Scris de: florin În: Atitudine
<http://drumliber.ro/category/atitudine/>| Aventuri
<http://drumliber.ro/category/aventuri/>| Călătorie
<http://drumliber.ro/category/calatorie/>
După ce am prezentat câteva dintre motivele care te pot convinge să
încerci mersul cu autostop-ul, urmează o descriere pas cu pas e
procesului. Cum printr-un comentariu la partea 1 Mihai cerea sfaturi,
voi încerca să îi răspund şi lui pentru călătoria lui cu autostopul de
la Bucureşti la Viena în cadrul articolului, cred că e o rută destul de
comună pentru a fi de folos şi altora.
Mersul la ocazie are la bază un lucru: *încrederea*.
Încrederea şoferului că eşti "demn" de a fi luat, şi pe cealaltă parte,
încrederea ta în cel care te ia cu maşina. Să nu uităm nici încrederea
ta în forţele proprii care îţi dă putere să rezolvi orice ar putea
apărea pe parcurs şi te scote la liman din orice situaţie.
De obicei şoferul decide dacă vrea să te ia sau nu (cu unele excepţii),
iar dacă nu îi pari de încredere ai foarte mari şanse să nu oprească. În
cazul unui cuplu care călătoreşte cu maşina e posibil ca fata să ia
decizia de a opri.
Cred că e foarte clar până aici, hai să vedem etapele pe care le urmez
eu când mă hotărăsc să plec undeva. E foarte importantă pregătirea de
dinainte, poate face diferenţa între a ajunge rapid şi a greşi drumul.
*1. Aleg destinaţia.* Aproape niciodată nu mi s-a întâmplat să merg la
întâmplare, să nu am un loc ca destinaţie. Fără să îţi dai seama, dar
dacă faci cunoscut acest lucru pleci cu un plus de încredere în faţa
şoferului. Presupun că mereu ştii unde trebuie să ajungi, vorba aceea
(tradusă de mine) "dacă nu ştii unde trebuie să ajungi, orice drum te va
duce acolo [unde trebuie să ajungi]", adică vei interpreta
(...)
http://drumliber.ro/autostopul-cum-fac-eu-metodele-mele-partea-2/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!