intrebari ...
Apocalipsa digitala: sfarsitul cunoasterii
"In luna Shabatu, a 15-a zi, Venus a disparut de pe cerul de vest,
lipsind 3 zile. In luna Shabatu, a 18-a zi, Venus s-a aratat din nou, la
est". Cu adevarat remarcabila este vechimea acestei observatii
astronomice a tranzitului Luceafarului: a fost facuta in urma cu 4000 de
ani, de catre astrologii Babilonului. O cunoastem gratie insemnarii ei
pe Tableta din Ammisaduqua a lui Venus, o bucata de argila creata in
secolul XVII i.Hr. si care, astazi, este pastrata, in stare intacta, la
British Museum din Londra.
Mica, fragila si efemera – stiinta lumii intregi
Desigur, in prezent, dispunem de o cunoastere pe care vechii babiloniei
nici macar nu o visau. Am trimis sonde spatiale spre toate planetele
sistemului nostru solar si dincolo de acesta, iar astronomii nostri
observa galaxii si corpuri ceresti aflate la miliarde de ani-lumina
distanta de Pamant si patrund in miezul spatiului si al timpului, pana
la insusi momentul nasterii Universului. Cercetatorii nostri transforma
siliciul, nisipul si petrolul in masinarii tot mai mici si mai
eficiente: o forma de alchimie mai spectaculoasa decat tot ceea ce a
visat vreodata sa reuseasca un alchimist din stravechime, iar biologii,
geneticienii si medicii au pe mana, astazi, nici mai mult, nici mai
putin decat adevarate retete ale vietii, dobandind capacitati atribuite
candva zeilor. Totusi, pe masura ce dobandim din ce in ce mai multe
cunostinte, le stocam in forme tot mai fragile si mai efemere. Daca
civilizatia noastra va intampina probleme majore, precum toate celelalte
dinaintea ei, oare cat din cunoasterea actuala va supravietui? In
eventualitatea unui dezastru planetar indeajuns de violent incat sa duca
spre pieire intreaga omenire, precum impactul cu unul sau mai multi
asteroizi masivi, acest lucru nu ar mai avea mare importanta. Chiar si
daca o alta specie inteligenta ar urma sa evolueze pe Pamant, aproape
toate urmele de umanitate vor fi disparut demult.
Sa presupunem, insa, ca un fenomen mai putin cataclismic ar avea loc, ca
unele asezari umane ar ramane aproximativ intacte si ca destui oameni ar
supravietui astfel incat sa-si propuna sa recladeasca civilizatia. Sa
mai presupunem, spre exemplu, ca sistemul financiar global va intra in
colaps, ca un virus devastator va ucide marea parte a populatiei, sau ca
o furtuna solara brutala va distruge reteaua energetica a lumii. Sa mai
luam in calcul declinul gradual, preconizat de tot mai multi analisti:
resursele naturale dispar, iar dezastrele climatice provocate de
incalzirea globala si capriciile Terrei isi spun din ce in ce mai apasat
cuvantul. Complexitatea si interdependenta diferitelor societati de
astazi fac civilizatia umana, ca intreg, mai vulnerabila decat oricand
in fata unor asemenea tragice evenimente. Indiferent de motiv, daca
multimea de computere care stocheaza astazi mare parte din cunoasterea
umanitatii ar ramane fara electricitate, iar daca mentenanta lor si a
cladirilor care le gazduiesc ar fi sistata, iar fabricile nu ar mai
produce noi cip-uri si programe, cat timp ar supravietui oare
cunoasterea noastra? Cat ar mai reusi sa recupereze
(...)
http://www.descopera.ro/stiinta/5506257-apocalipsa-digitala-sfarsitul-cunoasterii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!