Amintiri furate
Realizez cu o stupoare naiva ca tinerii din ziua de astazi nu au scris o scrisoare in viata lor. Mailul a sters orice urma de romantism, de asteptare, telefonul mobil prin abonamentele cu minute nesimtit de numeroase a transformat comunicarea intr-una guvernata de computere si mesaje scurte.
Am ajuns la facultate in anul 2003, intr-o chirie din Drumul Taberei pe care am impartit-o cu doua tipe. Nu aveam internet pe vremea aceea si nici televizor. Toata ziua ma ocupam de cursurile de la facultate, poate un film pe dvd, carti si multa introspectie. In acea perioada am scris multe scrisori iubitei mele ramase la Bacau pentru doi ani, pentru a da apoi la facultate la Bucuresti. Scriam pagini intregi de ganduri. Pe atunci, abonamentele de telefonie mobila nu depaseau 160 minute si cateva mesaje gratuite. Scriam de dor, cu mana tremuranda in miez de noapte, ascultandu-l pe Craioveanu la Pro FM si visand la cele cateva zile pe care le vom avea impreuna dupa aproape o luna de suspin.
Dupa trei zile, scrisoarea mea ajungea la destinatie. Tot ce stiu e ca dupa altele trei primeam raspunsul cu precizia unui ceas elvetian. In drum spre facultate, dis-de-dimineata insfacam plicul din posta si citeam cu nerabdare gandurile asternute in el pana la statia troleibuzului 90.
Am strans zeci de scrisori, amintiri prinse cumva intr-un stop-cadru temporal. Hartie insufletita de trairi adolescentine. Mi-ar fi placut sa revin asupra lor pentru a-mi aminti peste ani de o perioada frumoasa a vietii mele, dar le-a rupt pe toate la plecare.
Aud 11 voci
ghinion frate :) , macar stii ca au fost
bai frate, cum le-a rupt?! dureros…
Intr-un acces de furie nefondata, le-a luat si le-a rupt pe motiv ca au fost scrise de ea si ca nu merit sa am amintirile respective in forma fizica. A regretat apoi gestul, dar prea tarziu…
Si mersul cu caleasca era romantic dar a trecut, asa cum a trecut si epoca scrisorilor.
Si eu am compus scrisori si pastrez asemenea amintiri dar nu cred ca este cazul sa-i acuzam pe “tinerii din ziua de azi” (urasc termenul).
De fiecare data trebuie reinventat altceva. Daca noi traim cu gustul unor amintiri placute trebuie sa avem incredere in tineri sa-si creeze si ei niste repere corecte, sa aiba propriile experiente si amintiri placute. Nu este doar treaba lor, este si responsabilitatea noastra de a-i ajuta, indruma dar si de a avea incredere in ei. Nu trebuie sa-i condamnam. Si noua ni se spunea ca “pe vremea mea……” nu era asa si asa.
Nu trebuie sa cadem in aceeasi capcana.
In urma cu cateva saptamani am asistat la o conferinta in care a vorbit Issac Sheps, CEO Carlsberg UK, un roman nascut la Timisoara si plecat din tara la 13 ani. El spunea ca isi doreste sa aiba mereu colaboratori tineri caci sunt creativi si dinamici si trebuie sa avem incredere in ei.
Trebuie sa avem incredere dar trebuie sa si muncim putin sa le dam niste coordonate corecte de comportament.
Parintii nostrii spuneau despre noi ca nu mai stim ce sunt balurile dansante sau sa astepti 2 3 ani pentru un sarut, noi mergem la discoteca si ne pupam din prima seara, ceea ce pentru parintii nostrii inseamna pierderea romantismului. Ceea ce nu este adevarat.
Romantismul este o stare de spirit specifica fiintei umane, ea supravietuieste in mintile si in inimile noastre si gaseste mereu moduri de exprimare. Romantismul nu va muri atata timp cat o fata si un baiat se vor indragosti unul de celalalt.
Nu stiu de ce dar mereu mi-am inchipuit ca despartirea voastra a fost una cuminte, amiabila, discutata, de genul “Stii, am nevoie de spatiu/ am pe altcineva/ relatia noastra nu merge”. Sunt total surprinsa de acest gest intempestiv (de unde deduc cumva ca ai facut o maaare prostie in conceptia ei, ca sa nu meriti acele amintiri). Dar desi sunt mai curioasa decat o pisica iti respect viata privata si nu intreb mai multe.
Accesul acela de furie a fost unul nefondat asa cum si ea a recunoscut dupa. Prostia extraordinar de mare a facut-o ea. Eu doar am aflat si i-am deschis atunci usa… Ca sa se intoarca. Incerc sa nu intru in detalii, dupa cum observi. Rusinata si incapabila sa-si asume responsabilitatea a plecat cu un “bang!”.
Scrisorile pe care le-am rupt, bucatelele acelea de hartie ingropate impreuna cu resturile mele, ce le voi aduna prin amintiri peste ani, că propriile-mi resturi vor “umbla” sa-mi ingrase verdeturi de nadejde, si lumini de putregai sa sprijine timiditatea atator zori.
“Ravasele pastrate
Raman in amintiri,
La tamplele patate
S’adune’n brazde stiri”
(“Margele risipite” de Florentin Smarandache)
vaca !
Esti prea aspru, Otty. Unii fac lucruri necugetate la nervi.
Primul meu an de facultate a fost marcat de Emil Cioran si Magic Fm. Si multa cafea. Nu aveam calculatoare sau televizor. Si a fost cel mai frumos an din viata mea. Scrisori nu am scris , ce-i drept , dar recunosc ca imi place mai mult sa primesc decat sa trimit.
Era mult mai fain fara calculator. Recunosc acest fapt deseori.
:(