http://infochild.ro/2011/11/30/reguli-cu-nereguli/#more-1688

Reguli cu nereguli

30/11/2011 prin Daniela Smadu Lasă un comentariu

 

 

 

 

 

 

2 Voturi

Regulile sunt asteptari ale parintilor legate de comportamentele copiilor.

“Cum spui cand primesti ceva?”, “Nu lovi copiii!”, “Strange-ti jucariile!”, “Nu intrerupe persoanele cand vorbesc!” sunt cateva obiectii pe care parintii si, in general, adultii le transmit celor mici. Dar cand trebuie regulile impuse copiilor? Desi multi parinti considera ca sunt prea mici pentru a li se trasa limite sau pentru a respecta reguli, raspunsul este simplu: inca de timpuriu. 

Stabilirea regulilor si limitelor este necesara pentru siguranta copilului, fiind responsabilitatea parintilor sa-i tina departe pe cei mici de lucrurile care i-ar putea rani. Regulile trebuie sa fie legate de comportamentul in familie, in societate, la gradinita, la locul de joaca, cu prietenii etc. Dar multi parinti se declara nemultumiti de proprii copii pentru ca nu-i asculta… ei le spun intotdeauna ce sa faca si… degeaba, cei mici parca n-ar intelege. Ceea ce pierd adultii din vedere este faptul ca noi, “intotdeauna spunem ce sa faca, noi intotdeauna stim ce trebuie sa faca” si uitam sa cooperam, totul fiind intr-un raport de superioritate-inferioritate. Comunicand de la egal la egal si explicandu-i ce sa faca dandu-te exemplu, cei mici vor coopera mult mai usor. Prezinta-le regulile intr-o maniera calda, blanda, in acelasi timp si clara si ferma, respectandu-le tu inainte de toate. De exemplu, il poti invata cum sa se poarte cu cartile prin modul de a intoarce cu grija paginile sau de a le aseza in biblioteca dupa ce au fost folosite. Daca tu le vei arunca sau le vei folosi pe post de tava, atunci degeaba ii ceri lui sa respecte ceva ce tu insuti/insati nu respecti. Arata-i ca ceea ce spui este in concordanta cu ceea ce faci!

Reguli, reguli si iar reguli…

Intr-adevar, intr-o familie sunt importante regulile… dar si in societate. Dar aceasta nu inseamna ca la fiecare pas trebuie sa existe cate o regula. Urmeaza proverbul “Ce-i mult strica”, asa ca nu te grabi sa aplici regula dupa regula. Cu cat sunt mai multe, cu atat exista riscul sa fie incalcate. Copilul se va simti confuz sau se va gandi ca ceva este in neregula cu el, din moment ce la fiecare miscare i se reproseaza ceva. Incearca sa reduci limitele la acelea care intr-adevar conteaza. Regulile trebuie stabilite si in functie de ceea ce este important in familia fiecaruia: valori, credinte, obiceiuri.

Nu-i da posibilitatea sa te intrebe “de ce?”. Asa ca, atunci cand trasezi regula, argumenteaza. Explica-i dinainte de ce este importanta respectiva regula si nu “pentru ca asa vreau eu”. Sau pentru ca ne este mai usor sa spunem: “Nu pune mana!”, “Lasa-l/Las-o in pace!”, “Ti-am spus sa nu faci…!”. Sa fim cicalitori este mai simplu decat sa fim expliciti. De exemplu, atunci cand cel mic loveste un alt copil nu sarim pe el spunandu-i ca nu este frumos sa-i lovim pe altii: “Ti-am zis sa nu mai lovesti copiii! N-o sa se mai joace cu tine si sa vezi ca n-o sa mai ai prieteni!”, pentru ca s-ar putea sa te surprinda raspunsul micutului cand iti va spune ca nu-i pasa. Cel mai bine este sa-i explicam: “Nu este bine sa lovesti! Lovindu-l pe Luca, il vei rani. Daca esti furios poti sa folosesti cuvintele, spunand ce simti, sau poti sa ceri ajutorul cuiva (mie, d-nei educatoare etc). Dar nu lovesti! Intelegi aceasta regula?” 

Constanta si adaptare

Regulile nu trebuie schimbate de la o zi la alta sau de la adult la adult. Inainte de a stabili regulile, parintii trebuie sa discute asupra lor si sa se puna de acord asupra limitelor, urmand ca apoi sa le prezinte celor mici. In caz contrar, ei vor specula si le vor aplica in functie de adultul care ii insoteste: “dar mama ma lasa sa fac asta, tu de ce nu ma lasi?!”. La fel se intampla si in cazul in care copilul primeste mesaje duble, o data este lasat sa faca ceva, alteori nu, si iata cum ajunge sa testeze limitele. Nu schimba regulile, pentru ca reactia va fi simpla: incalcarea lor. Arata-i ca regula se aplica indiferent de context sau persoana. Desi sunt multe reguli care sunt valabile an de an, cum este cea potrivit careia trebuie sa se poarte cu grija cu lucrurile altuia, exista si exceptii. Mai exact, acele limite care trebuie schimbate pe masura ce copilul creste. Dar si el trebuie sa stie dinainte ca se vor face aceste schimbari: “Acum nu ai voie sa folosesti priza, dar cand o sa fii mai mare, da!”

Capcana negocierii

Regula este valabila pentru toata lumea si nu este indicat sa fie negociata. Cazul unui copil care ciuguleste din tortul pentru petrecerea de ziua cuiva este relevant. Ii transmitem ca regula este importanta, dar intr-un mod in care sa-i castigam cooperarea: “Nu se atinge nimeni de tort pana nu cantam <<La multi ani!>>. Abia apoi il taiem. Daca vrei, pana atunci, imparte tu farfurioarele si linguritele!”. Astfel, putem ajunge la cooperare printr-o abordare pozitiva: il tinem ocupat. I-am dat o alternativa placuta pentru a-l tine departe de stimul. In cazul in care il lasam in pace si il ignoram nu facem decat sa ii transmitem mesajul ca nu ne pasa de regula, iar daca il plesnim peste mana sau tipam la el nu facem decat sa intram in conflict cu el si, pana la urma, el tot se va duce la tort si noi ne vom enerva. Mai bine prevenim problemele decat sa le tratam. In cazul in care continua sa fie insistent, il directionam pana la urma catre camera lui pana va fi pregatit sa accepte regula.

Trebuie sa fim pregatiti ca exista posibilitatea ca cei mici sa mai incalce unele reguli. Cand copiii fac greseli, putem sa-i invatam cum sa nu mai greseasca. De asemenea, putem folosi metoda “time out” sau cea a consecintelor. Invatarea este diferita de pedeapsa. In timp ce pedeapsa ii face pe copii doar sa-si ceara scuze, invatarea ii motiveaza sa adopte metode mai bune de a actiona.