Cateva noduri de cravata simplu de facut
Originile cuvântului “cravata” se spune ca deriva din “limba croata” de la mercenarii croati ajunsi în Franta spre anul 1635, care se distingeau datorita fularului pe care-l purtau în jurul gâtului. Mai exista si alte atestari anterioare razboiului de “Treizeci de ani” si chiar din anul 1590, când un autor italian desena sub termenul de “cravata” o esharfa purtata de legionari, printre altele, pentru a se proteja de frig.
Introducerea cravatei de fapt a aparut în timpul razboiului de Treizeci de Ani, când ofiterii francezi s-au molipsit rapid de fularele croate, mai practice la tara si de asemenea elegante, atunci când cravata era ornamentata de dantele sau de ciucuri.
Primele cravate din secolul XVIII au fost deseori alcatuite din tesaturi fine, matase sau bumbac, numite “batiste sau mousseline”, deseori bordate cu dantele la extremitati, uneori în întregime din dantela pentru cele mai luxoase ocazii. Aceasta esharfa se înfasura în jurul gâtului, odata sau de doua ori, apoi se înnoda în fata lasând sa atârne ciucurii sau dantelele, ornamente care atrageau o mai mare atentie. Sub Ludovic al XIV-lea aceasta esharfa era compusa din panglici multicolore care se înnodau.
În iconografia simbolică masculină, nodul a reprezentat uniunea, căsătoria, fertilitatea şi apoi viaţa. Până în anul 1900 exista un singur fel de a face nodul, în anii ’30 s-au mai născut două, pentru ca în 1989 să fie descoperit al patrulea, nodul Pratt.
În 50 de ani de istorie a cravatei au fost cunoscute în întreaga lume numai patru moduri de a înnoda. La sfârşitul anilor ’90 însă, doi cercetători de la Universitatea Cambridge au demonstrat, prin modele matematice, că o cravată convenţională are 85 de noduri posibile, iata cateva exemple de noduri folosite:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!