http://www.jurnalul.ro/stire-special/marea-traversada-atlanticul-535107.html
CU TOATE PÂNZELE SUS, PE URMELE SPERANŢEI
Marea traversada – Atlanticul
În mijlocul Atlanticului, Marius "ia punctul", adică stabileşte cu
precizie poziţia, mânuind sextantul
Duminică, 23.11, echipajul Phoenix, format din Marius, Bogdan şi
Cătălina Albu, a ajuns la Insula Gran Canaria, în oraşul Las Palmas. Are
o suprafaţă de 1.500 de km pătraţi şi o populaţie de 720.000 de
locuitori. Oraşul Las Palmas se afla în partea de N-E pe o peninsulă
numită La Isleta.
de Cătălina Albu
<http://www.jurnalul.ro/cautare/autor/c%C4%83t%C4%83lina-albu-868.html>
După ce euforia noului loc ne-a trecut, am început etapa de planificări.
Am făcut liste cu ce avem de rezolvat la barcă, ce trebuie să
achiziţionăm: hublouri noi, cap de tangon, funii, scripeţi, etc. Marius
credea că putem rezolva majoritatea problemelor pe care le aveam
(motorul, vinciul de ancora) în Las Palmas. Din păcate, criza a lovit şi
aici. Multe magazine care existau în 1997 s-au desfiinţat de mult. Mai
sunt câteva magazinaşe care au ceva piese, dar majoritatea lucrurilor
trebuie comandate şi aduse de pe continent.
Toate astea ne-au pus pe gânduri. Marius şi Bogdan au reuşit să lipească
dinghile. Au folosit un adeziv foarte bun şi după 24 de ore bărcuţa
noastră de serviciu arăta ca nouă.
*Între 29.11 şi 6.12 *am făcut o scurtă vizită acasă. Bogdan a rămas la
barcă să sufere cu dieta Oshawa. Am reuşit să ne vedem şi familiile,
foarte pe scurt. De Sfântul Nicolae am revenit la barcă.
Săptămâna care a urmat a fost una foarte agitată. Marius şi Bogdan au
încercat să mai rezolve câte ceva la barcă. Am comandat două hublouri,
am cumpărat funii şi alte câteva piese. Am socializat cu vecinii de
ancoraj. Am fost invitaţi pe un yacht englez cu o familie numeroasă:
mamă, tată, două fete, un băiat, un câine. Am întors şi noi invitaţia la
o cină vegetariană: ghiveci de legume cu mămăligă. Ne-am reîntâlnit cu o
familie de navigatori francezi, soţ şi soţie. Îi cunoscuserăm în
Malaezia în 2003 şi am mai navigat împreună până în Marea Roşie.
*La 12 decembrie, *Bogdan şi-a luat zborul după două luni de şedere pe
Phoenix. Am rămas doar doi în cuibuşorul nostru de nebunii.
Oraşul e gătit de sărbătoare: palmieri împodobiţi cu instalaţii
colorate, brazi stilizaţi în marile pieţe. E o frenezie a cumpărăturilor
de zici că se vor închide magazinele pe vecie.
Între timp au sosit şi hublourile comandate în Spania. Marius a reuşit
să schimbe hubloul din prova pe unde luam apă la fiecare val. În
sfârşit, o problemă rezolvată! De la o pereche de călători italieni, pe
care i-am cunoscut aici, am aflat că în Brazilia, locul unde urma să
ajungem după ce traversam Atlanticul, situaţia nu e chiar aşa de roz.
Nu se poate sta mai mult de 3 luni; nu permit autorităţile. Nu se poate
repara mare lucru acolo. Nu poţi lăsa barca nesupravegheată; există
pericolul să nu mai găseşti mare lucru în barcă. După trei negaţii de
acest fel am ajuns la o concluzie: schimbăm planul, dar ne ţinem de
proiect. Marius a studiat timp de două zile cărţi, hărţi şi apoi a
grăit: în loc să navigăm spre sud, adică Recife, vom naviga spre nord,
respectiv Trinidad-Tobago. Aceste insule se află în partea de N-E a
Americii Latine.
În Trinidad se poate ridica barca, se pot face reparaţii. Pentru motor,
reparaţiile le vom face în Saint Martin, la vechiul loc de muncă al lui
Marius. În luna mai vom traversa din nou Atlanticul, cu oprire în
Insulele Azore şi Madeira, întorcându-ne din nou în Canare. De aici vom
relua proiectul: taversarea Atlanticului, Insulele Capului Verde, Recife
şi restul. Performanţa noastră va consta în faptul că vom traversa
oceanul de trei ori.
Tot făcând şi desfăcând planuri a venit şi Crăciunul. Am petrecut cu
prietenii italieni.
*La 26 decembrie *am ridicat ancora. Am umplut tancurile şi canistrele,
în total 250 de l de motorină. La ora 15:30 ne-am dezlegat de la
pontonul de carburant şi am plecat. Ne aştepta o mare încercare:
traversarea Atlanticului pe distanţa de 2.900 de mile. Pentru Marius
este a treia oară, pentru mine e o premieră absolută. O zi de navigaţie
decurge cam aşa: după-amiază la ora 5 servim ultima masă. Marius se
culcă şi eu rămân de cart. În jurul orei 19:00 se trezeşte Marius.
Mai stăm la un pahar de vorbă şi în jurul orei 20:00-21:00 merg eu la
culcare. Intru de cart la 2 a.m., când schimb cu Marius. Până la
6:30-7:00 rămân de veghe. Se trezeşte Marius şi din nou mă culc pentru o
oră, două. Pe la 9:00 începem programul comun. Facem cafeaua, luăm micul
dejun. În funcţie de cum se simte, Marius se mai culcă o oră. Citim,
scriem, ascultăm muzică. O dată la 12 ore Marius ia poziţia. Verifică
astfel ruta şi cât am înaintat.
*28.12, *calm plat desăvârşit. Navigăm cu motorul. Marius a instalat
sculele de pescuit. În jurul orei 13:30 se aude alarma de la mulinetă. O
doradă de 3 kg de toată frumuseţea ne îmbunătăţeste meniul. Am curăţat
peştele şi l-am împărţit: capul şi coada merg la borş, jumătate prăjim,
cealaltă jumătate o facem într-o zi chinezărie. Avem asigurată masa pe
trei zile.
*29.12, *un fel de vânt îşi face apariţia. Marius tot speră că alizeul
se va instala până la urmă. Înaintăm cu trei noduri pe o hulă cu valuri
mari şi foarte lungi. Vântul a căzut de tot. Toate se leagănă în barcă;
velele şi scripeţii pocnesc făcând un zgomot infernal. Pornim din nou
motorul. Pregătesc borşul de peşte. Am zarzavat din belşug, pătrunjel
verde. A ieşit foarte bun. După apusul soarelui ne uităm la un film. La
21:30 vântul se înteţeşte: 15-18 noduri.
*30.12, *după 3:30 vântul creşte la 20 de noduri. Marius schimbă de drum
stabilind cursul pentru Tobago. Hula este puternică. Este inconfortabil,
dar nu avem de ales. Odihna e pe sponci. În oricare pat am sta ruliul ne
plimbă de colo-colo. Singurul loc mai bun e cuşeta de la masa de
navigaţie, pe care o capitonăm cu perne. Am pregătit ultima bucată din
doradă: prăjită cu sos de soia şi usturoi şi garnitură de orez. Porţia
mea a fost compromisă de un val care a intrat prin hublou.
*Joi, 31.12, *ultima zi din an. Avem vânt constant de 18-20 de noduri şi
un cer acoperit de nori. Înaintăm cu 5,5-6 noduri. În 5 zile am parcurs
622 de mile. După ora 15:30 scot carnea de vită cumpărată în Las Palmas
şi o porţionez. Vom avea friptură la masa de Revelion. Bem pe îndelete
două sticle de vin roze. Ascultăm muzică românească. Ne simţim bine în
ciuda faptului că suntem în mijlocul oceanului. Pe la 8 ne culcăm.
Punem ceasul să sune la ora 23:00. Scoatem şampania, pregătesc paharele.
La ora 12:00 ciocnim în cinstea noului an. Marius ia poziţia: la început
de 2010 ne aflăm la 20 grade, 40 minute N şi 024 grade, 05 minute V.
Vedem un vapor care trece în pupă. Chem în radio şi ne facem urări la
început de an.
*1.01.2010, *Sfântul Vasile. Primim colindători: delfinii vin cu
semănatul. Vântul a mai slăbit, înaintăm cu 6 noduri, mult mai
echilibrat. Nu mai pornim motorul. Trebuie să facem economie la motorină.
*2.01, *punem balonul să mai câştigăm un nod. Eu fac plajă, Marius
schimbă uleiul de la motor, umple tancul cu motorina din canistre. Vedem
balene în depărtare. Facem duş cu apă dulce. Se adună din ce în ce mai
multă apă în santină. De trei ori pe zi Marius e nevoit să o scoată. O
să avem ce repara în Trinidad. Poziţia de la prânz indică un record de
încetineală: 46 de mile în 24 de ore. După ora 16 vântul se întăreşte;
dăm balonul jos. Marius derolează focul mare pe tangon în tribord.
Derolează şi focul mic în babord unde este şi randa. Phoenix şi-a
deschis aripile în bătaia vântului. O doradă mică ne îmbunătăţeşte
meniul. A urmat o săptămână de navigaţie aproape constantă. Aveam
alternativ două zile de furtună şi una ceva mai blândă. La 6 ianuarie am
mai văzut un vapor. La 8 ianuarie am început dieta Oshawa. Timp de 10
zile mâncăm numai orez fiert, bem apă şi ceai. Ne dezintoxicăm. Am citit
foarte mult, am studiat limba spaniolă şi am vizionat filme; să mai
treacă foamea şi poftele.
Până aproape de Tobago am navigat aproape constant. Duminică, 17.01,
vântul a mai slăbit. E ultima zi de dietă. Nu pot mânca mai mult de două
porţii de orez pe zi. Cea mai mare neplăcere este apa din santină pe
care Marius trebuie să o scoată şi de câte şase ori pe zi.
*Epilog*
Luni, 18.01, se vede Insula Tobago. E soare şi fumos. E o zi mare pentru
noi. Ajungem după 24 de zile de navigaţie să vedem din nou pământ. Eu
adaug la palmares încă un ocean după Oceanul Indian.
La ora 12 ancoram într-o baie mărginită de o plajă cu palmieri. Se aud
păsări cântând. Cred că am ajuns în rai. Sperăm să avem parte de zile
frumoase. Merităm după tot efortul. Pe curând!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!