Medicina naturistă
Gălbenelele (Calendula officinalis)
Plantă erbacee, cultivată ca plantă ornamentală şi medicinală. Atinge înălţimea de 70 cm. Face parte din familia Asteraceae. În scop medicinal, se foloseşte floarea. Conţine uleiuri eterice, saponine, glucoside, carotinoide, substanţe amare, mucilagii, flavonoizi, substanţe colorate, vitamina C.
Se întrebuinţează ca cicatrizant, duiretic, în afecţiuni ale ficatului, arsuri.
Intern, se prepară un ceai din 1–2 linguriţe plantă la o cană de apă clocotită. Se lasă acoperită 10 minute. Se strecoară. Se beau 2–3 ceşti în fiecare zi. Planta este antiinfecţioasă şi antitricomonas. În acest caz se fac spălături locale.
Planta se recomandă în ulcer gastric şi ca sedativ. Se poate prepara o tinctură din 50 g flori gălbenele la 250 ml alcool cu o concentraţie de 45 grade. Se lasă la macerat o săptămână. Se foloseşte sub formă de frecţie în contuzii şi dureri reumatice.
Alifia de gălbenele se foloseşte în tratamentul negilor şi cancerului de piele. Alternativ se pun şi comprese cu ceai concentrat de gălbenele sau suc obţinut din tije şi flori proaspete.
Alifia se aplică şi în cazul rănilor şi degerăturilor.
Amestecul de plante din gălbenele, ventrilică, urzică, rostopască, în părţi egale se recomandă în ulcer stomacal.
Se prepară un ceai sub formă de infuzie. Planta se culege pe timp frumos, din iunie până în octombrie. Se usucă în poduri acoperite cu tablă.
Nu prezintă contraindicaţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!