii din decorarea spațiului de organizare a clopotelor
Interiorul este format din altarele laterale, plasate în spaţiile compartimentate de coloane dorice dublu adosate şi masive. Deasupra acestora este amenajată o galerie flancată de o balustradă curbată cu motiva aurite unde sunt pictaţi cei 12 apostoli. Pilaştrii de susţinere au rolul de a susţine bolta.
sala principală a bisericii
Altarul este realizat de P. Lehmann, iar fresca Mariei cu pruncul Isus în glorie străjuiţi de îngeri păzitori, de Anton Steinwald în 1774. Pe lângă elementele deja amintite regăsim şi o reprezentare a Sfintei Treimi şi reprezentări ai celor trei arhangheli: Gabriel în roşu cu crin, Mihail în verde cu sabie, Rafael în albastru cu cădelniţă al patrulea neputând fi recunoscut. Vitraliile sunt realizate odată cu renovarea bisericii în 1904. Orga este amplasată în interior în 1860.
altarul Bisericii Romano-Catolice, fotografie din 2007
În corul bisericii este amplasat monumentul funerar al comandantului militar al Transilvania între 1744 – 1747, contele Otto Ferdinand Traun von Abensberg (1677 – 1747). Acest monument este un relief înalt şi rond-boss din bronz realizat de Anton Schuchbauer originar din Cluj. Acest monument este format dintr-o inscripţie comemorativă, un medalion cu portretul defunctului având colonul cu lâna de aur fiind flancat de doi îngeri unul ce simbolizează cerul simbol al trecerii iar celălalt ţine un obiect ce pare a fi o trompetă simbol al Judecăţii de Apoi şi blazonul familiei, precum şi un basorelief format dintr-un bătrân ce simboliza curajul, o fecioară care reprezenta libertatea şi cele trei virtuţi cardinale, în dreapta iubirea (ţine în mână copii), în stânga speranţa (ţine în mână o ancoră) şi între ele credinţa (ţine în mână o cruce şi potirul cu Sfanta Împărtăşanie).
mormântul comandantului militar al Transilvaniei, von Abensberg
Arcul de triumf este decorat cu o inscripţie. În amvon este un medalion al lui Ingnatio de Loyola. Tabernacolul este realizat de Johann Paul Halting şi lăcătuşul Johann Fruchtner. Podul altarului este realizat prin donaţia negustorului armean Gregor Isekut.
detaliu din organizarea interioară a Bisericii Romano-Catolice, fotografie din 2003
Altarele laterale sunt ale sfântului Nepomuk iar paralel al Inimii lui Isus (un altar iezuit), central este altarul Răstignirii (altar carmelitan, deasupra regăsindu-se o stelă cu cele şapte obiecte de tortură, o cămaşă şi trei zaruri. De asemenea aici întâlnim şi trei statui ale sfintei Tereza de Avila şi al sfântului Ioan al Crucii, iar statueta mică este a sfintei Tereza de Liseaux) şi altarul sfântului Iosif (încadrat de sfânta Ana şi sfântul Ioachim), iar în altarele dinspre tribună sfântul Petru (în dedesubtul picturii fiind moaştele sfintei Clementina) alături de sfântul Alois de Gonzaga iar paralel sfântul Francisc de Paola (statueta şi vitraliu fiind ale sfântului Anton, sub pictura altarului fiind moaştele sfântului Maxim Mărturisitorul ornamentată cu pene). Dintre vitralii amintim vitrliile sfintei Familii, Pieta, sfântul Adalbert, sfânta Rozalia.
vitaliu realizat în 1904, fotografie din 2003
Conducătorul şantierului a fost Franz Tobias Kalmann (rei armatoriae in Transilvaniae praefecti), el finnd înlocuit de Valentinus Scherzer în 1731. Problema de care s-au lovit diriginţii şantierului a fost opoziţia localnicilor la construirea bisericii. Aceştia la începutul construcţiei distrugeau ce se construia ziua, generalul Wallis fiind nevoit a impune o gardă permanentă la şantier. Refacerile au existat dealungul secolelor astfel în 22 decembrie 1904, făcându-se inaugurarea bisericii după renovarea generală pe care o suportase, iar după alţi şase ani în, 24 decembrie 1910, va fi realizat iluminatul electric. Acest monument mai are de-a face şi cu o reamenajare exterioară primii copaci, tei, înălţaţi în Piaţa Mare fiind aşezaţi în faţa Bisericii Romano-Catolice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!