http://www.jurnalul.ro/special/anchete/dupa-ce-l-au-nenorocit-in-spital-nu-i-dau-voie-sa-se-trateze-afara-572102.html

După ce l-au nenorocit în spital, nu-i dau voie să se trateze afară

Un copil de 11 ani a ajuns să meargă în cârje după o infecţie căpătată în urma unei banale operaţii pentru ruptură de femur.

Autor: CRISTINEL C. POPA

 

 

Andrei a ajuns un infirm. În urma unei operaţii a făcut o infecţie osoasă într-un spital de stat. Statul îi refuză copilului şansa de a fi tratat de medicii străini  / Foto: Cristinel C. Popa 

Andrei Bădărău, un copil de 11 ani din satul Mânzăteşti (Iaşi), a ajuns invalid pentru că un medic i-a tratat incorect o banală ruptură de femur, acum şase ani. Degeaba au încercat părinţii copilului să-şi caute dreptatea în justiţie: în dosarul 1412/P/2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a dispus, în luna octombrie a anului trecut, "neînceperea urmăririi penale". Cum altfel, când Colegiul Medicilor nu recunoaşte culpa doctorilor?

Resemnată, familia lui Andrei nu mai doreşte decât să-i redea copilului sănătatea. Acest lucru e posibil doar printr-o intervenţie făcută la o clinică din Bologna. Din păcate, familia a pierdut deja o primă programare făcută acolo. Nu a reuşit să obţină nici aprobările şi nici banii necesari efectuării intervenţiei cu aparatură de ultimă generaţie. Cheltuielile s-ar situa undeva în jurul sumei de 30.000 de euro. În urma acestei operaţii, copilul ar putea scăpa de scaunul cu rotile şi nici n-ar mai merge strâmb cu cârjele. Numai că părinţii lui Andrei sunt oameni săraci, cu şanse minime de a fi preţuiţi ca o bună sursă de publicitate electorală. Toate instituţiile ţării la care au apelat, cerând ajutorul, de la Preşedinţie, Guvern şi Colegiul Medicilor, i-au refuzat. Deşi nu cereau de la ei decât aprobarea ca băiatul să fie operat în străinătate. Au tot dreptul să ceară asta: copilul lor a devenit infirm tocmai din cauza unor greşeli făcute de medicii dintr-un spital de stat.

În ziua de 30 ianuarie 2005, pe când se afla la joacă, Andrei, care avea atunci 5 ani, a intrat cu sania într-un copac. Ruptură de femur. Tatăl său l-a luat în braţe şi l-a dus la Spitalul de Copii "Sf. Maria" din Iaşi. Fără a i se face o radiografie, i s-a pus ghipsul. Piciorul îl durea în conti­nuare, degetele i s-au învineţit. Vă­zân­du-l cum suferă, părinţii au chemat medicul de gardă. I s-a des­fă­cut ghipsul până la genunchi, apoi i l-au pus din nou, motivând că iniţial era prea strâns. Durerile au conti­nuat până a doua zi, copilul n-a putut dormi, a plâns toată noaptea. În cele din urmă, i-au făcut radiografie, l-au operat şi i-au reaşezat oasele fracturate. Apoi, i-au pus, pentru a treia oară, piciorul în ghips. Însă calvarul abia începuse.

În sala de operaţie s-a ales cu o infecţie: un stafilococ auriu. Infecţia s-a extins în timp, operaţia s-a desfăcut la un moment dat, puroiul a fost periodic chiuretat, dar nimeni nu lua o măsură de îndepărtare definitivă a pericolului. Între două chiuretaje, copilul era trimis acasă. Infecţia a fost la un pas de a se generaliza, iar Andrei ajunsese aproape de tăierea piciorului. După acest du-te vino fără rost la spital şi acasă, părinţii s-au speriat şi au cerut ca băiatul lor să fie tratat la Spitalul "Marie Curie" din Bucureşti, unde medicul ortoped Gheorghe Burnei a îndreptat ceea ce medicii ieşeni greşiseră. Părinţii spun că băiatul lor ar fi trebuit ţinut în spital la Iaşi, sub observaţie, pe timpul cât avea infecţia, nu trimis periodic acasă. De altfel, chiar doctorul Mihai Anton, cel care i-a prins piciorul în ghips la început, şi-a dat seama de greşeală şi le-a cerut să nu mai spună nimănui ce are băiatul, că va remedia el totul. Însă părinţii luaseră deja decizia să plece la Bucureşti. Aici, băiatul a urmat un tratament asemănător celui de dezintoxicare, pentru că antibioticele îi afectaseră ficatul şi alte organe. Osul rupt şi infectat arăta ca un fierăstrău, dar strălucitul pediatru Gheorghe Burnei aproape că a făcut minuni, reuşind să-l scape şi de infecţie, şi de tăierea piciorului.

După cum i-a spus doctorul bucureştean tatălui, Vasile Bădărău, au mai fost cazuri de copii trataţi greşit la Iaşi şi aduşi în stare gravă la Bucureşti. "Există în Spitalul de Copii «Sf. Maria» din Iaşi medici care n-au nici o milă de micuţi, sunt puşi doar pe încasat bacşişuri. De altfel doctorul Anton, cel care a operat, nici nu avea dreptul să intre în sală ca «primă mână», întrucât era rezident. Fusese gipsier şi terminase şi el, între timp, facultatea... Toţi de acolo ope­rea­ză pe bandă rulantă. În mod normal, după câte o operaţie, trebuie sterilizat totul, trebuie făcută cură­ţe­nie la milimetru. E nevoie de timp ca totul să devină în septic, însă, aşa, ar scădea timpul între două încasări ale banilor", susţine tatăl lui Andrei.

Astfel ajung copii precum Andrei, sau alţii, care au trăit aceleaşi drame, să se infecteze şi să rămână infirmi. "Oamenii nu ripostează în astfel de cazuri, pentru că nu au bani, nu sunt informaţi sau nu ştiu ce să facă. Dar şi eu mă lupt cu ei însă fără nici un rezultat. Am înaintat dosarul, pentru a mă judeca cu ei. Nu ştiam de ce s-a blocat la un moment dat... Dar am aflat că soţia medicului era judecător cu un post cheie în justiţia ieşeană. Apoi, am vrut să aduc drept dovezi radiografiile făcute la picior copilului. Nu le-am putut obţine, pentru că cei de la spital le-au făcut dispărute. Până şi acesta este un fapt penal, dar cine să răspundă? Pe când eram cu copilul la Bucureşti acele radiografii erau, acum nu mai sunt, ceea ce dovedeşte că şi cei de la Bucureşti îi acoperă pe cei de la Iaşi şi aşa mai departe".

Am încercat să obţinem un punct de vedere şi din partea medicului care l-a tratat greşit pe Andrei, însă nu am reuşit să-l găsim de dr. Mihai Anton la spital şi nici să luăm legătura cu el, telefonic. Logica ar spune că, dacă statul greşeşte, statul trebuie să îndrepte greşeala. În cazul băieţelului de 11 ani, ca în mai toate cazurile de malpraxis, o mână spală pe alta, şi  instituţiile se protejează între ele. În anchetarea acestui caz, Medicina Legală i-a ridicat "mingea" la fileu Colegiului Medicilor, Colegiul Medicilor a acoperit greşeala doctorilor de la Spitalul "Sf. Maria" din Iaşi, trăgând concluzia că părinţii sunt vinovaţi, pentru că nu l-au tratat corespunzător acasă, după operaţie...

Părinţii lui Andrei nu mai vor decât să-l vadă pe el bine. Pentru asta însă, au nevoie de ajutor. L-au cerut peste tot, dar au ajuns la concluzia că partidele aflate la guvernare nu oferă nici un fel de ajutor celor nă­păs­tuiţi. Mai întâi, au fost refuzaţi  de pre­să. Şi s-au apucat singuri să lipeas­că afişe, au bătut pe la uşile auto­ri­tă­ţi­lor, au fost la prefectul Iaşului, au vor­bit cu miniştri, cu secretari de stat din Ministerul Sănătăţii, inclusiv cu Raed Arafat... Totul, în zadar. N-au avut succes nici cu preşedintele Co­le­giului Medicilor, prof.dr Vasile Astărăstoae, nici cu Vasile Barbu, directorul Asociaţiei pentru Protecţia Pacientului. De nicăieri n-au primit un răspuns concret, doar promisiuni. Chiar dacă au dat în judecată medicii de la Spitalul "Sf. Maria" din Iaşi, părinţii lui Andrei nu mai speră la nici un fel de despăgubire pentru copilul transformat dintr-un băiat sănătos într-un infirm. Pentru ei, cea mai valoroasă despăgubire ar fi ca medicii ortopezi să accepte situaţia şi să semneze formularul E112. Această hârtie i-ar permite lui Andrei Bădărău să beneficieze de îngrijiri medicale în alt stat membru UE, pe cheltuiala statului român, dacă CAS Iaşi ar autoriza deplasarea acolo, în scopul de a primi tratament medical. Dar CAS Iaşi nu autorizează. Pentru că la noi se lucrează cu hârtii, cifre, bilanţuri, balanţe financiare. Şi un copil nenorocit într-un spital de stat ar trebui să înţeleagă, la cei 11 ani ai lui, că, deşi are şansa şi dreptul la vindecare, statul nu i-o poate oferi. Pentru că, între atâtea hârtii pline de deficituri, indici şi euriboruri, statul nu dă bani pe viaţa lui Andrei din satul Mânzăteşti.

Vine învăţătoarea acasă, să-i predea
În urma infecţiei şi a operaţiilor repetate, osul băieţelului s-a scurtat. I s-a pus, la un moment dat, un fixator. Acum, Andrei nici nu se mai poate sprijini în acel picior, care a rămas mai scurt. Merge foarte greu cu cârjele, nu se mai poate apleca, nici îmbrăca sau spăla. E un infirm cum scrie la carte. Visele copilăriei, toate speranţele adolescenţei s-au năruit ca un castel de nisip. Ce mai poate spera dintr-un scaun cu rotile? Nu merge la şcoală, vine învăţătoarea la el acasă, pentru lecţii. Pentru că nu mai poate alerga, până şi prietenii cei mai buni l-au părăsit. Părinţii au grijă de el ca de un invalid. Se scoală noaptea şi îl duc în curte, la toaletă. Îl îmbracă şi-l dezbracă dimineaţa şi seara, îi dau mâncare şi-l mângâie în momentele de tristeţe. Fac orice pentru el, însă sunt disperaţi că băiatul lor trece în clasa a V-a, şi viitorul său se află sub semnul întrebării. Va avea mai mulţi profesori şi nu toţi vor putea să vină acasă să facă cu el lecţii. Familia sa nu are mari posibilităţi, trăieşte din veniturile sezoniere ce le aduce o ciupercărie de familie.

Cei care pot să-l ajute pe Andrei să ajungă la Bologna pot face donaţii în conturile deschise pe numele lui Bădărău Vasile la BRD, sucursala din sat Dancu, com. Holboca, jud. Iaşi:
RO22BRDE240SV68904442400 Ron;
RO14BRDE240SV68904602400 Euro.
Mai multe informaţii puteţi obţine de la familie, la telefon 0755.754.770 .