http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/doua-turnuri-sibiene-putin-vizibile-mult-distruse-65936.html

Două turnuri sibiene puţin vizibile, mult distruse

01 iunie 2011 23:28
331 vizualizari
A- A+

Despre turnurile Sibiului s–a scris mult. Nu poţi rupe imaginea oraşului de pe Cibin de turnurile sale. Fac parte din zestrea istorică şi arhitecurală, sunt impunătoare, frumoase chiar, romantice. Imposibil să fie ocolite în vreo descriere a Sibiului, de la referate de şcoală la ghiduri şi pliante turistice, cărţi poştale, galerii foto, lucrări de grafică sau pictură. Turnul Sfatului – simbol al oraşului. Turnul Gros – Sala Thalia, Turnurile de pe strada Cetăţii... – turnurile de pe strada Cetăţii. Sibiu egal cetate egal turnuri, se poate spune. Turnuri de poartă, turnuri de apărare, turnuri–locuinţă, turnuri transformate în locuinţe. Tocmai din acest motiv au fost incluse în campania Salvează–ţi trecutul! Salvează monumentul!, demarată de Tribuna, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Sibiu, Centrul Anthropoesis.

În general, majoritatea referirilor la turnurile sibiene patinează pe aceleaşi coordonate: vechi, glorios, frumos, monument. Se pare că altceva nu s-ar mai şti despre ele şi că tot ce a mai rămas din vechile centuri de fortificaţii ale Cibiniumului-Hermannstadt se încadrează doar în sectorul descrierilor romantico-siropoase de domnişoară responsabilă cu redactarea de pliante-reclamă, prefaţă de album foto colorat sau articol pe temă turistică din revistele "casnice". Din păcate însă, turnurile sibiene mai pot fi clasate în "vizibile" şi "ascunse"; "în cărţi" şi "scoase din cărţi"; "în picioare" sau "pe cale de dispariţie". Dat fiind că cele din prima categorie oricum au fost, sunt şi vor fi în centrul atenţiei, ne vom ocupa de celelalte, mult mai umbrite atât ca vizibilitate, cât şi ca grijă faţă de ele. Am ales două: diferite atât ca epocă, cât şi ca aspect, dar unite prin trei elemente: sunt "ascunse" în curţile interioare ale unor clădiri, sunt într-o stare avansată de deteriorare şi au promovare aproape zero comparativ cu "omoloagele" lor de pe strada Cetăţii sau din "triunghiul de aur" al pieţelor centrale ale Sibiului: Turnul Pulberăriei şi turnul din strada Movilei nr. 14.

Turnul (mare) cu Pulbere

Este cunoscut şi ca Turnul Pulberăriei, termenul de "mare" dintre paranteze diferenţiindu-l de Turnul mic cu pulbere / Pielarilor, aflat în imediata sa vecinătate. "Adresa" sa este str. Ocnei Nr. 33, în curtea Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini "Independenţa". A făcut parte din marele complex de fortificaţii - ziduri, turn de poartă, turnuri de apărare, bastion, iazuri şi şanţuri de apă - al Porţii Ocnei/ Burgertor, din centura a IV-a de fortificaţii a oraşului. Destinaţia: turn pentru depozitarea pulberii necesare funcţionării armelor de foc uşoare sau grele şi turn de apărare. A fost ridicat în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, fiind vizibil şi în planul oraşului de la 1699, realizat de Giovanni Morando Visconti ("Bastione"/"Porta Burger"), în colţul vestic al bastionului. Este descris ca fiind un turn masiv, cu plan circular, construit, pare-se pe locul unui turn mai vechi, al fierarilor (după Al. Avram şi I. Bucur). Chiar dacă spaţiul limitat de aici ne împiedică să descriem mai în amănunt structura defensivă de la Poarta Ocnei, nu putem să nu remarcăm că poziţionarea, (ca şi aspectul) Turnului cu Pulbere în sistemul de fortificaţii arată clar intenţia de protejare a acestuia: planul circular, la fel ca şi acoperişulcu ziduri groase, cu guri de foc de mici dimensiuni, îl fac rezistent tirului de artilerie al prezumtivilor asediatori. În plus, doar o mică porţiune - un sfert de cerc - este expusă spre partea exterioară. Accesul în interior se făcea, aşa cum ne arată una din imaginile din Albumul Boebel, printr-o rampă cu trepţi, care ducea la intrarea aflată spre actuala stradă a Zidului - vizibilă şi acum, dar transformată în "fereastră" şi spre drumul de strajă al zidului. Vizibil este şi paratrăznetul, care se pare că s-a păstrat până astăzi.
Turnul a fost restaurat între 1974 şi 1975, ultima destinaţie a sa "publică" fiind găzduirea atelierelor de creaţie ale Uniunii Artiştilor Plastici.
Starea actuală a Turnului (mare) cu Pulbere este deplorabilă. Restaurarea din anii 70 pare să nu fi avut loc deloc, o fisură adâncă zigzagând, de sub acoperiş până la baza sa. Placa de marmură care descria - eronat ca "Turnul Fierarilor" - turnul, este spartă. Intrarea cea "nouă" dinspre strada Ocnei, este încuiată, vizitarea monumentului fiind imposibilă. Urmele vechiului bastion sunt observabile sub forma unor falşi contraforţi, de înălţime redusă. Fereastra masivă care a mascat vechea intrare în turn este prost realizată şi se vede clar, în tencuială, profilul "original". Din păcate, şi săpăturile arheologice au ocolit zona Turnului Pulberăriei, ele fiind axate mai mult în zonele fostei Porţi a Ocnei şi a străzii Zidului. Menţionăm aici că turnul din curtea Grupului Şcolar "Independenţa" s-a aflat, la un moment dat, pe lista unui plan de restaurare din cadrul programului „Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007", alături de Turnul Pielarilor / (Mic) cu Pulbere, la poziţia "Reparaţii curente şi refuncţionalizare". însă, după câte se vede, a rămas doar cu menţionarea.
Turnul poate fi vizitat de către cei interesaţi, accesul la el, chiar aflat într-o curte de instituţie de învăţământ, nefiind, din câte am văzut, restricţionat în vreun fel, cel puţin pe perioada cursurilor. Veţi avea ocazia să admiraţi un turn cu o construcţie unică, total diferit de cele de pe strada Cetăţii, de exemplu, dar, din păcate, mult mai puţin băgat în seamă, din toate punctele de vedere. Păcat.

Turnul (fostă) locuinţă de pe Movilei 14

Un alt turn, de data aceasta mult modificat, se găseşte pe strada Movilei, la nr. 14. Nimic nu arată, din exterior, că acolo, după o poartă care nu impresionează prin nimic, într-o curte de locuinţe comune, s-ar putea afla o rămăşiţă a Centurii a III-a de fortificaţii. şi totuşi, aşa este. Construcţia dinspre str. Avram Iancu nr. 21 este prelungită aici prin "ceva" care aduce a turn de apărate, dar mult modificat. Turnul este de formă poligonală, cu şase laturi şi cu un acoperiş piramidal, ridicat, ca şi locuinţa în care este înglobat, pe resturile zidurilor centurii de fortificaţii care cobora dinspre Piaţa Mică pe parcelele dintre străzile Movilei şi Avram Iancu, până în zona străzii Felinarului, unde cotea spre actuala stradă General Magheru, unde se afla un turn de poartă.
Identificarea sa , în forma în care este acum, ca turn de apărare, este dificilă şi hazardantă. "Topografia Monumentelor din Transilvania - Municipiul Sibiu. Centrul istoric" nu face referire directă la faptul că acesta ar fi fost turn din componenta centurii de fortificaţii, menţionând doar existenţa urmelor de ziduri de apărare. Hărţile şi planurile de epocă, de la cea a lui Morando Visconti (menţionată mai sus) şi continuând cu cele ulterioare nu menţionează fortificaţiile din această zonă, doar reconstituirile ulterioare ale lui Johann Boebel, Erich Michael Thalgott sau Hermann Fabini menţionând trei (Bobel) 4 (Thalgott: "Stadtturme"). Planul realizat de Fabini explică prezenţa celor trei turnuri dintre Pasajul Şcolii şi strada Felinarului ca fiind "turnuri din Centura a III-a, construite în seoclul al XIV-lea şi care, pe parcursul seoclului al XVIII-lea, au fost incluse în "construcţiile rezidenţiale" (wohnbauten) edificate pe vechiul drum al zidurilor de apărare.
O altă referire la destinaţia iniţial militară a liniei de locuinţe de pe Movilei este făcută într-o carte poştală editată de Grupul Local Sibiu al Asociaţiei "Sebastian Hann", în care se prezintă o imagine a curţilor interioare - inclusiv a turnului la care facem referire - luată de la etajul actualului Grup Şcolar "Avram Iancu": "Case de pe vechile ziduri ale oraşului" ("Hauser auf der alten Stadtmauer").
Starea actuală a turnului fostă locuinţă sau a locuinţei iniţial turn este, mai simplu spus, sub toată critica. Fisurat pe toată înălţimea sa pe una din laturi, cu o altă interesantă fisură (în formă de fereastră gotică!!!) pe latura perpendiculară curţii, cu cărămizile de la nivelul solului aproape mâncate de umezeală şi vechime. Construcţia este năpădită de copaci care deja nu mai ştii dacă îi aduc deservicii (prin rădăcinile lor, care pătrund prin fundaţie) sau o protejează (aceleaşi rădăcini împiedică prăbuşirea zidurilor). Locuitorii de la Nr. 14 de pe strada Movilei ne-au spus că se tem ca, în caz de cutremur, turnul să nu se prăbuşească peste locuinţele de sub el, lucru de altfel cât se poate de probabil, mai ales că, în urmă cu puţini ani, exact în 2007, când Sibiul îşi autoserba calităţile culturale europene, o porţiune din zidul de fortificaţie s-a prăbuşit.
Turn original sau nu, între a sta şi a privi pasiv cum acesta - monument istoric la urma urmei - se autodistruge şi a lua măsurile necesare pentru a-l reabilita şi a lua minimele măsuri pentru protejarea sa, credem că varianta a doua este cea mai viabilă. Ceea ce o dorim şi noi, făcând ceea ce ne stă în putinţă: a informa şi a sensibiliza pe cine trebuie. Pentru că ar fi păcat ca cele ce scriem noi aici să ajungă documentaţie pentru clădiri dispărute.