http://www.podulminciunilor.ro/2010/02/09/cum-era-sa-mor-pentru-o-cutie-de-rama/#more-5959
Cum era să mor pentru o cutie de Rama
Poveste adevărată. Aveam vreo 10 ani şi eram în concediu cu familia în
staţiunea Olăneşti. Cumva s-a auzit în staţiune că la o alimentara se
aduce margarină Rama. Atât de rară şi râvnită pe vremea lui Ceauşescu.
Normal că s-a format imediat o coadă, deşi alimentara era închisă, cu
semnul de "Primim marfă". Eu eram printre primii la coadă, în timp ce
tata s-a dus să ia bani din camera de hotel. Eu ţineam rândul. Deodată
se deschid uşile alimentarei şi lumea în loc să intre civilizat, conform
rândului, dă năvalî. Atunci am cunoscut spiritul de animale al
românilor. Se îmbrânceau, se loveau să ajungă la tejghea unde fluturau
bani pentru a primi "pretioasa" cutie de margarină Rama de import. Eu am
fost prins între un colţ al tejghelei de lemn masiv şi mulţimea nebună
care mă presa acolo să mă omoare. Nu le-a păsat de plânsete, ţipete.
Deodată văd că apare tata dincolo de tejghea, unde erau vânzătoarele
panicate. Cumva sărise peste mulţime şi tejghea şi m-a scos din
strânsoarea în care eram prins şi care risca să mă omoare. Poate a dat
şi ceva pumni în animalele care mă omorau încet prin presare. Că oameni
nu erau….
Povestea asta mi-o amintesc câteodată, când deschid acasă o cutie de
Rama cumpărată lejer din supermarket. Fără urlete, fără bătăi. Din
păcate comunismul şi raţionalizarea a scos ce era mai rău din oameni şi
în România. Aceeaşi oameni care mă presau la coadă la Rama, îi regăsesc
în mulţi pensionari de astăzi. Poate feţele diferă, dar stilul este
acelaşi. Un dispreţ total faţă de semeni, şi o dorinţă acerbă de
supravieţuire. Ei şi-au instruit copiii, acum adulţi în acelaşi spirit:
înşeală, pentru a nu fi înşelat, fură, pentru a nu fi furat… Totul doar
pentru ei, nimic pentru restul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!