http://www.jurnalul.ro/special/zob-vlad-gorneanu-jandarmerie-proces-609046.htm
Foto: Karina Knapek
O întâmplare de domeniul absurdului, petrecută în Centrul Vechi, luna trecută, l-a determinat pe Vlad Gorneanu, solistul şi chitaristul formaţiei ZOB, să dea în judecată Jandarmeria Română.
Vlad refuză să plătească amenda de 200 de lei impusă pentru "tulburarea liniştii şi ordinii publice", pentru că nu a comis respectiva faptă descrisă în procesul-verbal. El reclamă, de asemenea, modul în care jandarmii înţeleg să-şi facă meseria, prin intimidare şi şantaj.
"Pe 10 martie, am plecat de aici (n.n. de la barul "Nişte domni şi fiii", pe care îl deţine, în Centrul Istoric) cu grup mai mare, din care făceau parte asociatul meu şi unul dintre barmani. Mergând pe stradă, pe porţiunea aia dintre Banca Naţională şi BCR, unde nu locuieşte nimeni, am văzut doi jandarmi îndreptându-se spre nişte copii care stăteau jos şi cântau la chitară. Era vreo 3 dimineaţa. Nici ţipenie pe stradă, doar grupul ăla de copii", îşi începe Vlad povestirea.
"Eu, având experienţa şi plăcerea de a mă întâlni cu jandarmii în fiecare zi, prin Centrul Vechi, am început să-i aplaud, spunându-le: "E cea mai bună meserie să te duci să iei copiii de pe stradă!". S-au apropiat, cerându-ne, mie şi barmanului, să ne legitimăm. "Pentru ce ne-aţi luat?", am întrebat. "Aţi tulburat liniştea şi ordinea publică". "N-am tulburat, avem martori", am continuat. "Avem şi noi martori, au spus". L-au găsit pe unul pe stradă, care mai umblă cu chitara şi cântă pe la mese, şi l-au adus martor că am tulburat liniştea publică. Omul a venit după aia să-mi spună: «mă, ce să fac, dacă nu vreau să fiu martor, mă iau după aştia la bătaie şi nu mă mai lasă pe aici»."
Degeaba le-a spus că are şi el şapte martori, cei care-l însoţeau, "oamenii legii" au fost de neclintit. Ba l-au anunţat că trebuie să plătească o amendă de 200 de lei. "Pe ce bază, pentru că n-am tulburat nimic?", a insistat Vlad, fără să primească vreun răspuns. După o oră de "parlamentări", celor doi "turburenţi" li s-au înapoiat actele. Însă aceştia au refuzat să semneze procesele verbale.
"Mă simt în pericol când văd jandarmii"
Săptămâna trecută, Vlad e luat la rost de mama sa: "Ce-ai făcutĂ" "Ce-am făcut?" "Păi nu te-ai uitat jos la avizier să vezi ce e?" "Ce e? Un proces verbal, cum că te-ai îmbătat şi ai tulburat liniştea şi ordinea publică, ai urlat, ai ţipat..." Mă duc jos să văd. La avizier era lipit, într-adevăr, procesul verbal. Practic corespondenţa mea personală pe care nu are voie nimeni s-o deschidă.
În procesul verbal scria că am recunoscut fapta, dar că refuz să semnez. Am rămas interzis". Faptul că reprezentanţii Jandarmeriei i-au trimis acasă documentul după 17 zile, ca să nu poată fi contestat, termenul limită fiind de 15 zile, că i-au violat corespondenţa şi că s-au folosit de un martor fals, pentru a justifica "infracţiunea", l-a iritat peste măsură pe solistul de la ZOB. S-a hotărât să-şi caute dreptatea la tribunal şi şi-a contactat avocatul, căruia i-a pus la dispoziţie documentele necesare.
"Nu pot să tac, nu suport nedreptatea. Sunt disperat de silă şi de nervi, de mariera prin care îşi duc ei munca până la capăt, prin intimidare şi şantaj. Dacă aş putea să tac, m-aş duce să plătesc amenda, nu-s gaură în cer două milioane. Dar nu pot să recunosc ceva ce n-am făcut. O să mă duc în penal cu ei şi o să percep daune morale de 1 leu. Iar dacă o să zică judecătorul că nu am dreptate, atunci o să înţeleg că e ţara lui Papură vodă".
Vlad susţine că nu este un caz izolat. "Să nu crezi că m-aş socoti eu diferit faţă de alţi oameni, că vreau să fiu tratat diferit. Sunt grămezi de oameni care păţesc asta. Şi nu doar aici, în Centrul Istoric, ci şi în Piaţa Victoriei. Mi-au spus oamenii care au participat la protestele suporterilor Craiovei că jandarmii au provocat violenţele. Tot ce vor să facă, e să disperseze orice adunare publică, orice luare de poziţie, orice opinie! Şi ştii care-i problemaĂ Nu există legi care să ne protejeze de ei. Pe mine, dacă jandarmeria vrea să vină să mă omoare, poate să o facă, fără măcar să fie trasă la răspundere. Nu mai pot să văd jandarmi, nu mă mai simt în siguranţă când îi văd, de fapt mă simt în pericol atunci când văd jandarmii!"
Traumatizat în urma bătăii luate de la jandarmi, în 2006
Problema lui Vlad Gorneanu cu jandarmii începe din 2006 când, după meciul Dinamo-Steaua, a luat o bătaie cruntă, fără să aibă vreo vină, la ieşirea din stadion. Galeriile se bătuseră înainte de meci, iar el nu s-a băgat, pentru că "n-am fost niciodată genul de om violent şi care se bate pe stadion". La încheierea partidei, a aşteptat să iasă ultimul, împreună cu un prieten, fostul său asociat de la bar. "În spatele nostru, la 20 de metri, erau jandarmii. Toţi ăia care se bătuseră erau mult în faţă sau plecaseră. Ne-au luat la bătaie pe noi şi pe câţiva copii care n-aveau mai mult de 15 ani. "Ieşi, pleacă, futu-ţi morţii mă-tii!" spuneau, în timp ce veneau spre mine"". În zadar a întrebat ce au cu el, pentru că l-au înconjurat, timp în care îi strigau să plece, înjurându-l de mamă. "Dar n-aveam unde să plec, fiind înconjurat. Şi aveau ceva cu morţii mamei. Cum m-am săturat să tot iau omorul de la ei, m-am dat puţin în spate şi am fugit printre ei. A, fugi? De ce fugi, mă, zbang! În timp ce alergam, m-au lovit cu scutul, cu bulanele, cu bocancii, cu ce aveau. Când am ajuns acasă, am observat că piciorul ăsta era umflat (n.n. piciorul drept) şi nu mai puteam să calc pe el. M-am dus la urgenţă... Aia care au provocat tot conflictul au scăpat atunci toţi. Asta fac jandarmii tot timpul. Prind pe cine nu trebuie. Până atunci, jur că n-am avut nici un fel de treabă cu jandarmeria, cu poliţia, dar de atunci îi urăsc aşa de mult, că nu vreau să am de-a face cu ei. Şi prin prisma faptului ăstuia, nu mă bag în treburi care nu mă privesc. Dar ei s-au simţit obligaţi să mă bată. De atunci, am părul alb, de atunci am sechele la cap. Ajunsesem să nu mai am nici o speranţă că pot să mă refac psihic după tot tratamentul ăla". După acea întâmplare, Vlad a vrut să-i dea în judecată, dar prietenii l-au sfătuit să nu se bage. Le-a dedicat însă o piesă, "Jandarmii", inclusă în 2009, pe albumul Zulu Oscar Bravo".
Clienţii din Centrul Vechi, hărţuiţi de jandarmii în civil
În Centrul Vechi, jandarmii "defilează" zilnic, în uniformă sau în civil, legitimând trecătorii pe care, din motive doar de ei ştiute, îi consideră "suspecţi". Acţiunile lor în zonă s-au intensificat în urma protestelor din Piaţa Universităţii. "Te opresc pe stradă, scot legitimaţia şi spun: arată-mi ce ai în buzunare. Dacă întrebi de ce fac asta, încep cu "Bă, taci din gură, nu mai vorbi aşa ţipat, vorbeşte mai uşor." Acum două zile, m-au urmărit de aici, de la terasă, până unde era Intersport înainte, de unde voiam să iau un taxi să mă duc acasă. M-au oprit acolo să mă controleze. Nu făcusem nimic. Erau în civil. Zici că-s ţigani şi vor să-ţi bage mâna în buzunare, aşa arată unii dintre ei. Ţi-e şi frică să scoţi ceva din buzunar, că nu ştii dacă sunt jandarmi. Eu deja îi ştiu, pentru că mă opresc în fiecare zi, dar dacă-i nu-i cunoşti, zici că-s unii care vor să te jefuiască", povesteşte Florian (28 de ani), asistent social, un obişnuit al barului "Nişte domni şi fiii". "Aici, jandarmii fac abuzuri peste abuzuri. Pentru că pot. Am un prieten care a mâncat bătaie de la ei, pentru că nu i-a auzit când i-au spus să se oprească, pentru că avea căştile pe urechi şi gluga pe cap. Normal că nu i-a auzit, dacă asculta muzică la căşti. L-au bătut aici, pe stradă (n.n. strada Covaci), cu de-alea: "altădată să auzi, futu-ţi gâtu' mă-tii!". Dacă eşti rapper sau îmbrăcat mai altfel, te controlează până la piele, le-au dat unora şi pantalonii jos, i-au descălţat. Şi dacă ai gura un pic mai mare, te ameninţă că îţi dau amendă. Chestiile astea se întâmplă aici, în centrul Bucureştiului".
Vlad refuză să plătească amenda de 200 de lei impusă pentru "tulburarea liniştii şi ordinii publice", pentru că nu a comis respectiva faptă descrisă în procesul-verbal. El reclamă, de asemenea, modul în care jandarmii înţeleg să-şi facă meseria, prin intimidare şi şantaj.
"Pe 10 martie, am plecat de aici (n.n. de la barul "Nişte domni şi fiii", pe care îl deţine, în Centrul Istoric) cu grup mai mare, din care făceau parte asociatul meu şi unul dintre barmani. Mergând pe stradă, pe porţiunea aia dintre Banca Naţională şi BCR, unde nu locuieşte nimeni, am văzut doi jandarmi îndreptându-se spre nişte copii care stăteau jos şi cântau la chitară. Era vreo 3 dimineaţa. Nici ţipenie pe stradă, doar grupul ăla de copii", îşi începe Vlad povestirea.
"Eu, având experienţa şi plăcerea de a mă întâlni cu jandarmii în fiecare zi, prin Centrul Vechi, am început să-i aplaud, spunându-le: "E cea mai bună meserie să te duci să iei copiii de pe stradă!". S-au apropiat, cerându-ne, mie şi barmanului, să ne legitimăm. "Pentru ce ne-aţi luat?", am întrebat. "Aţi tulburat liniştea şi ordinea publică". "N-am tulburat, avem martori", am continuat. "Avem şi noi martori, au spus". L-au găsit pe unul pe stradă, care mai umblă cu chitara şi cântă pe la mese, şi l-au adus martor că am tulburat liniştea publică. Omul a venit după aia să-mi spună: «mă, ce să fac, dacă nu vreau să fiu martor, mă iau după aştia la bătaie şi nu mă mai lasă pe aici»."
Degeaba le-a spus că are şi el şapte martori, cei care-l însoţeau, "oamenii legii" au fost de neclintit. Ba l-au anunţat că trebuie să plătească o amendă de 200 de lei. "Pe ce bază, pentru că n-am tulburat nimic?", a insistat Vlad, fără să primească vreun răspuns. După o oră de "parlamentări", celor doi "turburenţi" li s-au înapoiat actele. Însă aceştia au refuzat să semneze procesele verbale.
"Mă simt în pericol când văd jandarmii"
Săptămâna trecută, Vlad e luat la rost de mama sa: "Ce-ai făcutĂ" "Ce-am făcut?" "Păi nu te-ai uitat jos la avizier să vezi ce e?" "Ce e? Un proces verbal, cum că te-ai îmbătat şi ai tulburat liniştea şi ordinea publică, ai urlat, ai ţipat..." Mă duc jos să văd. La avizier era lipit, într-adevăr, procesul verbal. Practic corespondenţa mea personală pe care nu are voie nimeni s-o deschidă.
În procesul verbal scria că am recunoscut fapta, dar că refuz să semnez. Am rămas interzis". Faptul că reprezentanţii Jandarmeriei i-au trimis acasă documentul după 17 zile, ca să nu poată fi contestat, termenul limită fiind de 15 zile, că i-au violat corespondenţa şi că s-au folosit de un martor fals, pentru a justifica "infracţiunea", l-a iritat peste măsură pe solistul de la ZOB. S-a hotărât să-şi caute dreptatea la tribunal şi şi-a contactat avocatul, căruia i-a pus la dispoziţie documentele necesare.
"Nu pot să tac, nu suport nedreptatea. Sunt disperat de silă şi de nervi, de mariera prin care îşi duc ei munca până la capăt, prin intimidare şi şantaj. Dacă aş putea să tac, m-aş duce să plătesc amenda, nu-s gaură în cer două milioane. Dar nu pot să recunosc ceva ce n-am făcut. O să mă duc în penal cu ei şi o să percep daune morale de 1 leu. Iar dacă o să zică judecătorul că nu am dreptate, atunci o să înţeleg că e ţara lui Papură vodă".
Vlad susţine că nu este un caz izolat. "Să nu crezi că m-aş socoti eu diferit faţă de alţi oameni, că vreau să fiu tratat diferit. Sunt grămezi de oameni care păţesc asta. Şi nu doar aici, în Centrul Istoric, ci şi în Piaţa Victoriei. Mi-au spus oamenii care au participat la protestele suporterilor Craiovei că jandarmii au provocat violenţele. Tot ce vor să facă, e să disperseze orice adunare publică, orice luare de poziţie, orice opinie! Şi ştii care-i problemaĂ Nu există legi care să ne protejeze de ei. Pe mine, dacă jandarmeria vrea să vină să mă omoare, poate să o facă, fără măcar să fie trasă la răspundere. Nu mai pot să văd jandarmi, nu mă mai simt în siguranţă când îi văd, de fapt mă simt în pericol atunci când văd jandarmii!"
Traumatizat în urma bătăii luate de la jandarmi, în 2006
Problema lui Vlad Gorneanu cu jandarmii începe din 2006 când, după meciul Dinamo-Steaua, a luat o bătaie cruntă, fără să aibă vreo vină, la ieşirea din stadion. Galeriile se bătuseră înainte de meci, iar el nu s-a băgat, pentru că "n-am fost niciodată genul de om violent şi care se bate pe stadion". La încheierea partidei, a aşteptat să iasă ultimul, împreună cu un prieten, fostul său asociat de la bar. "În spatele nostru, la 20 de metri, erau jandarmii. Toţi ăia care se bătuseră erau mult în faţă sau plecaseră. Ne-au luat la bătaie pe noi şi pe câţiva copii care n-aveau mai mult de 15 ani. "Ieşi, pleacă, futu-ţi morţii mă-tii!" spuneau, în timp ce veneau spre mine"". În zadar a întrebat ce au cu el, pentru că l-au înconjurat, timp în care îi strigau să plece, înjurându-l de mamă. "Dar n-aveam unde să plec, fiind înconjurat. Şi aveau ceva cu morţii mamei. Cum m-am săturat să tot iau omorul de la ei, m-am dat puţin în spate şi am fugit printre ei. A, fugi? De ce fugi, mă, zbang! În timp ce alergam, m-au lovit cu scutul, cu bulanele, cu bocancii, cu ce aveau. Când am ajuns acasă, am observat că piciorul ăsta era umflat (n.n. piciorul drept) şi nu mai puteam să calc pe el. M-am dus la urgenţă... Aia care au provocat tot conflictul au scăpat atunci toţi. Asta fac jandarmii tot timpul. Prind pe cine nu trebuie. Până atunci, jur că n-am avut nici un fel de treabă cu jandarmeria, cu poliţia, dar de atunci îi urăsc aşa de mult, că nu vreau să am de-a face cu ei. Şi prin prisma faptului ăstuia, nu mă bag în treburi care nu mă privesc. Dar ei s-au simţit obligaţi să mă bată. De atunci, am părul alb, de atunci am sechele la cap. Ajunsesem să nu mai am nici o speranţă că pot să mă refac psihic după tot tratamentul ăla". După acea întâmplare, Vlad a vrut să-i dea în judecată, dar prietenii l-au sfătuit să nu se bage. Le-a dedicat însă o piesă, "Jandarmii", inclusă în 2009, pe albumul Zulu Oscar Bravo".
Clienţii din Centrul Vechi, hărţuiţi de jandarmii în civil
În Centrul Vechi, jandarmii "defilează" zilnic, în uniformă sau în civil, legitimând trecătorii pe care, din motive doar de ei ştiute, îi consideră "suspecţi". Acţiunile lor în zonă s-au intensificat în urma protestelor din Piaţa Universităţii. "Te opresc pe stradă, scot legitimaţia şi spun: arată-mi ce ai în buzunare. Dacă întrebi de ce fac asta, încep cu "Bă, taci din gură, nu mai vorbi aşa ţipat, vorbeşte mai uşor." Acum două zile, m-au urmărit de aici, de la terasă, până unde era Intersport înainte, de unde voiam să iau un taxi să mă duc acasă. M-au oprit acolo să mă controleze. Nu făcusem nimic. Erau în civil. Zici că-s ţigani şi vor să-ţi bage mâna în buzunare, aşa arată unii dintre ei. Ţi-e şi frică să scoţi ceva din buzunar, că nu ştii dacă sunt jandarmi. Eu deja îi ştiu, pentru că mă opresc în fiecare zi, dar dacă-i nu-i cunoşti, zici că-s unii care vor să te jefuiască", povesteşte Florian (28 de ani), asistent social, un obişnuit al barului "Nişte domni şi fiii". "Aici, jandarmii fac abuzuri peste abuzuri. Pentru că pot. Am un prieten care a mâncat bătaie de la ei, pentru că nu i-a auzit când i-au spus să se oprească, pentru că avea căştile pe urechi şi gluga pe cap. Normal că nu i-a auzit, dacă asculta muzică la căşti. L-au bătut aici, pe stradă (n.n. strada Covaci), cu de-alea: "altădată să auzi, futu-ţi gâtu' mă-tii!". Dacă eşti rapper sau îmbrăcat mai altfel, te controlează până la piele, le-au dat unora şi pantalonii jos, i-au descălţat. Şi dacă ai gura un pic mai mare, te ameninţă că îţi dau amendă. Chestiile astea se întâmplă aici, în centrul Bucureştiului".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!