From: foryou@editura-foryou.ro <foryou@editura-foryou.ro>
Date: 2012/1/28
Subject: [Editura For You Newsletter] ECKHART TOLLE DESPRE RAU
To: editura_foryou@yahoogroups.com
|
ECKHART TOLLE DESPRE RAU I: Daca Fiinta Suprema sau Dumnezeu este sursa creatoare a tuturor energiilor si gandurilor, iar gandurile nascute din ego sunt o forma negativa de energie, nu sunt si acestea din urma creatia lui Dumnezeu? R: Acest gen de intrebare a fost pusa si dezbatuta de catre multi filozofi si a ramas un fel de piatra de incercare in religia crestina. De aceea, haideti sa vedem care ar putea fi raspunsul intuitiv. In acest univers perceput prin intermediul simturilor, daca vrei sa folosesti ceva care se afla aici, pentru a-l compara cu Dumnezeu, cel mai potrivit lucru ar fi soarele. Soarele este sursa unei energii aparent inepuizabile si sursa vietii. Caldura corpului nostru vine, in mod indirect, de la soare. Desigur, soarele nu este etern, dar, in comparatie cu durata vietii omenesti, el poate fi considerat ca fiind virtual etern. De milioane si milioane de ani, el ne ofera cu marinimie energia lui datatoare de viata. Sa zicem ca soarele se afla intr-un proces de dobandire a constiintei de sine, deoarece intuitia mea imi spune ca Universul, sau mai degraba fundamentul Universului sau El, Cel Unic, se afla intr-un proces de dobandire a constiintei de sine, in dimensiunea timpului. Cel Unic exista, de asemenea, in dimensiunea atemporala, unde nu exista nici trecut, nici viitor. Asadar, Dumnezeu – si voi folosi un timp acest nume – este deja desavarsit si perfect. Dar se pare ca, in taramul timpului, Dumnezeu devine constient prin intermediul tuturor acestor forme de viata. Revenind la exemplul nostru, daca ar fi vorba despre soare, atunci, in cadrul procesului de constientizare, el ar emite, in mod continuu, un numar urias de fotoni, de particule de lumina. Pentru un timp, fotonul individual – care este parte din si contopit cu soarele – dobandind constiinta de sine, ajunge sa se perceapa pe sine in mod gresit, drept o entitate separata. El nu mai realizeaza comuniunea lui cu soarele. Dar el continua sa fie parte a intregului si nu intrerupe niciodata legatura cu soarele. De aceea, temporar, ca etapa in procesul de dobandire a constiintei de sine, el se crede separat. Este o stare temporara. In timp ce se considera separat, el creeaza tot felul de iluzii care reflecta temeiul iluziei separarii. Acesta este, esentialmente, contextul in care ne aflam noi, in care se afla omenirea. Constiinta launtrica este constiinta lui Dumnezeu, fiindca exista o singura constiinta. Iar acea constiinta, in procesul de dobandire a constiintei de catre intreg, se percepe in mod gresit, pentru un timp. Iar acest lucru creeaza iluzia separarii, in fiinta umana individuala. Acest lucru creeaza iluzia identificarii cu forma, care este iluzia separarii. De aceea ne consideram noi niste entitati separate. Cu cat este mai puternica aceasta iluzie, cu atat mai mult se reflecta ea in actiunile exterioare, care devin, apoi, amagitoare. Iar acest lucru este numit rau. Pana la urma, raul nu distruge nimic. Esenta tuturor formelor de viata este eterna. Din perspectiva Intregului nesfarsit, raul este doar un scurt episod din ceea ce viseaza Cel Unic, atunci cand isi dobandeste constiinta de sine, in dimensiunea temporara. Asadar, care ar putea fi raspunsul la intrebarea Dumnezeu a creat raul? Daca intelepciunea cunoasterii spune ca, de fapt, raul nu este real, bineinteles ca acest lucru este corect. E o problema de niveluri. Daca privesti raul de la un anumit nivel, el pare, desigur, real. Faptul ca, esentialmente, el nu este real, nu inseamna ca el nu poate parea cat se poate de real, de la acest nivel vremelnic. Insa el trebuie recunoscut drept o amagire. Raul poate fi definit ca fiind totala identificare cu forma – adica iluzia. Cu cat o entitate se identifica mai mult cu forma, cu atat mai mult creeaza ea iluzia raului – creand, totodata, mai multa suferinta. Care este raspunsul? Raspunsul il aflam, desigur, cand stim de ce ne aflam aici. Noi suntem sursa raspunsului. Raspunsul nu este un simplu raspuns, ci sfarsitul iluziei separarii si sfarsitul asa numitului rau. Eckhart Tolle Eckhart Tolle – Citate inspiratoare Cu cat ne apropiem mai mult de sfarsitul stadiului actual al evolutiei noastre, cu atat devine egoul mai disfunctional – in acelasi mod in care omida devine disfunctionala, chiar inainte de a se transforma in fluture. Daca poti fi pe deplin multumit de faptul ca nu stii cine esti, ceea ce ramane este ceea ce esti tu cu adevarat – Fiinta de dincolo de uman, mai degraba un camp al potentialitatii pure, decat ceva ce este deja definit. Renunta sa te tot autodefinesti si sa te definesti in fata altora. Nu vei muri. Te vei trezi la viata. Spune-i intotdeauna Da momentului prezent. Capituleaza in fata a ceea ce este. Spune-i Da vietii – si vei vedea cum viata incepe sa lucreze in favoarea ta, nu impotriva ta. Suferinta incepe atunci cand, mental, etichetezi o situatie drept rea. Acest lucru creeaza o contractie emotionala Cand lasi situatia respectiva sa fie, fara sa-i dai un nume, ai la dispozitie o putere enorma .Contractia emotionala te deconecteaza de acea putere care este puterea vietii insasi. Sursa: http://dev.redwerks.org/ettv/2011/12/eckhart-on-evil/ |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!