Pâc!
Scris la 08:30 | Categoria: Aiurea-n tramvai,Andreea L.
În 135, pe drumul de întoarcere de la facultate, pe cele două scaune lângă care stăteam în picioare, erau un bunic şi nepoţelul lui. Un copilaş absolut adorabil, nu mai mare de 3 anişori. Spre deosebire de majoritatea copiilor din zilele noastre, acesta stătea cuminte, privind pe geam sau zâmbindu-i bunicului.
La trecerea prin pasajul Muncii, copilul privea mirat pe geam fiindcă lumina dispăruse, Atunci, l-a tras de mânecă (...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!