http://www.ovisebdan.com/jurnalul/
Jurnalul unui licean
Clasa a IX-a
2007 – 2008
Primele 10 zile de scoala le-am documentat la inceputul clasei a IX-a: #1, #2, #3, #4, #5, #6, #7, #8, #9, #10.
Clasa a IX-a a fost cel mai banal an dintre toate. Nu spun ca nu mi-a placut, ca nu m-am distrat si ca nu am facut numai tampenii, dar in comparatie cu ceilalti ani, a fost un an cat se poate de obisnuit.
La inceputul liceului nu stiam la ce sa ma astept. Liceul nu era asa diferit de scoala generala, dar in acelasi timp era total diferit.
In prima zi de scoala, cand mi-am vazut pentru prima oara colegii si diriginta, nu am stiut ce sa cred, nu prea am vorbit cu nimeni, cu exceptia a doi colegi, dintre care unul fusese in aceeasi scoala generala cu mine si ne stiam din vedere, Sandu Cosmin il chema, iar celalalt, Popa Adrian, un nou coleg care s-a asezat langa mine si nu a ezitat sa se introduca si sa-mi sugereze sa facem schimb de numere de telefon si sa fim colegi de banca. Prieteni pe vecie.
Unul dintre primele lucruri pe care l-am observat a fost faptul ca dintre 28 de elevi, doar 7 erau fete, ceea ce era foarte deprimant. Cea mai draguta dintre toate mi s-a parut Ţacu Denisa, o fata micuta si simpatica, care din cate imi amintesc a purtat galben in prima zi de scoala. Nu stiu de ce imi amintii asta acum sau daca am dreptate, dar cred ca asa e.
La inceput nu prea ma miscam din banca si nu prea vorbeam cu alti colegi, exceptie facand cei din jurul meu, primii pe care i-am cunoscut: Alex Iacob, Vaicăr Alexandru, Paşca Vlad, Vieru Alin (caruia intotdeauna i-am zis Viorel, desi nu il chema asa) Sgubin Ştefăniţă, Popa Adrian, Sandu Cosmin si Răduţ Andrei, care, la fel ca mine, in clasa a IX-a nu prea a avut tangente cu restul colegilor. Atunci mi-era cam greu sa ma integrez printre ceilalti si cu unii imi era greu sa imi imaginez ca ma voi intelege vreodata, daramite sa fim prieteni. Cu unii ca Alex Voica, care din start nu m-a placut (nu mai tin minte de ce) si nici eu nu prea l-am placut pe el, urmand ca 2 ani mai tarziu sa ajung sa il consider prieten si in final sa aflu ca el nu da 2 bani pe mine.
Am avut noroc ca la ceva timp dupa ce a inceput primul an, s-a mai mutat un baiat la noi in clasa, care, la fel ca Sandu, fusese in aceeasi scoala generala cu mine. Untaru Andrei il chema si la inceput nu am stiut ce sa cred despre el, intrucat in generala nu ma suporta fiindca a crezut odata ca i-am pus piedica pe scari. Ne-am imprietenit repede si in urmatorii doi ani am ajuns sa fim prieteni foarte buni si eram tot timpul impreuna. El a fost primul care mi-a spus "OSD" (OSeDe) si din cate imi amintesc eu am fost primul care i-a spus lui "Unty", urmand apoi ca toata lumea sa ni se adreseze dupa porecle.
La fel ca si in generala, am avut si la liceu un coleg in clasa de care intotdeauna m-am luat si am facut glume pe seama lui, atat eu cat si alti colegi. Deja vi l-am introdus pe Popa, "mascota clasei", cum imi amintesc ca i-am zis odata. Saracul baiat a vrut la inceput sa imi fie prieten si a ajuns sa isi cheme varul mai mare la scoala ca sa ma bata (de mai multe ori), uneori si parintii, dar eu tot nu m-am potolit. Un baiat cuminte, mai ciudat de felul lui, care nu a meritat tot ce a patit cu mine si colegii mei, dar na, eram toti copii.
Profesorii mi-au placut toti si mi se pareau foarte diferiti fata de cei cu care eram obisnuiti. Toti, cu exceptia celui de istorie si celei de religie (evident). Cel de istorie, Popescu Daniel il chema, mi se parea cam ciudat, dar nu stiam exact ce sa cred despre el. Mai avea si unghia de la degetul mic vopsita cu rosu, care nici pana astazi nu am aflat care-i chestia cu ea. De cea de religie nu mi-a placut fiindca a inceput din prima sa spuna niste lucruri care mie mi se pareau aberante si ma deranjau. Era de asteptat.
Una din profesoarele care au facut o impresie foarte buna asupra mea a fost cea de romana, doamna Bălă Daniela. Citez:
Intotdeauna mi-a placut de dansa mai mult decat de altii, chiar daca au fost si momente cand nu am fost amandoi pe aceeasi lungime de unda.
Diriginta, Iliescu Camelia, mi se parea o femeie de nota 10 si eram foarte entuziasmat sa invat informatica de la dansa. Mi-a marturisit ceva mai tarziu ca ea avea o parere foarte buna despre mine, pana cand in ULTIMA zi de scoala din clasa a IX-a, am dat cu niste petarde prin clasa si auzind diriginta de chestia asta (eram de parere ca o colega, Gîdea Alexandra i-a spus, pentru ca stiam ca ea nu ma suporta) si-a schimbat total parerea despre mine. Mai facusem pana atunci tampenii, dar reusisem sa raman sub radarul dirigintei, iar odata ce am ajuns in tintele dansei, acolo am ramas si tot timpul am facut numai prostii si tot timpul era cu gura pe mine.
Singurul lucru prin care a iesit clasa a IX-a in evidenta e faptul ca a fost primul an si era totul nou pentru mine. Habar n-aveam eu atunci prin ce urma sa trec.
Clasa a X-a
2008 – 2009
In clasa a X-a, totul a inceput usor, usor sa o ia la vale. Un an scolar care a inceput la fel ca oricare altul, a devenit pe parcurs un an ca niciunul de pana atunci. Totul, bine-nteles, din cauza unei fete.
Predescu Irina o chema. O fata care pe toata durata clasei a IX-a nu m-a facut sa ma uit de doua ori la ea si fata de care eram total indiferent; asta pana cand, nu stiu cum, uitandu-ma in vacanta dintre clasa a IX-a si a X-a la niste poze cu ea de pe blogul ei personal, am ajuns eu la concluzia ca e o fata draguta, nimic mai mult. Anul scolar a inceput si deja dupa cateva saptamani, cred, incepusem sa o vad ca mai mult decat o simpla fata draguta. Incepusem sa mai vorbesc cu ea si ne intelegeam bine, dar era o problema. Sau doua.
Prima problema era prietenul ei si, mai exact, existenta lui. A doua problema era Untaru: prietenul meu foarte bun caruia ii placea de ea si aparent si ei ii placea de el. Problema a doua era ceva mai mare, intrucat in dreapta mea statea Untaru si in dreapta lui statea Irina, iar mie in timpul orelor mi se intorcea stomacul pe dos si muream usor in banca in timp ce ei doi vorbeau si radeau si se gadilau si ce naiba mai faceau. Deja devenea insuportabil sa o vad cu altcineva si sa tin totul in mine.
La sfarsitul lunii noiembrie am fost cu clasa in prima noastra excursie, nu mai tin minte unde, undeva la munte, pe langa Sibiu. Majoritatea timpului in excursie l-am petrecut cu Paşca, Prună Ionuţ, Iacob si Răduţ, iar Untaru a petrecut majoritatea timpului in compania Irinei si a celorlalti colegi cu care eu nu eram asa apropiat. In prima seara, din cate imi amintesc, ei doi s-au inchis intr-o camera si eu am aflat de asta. Dupa ce am aflat, am plecat cu Paşca si Prună sa ne plimbam prin imprejurimi, fiindca nu mai voiam sa stau acolo. Pentru prima oara in viata mea eram lovit de niste sentimente pe care nu le mai simtisem pana atunci si imi venea sa explodez. Atunci am realizat ca m-am indragostit de-a binelea de Irina, caci altfel nu puteam sa imi explic toata durerea pe care o simteam. Untaru nu banuia ca mie imi place de ea si imi spunea cam tot ce se intampla si desi am aflat ca nu s-au sarutat atunci fiindca nu a vrut ea, nu m-a ajutat cu nimic chestia asta, caci eu tot stiam ca ei ii place de el. Pe 1 decembrie 2008 am simtit inceputul a ceva ce nu avea decat sa devina mult mai dureros.
Pe 31 decembrie am fost mai multi colegi invitati la Irina acasa, sa petrecem Revelionul impreuna. Eu pana atunci nu ma imbatasem niciodata in viata mea si eram mandru de chestia asta. In noaptea aia m-am imbatat pentru prima oara si m-am imbatat pana n-am mai stiut de mine. Parca imi si amintesc cum mi-a zis un baiat sa iau o gura de vin si eu l-am refuzat la inceput. "Hai ma, ia o gura," si gura aia a devenit cine stie cate pahare. In ziua aia nu mai stiu cum aflasem ca in clasa a IX-a Irina ii trimisese unui coleg, Nicu Tiberiu (Tibi ii ziceam toti), niste poze cu ea mai mult sau mai putin dezbracata si chestia asta m-a intristat si m-a facut sa pun la indoiala parerea pe care o aveam eu despre ea. Cu toate astea, asta nu m-a oprit sa fac unul dintre cele mai jenante lucruri pe care le-am facut in timpul liceului.
Cu cateva minute inainte de miezul noptii, cand ieseam toti in strada, am prins-o pe Irina de mana in timp ce iesea din casa si i-am spus mandru ca mie imi place de ea, dar nu am curaj sa ii spun decat atunci cand sunt beat. A fost splendid.
Asta a fost unul din putinele lucruri pe care mi le-am amintit din noaptea aia. A doua zi, totul era un mare gol in capul meu, dar momentul acela nu am putut sa il uit. Era 1 ianuarie 2009 si era prima zi din ce avea sa fie cel mai groaznic an din viata mea de pana atunci.
Totul a inceput brusc: mancam foarte rar si foarte putin (am ajuns sa slabesc 15kg), eram constant deprimat si orice altceva in afara Irinei isi pierduse orice insemnatate pentru mine. Tin minte ca uneori cand o vedeam zambind si razand imi venea sa mor fiindca nu eram cu ea. Irina devenise pentru mine cea mai frumoasa fata pe care o vazusem in viata mea si in ochii mei nu exista fiinta mai perfecta ca ea. Bine-nteles, nimeni nu stia asta. Nimeni, cu exceptia celui mai bun prieten al meu; Radu Sorin il chema si eram fosti colegi de generala. Lui i-am spus intotdeauna tot ce s-a intamplat si a fost singurul in care am avut incredere cu orice.
In clasa a X-a am inceput sa facem psihologie cu o profesoara noua in scoala, o profesoara cu care eu si Untaru ne-am inteles bine si am avut o oarecare incredere in ea cand ii mai divulgam anumite informatii, incredere pe care a ajuns sa o insele mai tarziu. Nicoleta Florea o chema, isi cam baga nasul in discutii pe internet despre liceul nostru si de cand venise ea in scoala, toti profesorii vorbeau de lucrurile care se vorbesc pe forumuri si pe bloguri despre liceu si despre ei si nu mai tin minte exact ce s-a intamplat, dar multi profesori au aflat de blogul meu si au inceput sa ma acuze de niste lucruri pe care eu nu le faceam, ca niste cretini. S-au mai domolit lucrurile spre sfarsitul clasei a X-a, dar le-am zdruncinat eu din nou prin clasa a XI-a, despre care voi povesti mai tarziu.
Nu a durat mult pana a aflat prietenul Irinei (Grigore Andrei) despre faptul ca ea si Untaru erau mai apropiati decat ar fi trebuit sa fie si a aflat si ca mie imi placea de ea. A aflat asta citindu-i arhiva de la messenger; erau acolo niste conversatii cretine dintre mine si ea in care eu ii dadeam de inteles ca imi place de ea dar o faceam sa sune ca si cum as glumi, fiindca eram un las. Desi inainte ne intelegeam bine cu Andrei, de atunci nu ne-am mai vorbit, dar nu inainte de a ma ameninta, bine-nteles. El ma ameninta ca ma bate si eu il luam peste picior, asa cum am facut intotdeauna in situatii de genul. Nici cu Irina nu prea am mai vorbit; Untaru, cel putin, o lasase in urma, in schimb eu… eu eram in continuare indragostit de ea.
In februarie am plecat in excursie la Paris cu Untaru, cu doamna Bălă si cu doamna Cristea, profesoara de matematica. Restul erau elevi si profesori din Coanda, parca. A fost foarte misto si am reusit sa mai uit putin de Irina cat timp am fost acolo.
Prin martie am inceput sa scriu ceva ce intentionam sa fie un roman, dar care a supravietuit doar 5 capitole, din pacate. 'Level 2′ se numea si durerea din viata reala legata de Irina si-a facut simtita prezenta si in ce scriam.
Tot prin martie, incepusem sa regret faptul ca stia toata lumea de blogul meu. Simteam nevoia sa povestesc lumii despre oroarea prin care treceam si nu puteam sa spun nimic pe blog fiindca toti ma cunosteau.
Prin aprilie am fost in Bulgaria cu cativa colegi, printre care si Irina cu Andrei. Ne-am evitat cat mai mult posibil.
Spre sfarsitul clasei a X-a incepusem sa imi mai revin si ma simteam putin mai bine, desi inca ma mai gandeam la Irina.
"A fost… diferit, dar nu as vrea sa retraiesc totul din nou. Poate clasa a XI-a va fi mai… placuta."
Nicidecum.
Diverse filme publicate in clasa a X-a.
Vacanta de vara
2009
Vacanta de vara dintre clasele a X-a si a XI-a a fost cea mai nasoala vacanta pe care am avut-o vreodata. Evident, din cauza Irinei.
Pe 19 iunie, cand am implinit 17 ani, am tras pentru prima oara dintr-o tigara. Eu intotdeauna fusesem impotriva fumatului si eram ferm convins ca nu voi fuma niciodata. Atunci nu imi mai pasa de multe lucruri, asa ca am zis sa incerc. Am incercat si in prezent (septembrie 2011) fumez de 2 ani.
La inceputul vacantei am inceput sa vorbesc cu Irina prin mesaje pe telefon. La inceput nu a fost cine stie ce, dar apoi am inceput sa avem nopti in care stateam pana pe la 3 – 4 dimineata vorbind prin mesaje si toate sentimentele alea pe care reusisem sa le mai ingrop, au iesit iarasi la suprafata.
Tot la inceputul vacantei, am avut o tentativa de relatie cu o fata pe nume Ana. Chiar si "tentativa de relatie" e foarte mult spus, intrucat am iesit o singura data cu ea, ne-am cunoscut, apoi la cateva zile am ramas cu buza umflata fiindca isi facuse un prieten.
Imi mai placea atunci de inca doua fete, printre care o fosta colega din generala si prietena foarte buna, Sorina. Era cam ciudat, ca eram prieteni apropiati si nu prea mi-o puteam imagina ca pe ceva mai mult de atat si cred ca nici ea pe mine. In final nu i-am spus nimic si ea a avut o relatie foarte scurta cu Untaru, daca se poate numi relatie.
Pentru o scurta perioada, incepusem sa am sentimente pentru cealalta fata, pe care o cunosteam de mult timp, insa nu o vazusem niciodata pana atunci in felul acela. A fost ceva ce s-a stins la fel de repede cum s-a aprins, dar a fost ceva, ceva pentru care nu am un cuvant. Intamplarea a facut ca atunci cand a inceput sa imi placa, ea a plecat din oras si urma sa stea plecata mult timp. Mie nu mi-a convenit asta si voiam sa fac cumva sa fiu cu ea si in acelasi timp sa ii arat ca tin la ea, asa ca am inceput sa ma interesez de cum as putea ajunge acolo unde plecase. Era la o distanta de 130 – 140km de Craiova si aflasem cu ce tren puteam sa plec si ce microbuz sa iau atunci cand coboram din tren. Ma gandeam sa plec intr-o dimineata devreme, cu un ghiozdan in spate in care sa am provizii si sa ma intorc seara in Craiova, fara ca parintii mei sa afle unde am fost cu adevarat; gaseam eu o minciuna credibila. Dupa calculele mele, as fi avut cateva ore la dispozitie sa fiu cu ea si eram foarte entuziasmat.
In final, o situatie financiara proasta si restabilirea contactului cu Irina m-au determinat sa renunt la ceea ce ar fi fost o mare prostie si nu a durat mult pana m-am lecuit de sentimentele pe care i le purtasem pentru perioada aia scurta. Nici astazi nu stie ce a fost in capul meu atunci sau de faptul ca mi-a placut candva.
Prin iulie am inceput sa scriu niste povesti scurte intitulate 'Fata pe care o iubesc din toata inima', inspirate din povestile unui american. Mi-am dezvoltat propriul meu stil si influentele fetei pe care o iubeam din toata inima se resimt si in unele episoade din 'Fata pe care o iubesc din toata inima'.
Tot prin iulie am inceput sa scriu 'Dear Diary', o incercare nereusita de a spune prin ce trec, combinand fictiunea cu realitatea. Am renuntat dupa putin timp fiindca imi luasem ramas bun de la Irina si nu voiam sa mai continui cu 'Dear Diary'.
Toata vacanta a fost despre Irina. Am avut atunci niste costuri suplimentare la abonament de nu spun. Vorbeam cu ea aproape in fiecare zi, fara sa stie nimeni, mai ales Andrei, prietenul ei. Cateodata ieseam cu Sorin prin oras si ne plimbam toata ziua, pana ajungeam pe la Parcul Romanescu. De acolo, de fiecare data cand plecam inspre casa o luam prin Valea Rosie si treceam si prin fata casei ei, sperand ca poate o sa o vad. O singura data am vazut-o, dar asta a fost intr-o noapte cand ma intorceam acasa dupa ce fusesem prin oras cu vara mea mai mare, Elena, si cu prietenul ei, Max, cu care am petrecut mult timp impreuna in vara aceea. Eram pe Calea Bucuresti cand mi-a dat un mesaj sa ma intrebe unde sunt, ca sa trec pe la ea in caz ca eram in apropiere. Eu nu eram in apropiere, dar ei i-am spus ca sunt si ajung imediat, asa ca am fugit din Calea Bucuresti pana in Valea Rosie la ea acasa, ca sa ajung cat mai repede. A iesit pe balcon, am vorbit doua minute si a trebuit sa plec fiindca a inceput cainele ei sa latre si poate ii trezea parintii. A fost nasol, dar meritase.
Pe 6 august am intrebat-o pana la urma daca poate fi ceva intre noi, iar ea mi-a spus ca daca nu ar fi prietenul ei, lucrurile ar fi total diferite. In dimineata aia i-am spus pentru prima oara ca o iubesc si de atunci nu ne-am mai vorbit. A fost destul de dureros, dar am incercat tot posibilul sa raman pozitiv.
In noaptea aia am fost prin oras cu niste prieteni francezi, cu Elena si cu Max si am ajuns prin Craiova Veche, unde m-am imbatat si am pus ochii pe o fata, Roxana o chema. Am dansat cu ea, am vorbit si mi-a dat numarul. Vreo doua saptamani mai tarziu, am iesit cu ea. Imi faceam griji, fiindca nu mai stiam cum arata, mai ales ca fusesem beat cand o cunoscusem. Norocul meu ca si beat cum am fost, si pe intuneric, o alesesem bine. Am fost in Chitarre, am baut fiecare cateva beri, apoi am iesit afara si ne-am aruncat pe niste scari unde am discutat despre politica si sensul vietii. Nu, sa fim seriosi, ne-am bagat limbile pe gat. Tipa era cu aproape 2 ani mai mare ca mine si era buna. In noaptea aia, am fost in al noualea cer.
Doua zile mai tarziu, am iesit din nou; pentru ultima oara. Tipa mi-a zis ca vrea sa ramanem prieteni, ca ce a fost atunci a fost doar o joaca si balarii de genul. Eu, bine-nteles, am incercat sa fac pe nepasatorul, dar imi venea sa o arunc peste masa. M-am suparat in seara aia si cand am ajuns acasa, am scris un post la nervi, un post pentru Irina.
Vacanta de vara din 2009 a fost deosebit de grea si am irosit-o fiind constant deprimat. Ieseam des afara cu Sorin sau cu alti prieteni, dar de fiecare data stateam numai cu privirea in pamant si nu scoteam o vorba. Ma simteam mai bine numai cand ieseam cu Sorin si uneori mai mergeam in Chitarre. Jos acolo disparea lumea reala.
Abia asteptam sa inceapa scoala.
Diverse filme publicate in vacanta de vara din 2009.
Clasa a XI-a
2009 – 2010
"Anul asta va fi diferit. Anul asta va fi mai frumos."
Diferit? Cu siguranta. Mai frumos? Nici pe aproape.
Incepusem clasa a XI-a. Daca spre sfarsitul vacantei reusisem sa imi mai revin putin, de indata ce am pus ochii pe Irina la scoala, m-am prabusit pe loc.
Am inceput iar sa vorbesc cu ea si era suparata pe mine fiindca ma schimbasem mult (teribilism: haine largi, inele la maini, bratari, etc.) si ei nu ii placea asta. Mai mult, nu ii placea faptul ca fumam, asa ca am facut ceva in legatura cu asta.
Nu dupa mult timp s-a suparat iarasi pe mine fiindca ea credea ca stau cu o colega de clasa, cu Oana Pîrvu, fiindca ne vedea la scoala si ii paream foarte apropiati. Nu era adevarat si nu era prima oara cand se supara pe mine fiindca banuia ca sunt cu altcineva. Mi se mai intamplase odata, cu o alta Oana, si se suparase foarte rau. Ea avea prieten si nu era dispusa sa se desparta de el ca sa fie cu mine sau macar sa il insele, dar avea pretentia ca nici eu sa nu fiu cu alta fata, ca altfel lua foc. Eu, ca fraierul, ma chinuiam sa o conving ca nu e adevarat si o tot sunam si ii dadeam mesaje si faceam tot felul de porcarii ca sa ii dovedesc ca nu e adevarat.
Am inceput la un moment dat sa scriu si poezii despre ea ("În căutarea ei", "Lana", "Eliberare").
Pana la urma am decis sa le spun unora despre mine si despre Irina. Primul caruia i-am spus a fost Prună, care incepuse sa faca pe detectivul si zicea ca nu se lasa pana nu afla ce fata mi-a luat mintile.
"Eu am incredere in Prună, chiar e un prieten bun."
Dupa aceea i-am mai spus si lui Untaru si parca si lui Paşca, nu mai tin minte. Lui Untaru nu ii venea sa creada, el oricum incerca de mult sa ma faca sa ii spun cu cine tot vorbesc eu prin mesaje si i-am povestit totul.
Aproape o luna nu am fumat, apoi iar s-a intamplat ce s-a intamplat cu ea (nu mai tin minte, ne-am certat) si am inceput iar sa fumez.
(Pe hartiile alea imi varsasem eu inima si aveam de gand sa i le dau Irinei. Nu mai stiu ce m-a determinat sa fac filmul asta penibil. Am fumat in film fiindca stiam ca o sa il vada ea.)
Pe la inceputul clasei a XI-a, o persoana din clasa a inceput sa trimita mail-uri la toti colegii, barfind si inventand tot felul de minciuni penibile despre fiecare dintre noi. Aceasta persoana isi facuse un ID asemanator cu cel al Denisei Ţacu si incerca sa se dea drept ea, desi toti am stiut din prima ca nu e ea. "Butterfly" isi spunea aceasta persoana si in mail-urile pe care le trimitea vorbea si despre mine si Irina, asa ca nu a durat mult pana toata lumea din clasa a stiut ca e ceva intre mine si ea. Nimeni nu stia cine e aceasta persoana si mi-am spus de atunci, de la inceput, ca eu o sa aflu cu siguranta cine e. Am incercat din greu sa aflu cine e, notandu-mi tot felul de idei si incercand la scoala tot felul de chestii cu unii colegi, fara sa isi dea seama, ca sa aflu care din ei e "Butterfly". La sfarsitul clasei a XI-a am crezut ca am aflat cu siguranta cine e, dar m-am inselat.
Alexandra si probabil altii au crezut mai mult timp ca sunt eu si chiar m-a confruntat Alexandra in clasa a XII-a si m-a acuzat, in schimb am reusit sa dovedesc ca nu sunt eu, aratandu-i conversatii dintre mine si acea persoana. Initial nu am vrut sa ii dovedesc nimic, ca nu ma interesa ce credea ea, dar am facut-o ca sa nu imi mai stea pe cap. M-am abtinut sa nu ii spun cat de idioata e, fiindca ce facea "Butterfly" era ceva ce nu imi statea deloc in caracter si orice coleg si-ar fi putut da seama cu usurinta de asta.
In primul semestru dintr-a XI-a m-a contactat o fata pe messenger, Alessia o chema. Era din Cuza, era cu doi ani mai mica si mandrei ii placea de mine, imi stia blogul. Din nefericire pentru ea, sentimentul nu era reciproc, in schimb ei ii placea atat de mult, incat vorbea despre mine pe la scoala, cu colegele ei, astfel incat la un moment dat m-a contactat o alta fata, Catalina o chema si era colega cu Alessia. Am inceput sa vorbesc cu ea, mi-a placut de ea si intr-o zi mi-a zis sa ne intalnim. Am acceptat si a ramas ca ne intalnim la Rotonda, dupa ce termina ea orele. Eu m-am dus acolo, am asteptat-o aproape o ora si nimic. Pana la urma i-am cerut Alessiei numarul Catalinei si i-am dat mesaj sa vad unde e. Eu in momentul asta eram deja aproape in Rovine. M-a sunat Catalina, mi-a spus unde e si m-am dus la ea. Din nefericire, amandoi ne asteptaseram unul pe celalalt, doar ca la distanta de vreo 50 de metri si nu ne-am vazut. Mi-a spus atunci ca am facut o mare greseala cerandu-i numarul ei Alessiei. Aparent, Alessiei ii placea de mine putin mai mult decat credeam si am aflat mai tarziu de la alte colege de-ale ei ca Alessia era putin cam obsedata de mine. Ma urmarise prin oras, imi facuse poze, chestii de genul. Nu mai dau alte detalii despre asta, dar cert e ca am auzit unele lucruri care m-au lasat cu gura cascata si pana la urma am rupt orice legatura pe care o aveam cu Alessia. Desi speram sa iasa ceva intre mine si Catalina, dupa chestia cu Alessia a vrut doar sa ramanem prieteni, ceea ce evident ca nu s-a intamplat.
Singurul lucru bun a fost ca prin intermediul Alessiei i-am cunoscut multe fete din clasa si cu unele mai pastrez si acum legatura si ne mai vedem. Au mai fost Alexandra care s-a prins destul de greu ca mie nu imi place de ea, Laura, careia i-am sugerat sa ramanem prieteni si chiar asa am facut, si Oana, care s-a indragostit de mine si despre care voi vorbi mai tarziu.
Cu o zi inainte de balul bobocilor, Andrei a vazut un mesaj pe care i-l trimisesem Irinei si a iesit totul la iveala. Evident ca m-a amenintat ca ma bate si ca ma omoara si toate cele, iar in ziua urmatoare, la scoala, nu a facut nimic pana nu m-am dus eu la el sa il intreb ce asteapta. Tipul a sarit pe mine si in clipa urmatoare Voica i-a tras un pumn dupa cap de nu mai stia pe ce lume e. Pana la urma nu ne-am batut si nu s-a intamplat nimic. Am vorbit noi doi putin si dupa ore m-a sunat Irina sa ma cheme intr-un bar de langa liceu, Drink Up se numea si era barul in care se ducea toata lumea atunci cand chiulea. Aproape ajunsesem acasa, dar m-am intors sa vad ce vrea. Cand am ajuns acolo, am fost surprins sa vad ca era si cu Andrei. Am stat cu ei la masa, Irina plangea si Andrei imi tot punea mie intrebari, intrebari la care i-am spus ca ii poate raspunde Irina, care nu stiu pe ce se concentra mai mult, pe lacrimi sau pe minciuni. El a inceput sa o ameninte si sa ii spuna ca o sa regrete si s-au cam despartit atunci.
In seara aia, la bal, am stat numai cu ochii pe ea. La un moment dat i-am vazut ca s-au dus singuri undeva mai retras si i-am urmarit de la distanta sa vad ce se intampla. Mi se pare ca i-am vazut luandu-se in brate, moment in care m-am dus si am inceput sa imi torn votca pe gat. Am facut datorii de cateva zeci de lei in seara aia si am sfarsit prin a fi dat afara de acolo fiindca le-am distrus alora baia de nervi. Paşca m-a dus acasa cu taxi, ca eu eram prea beat si prea nervos ca sa ajung acasa in siguranta. Eram cu totul alta persoana fata de cea care scrisese postul asta, in clasa a IX-a.
Au mai trecut vreo doua saptamani in care nu mai stiu daca am vorbit cu Irina, dar incepusem sa ma simt oarecum mai bine. Daca am inceput sa ma simt mai bine, am inceput sa fac si tampenii ("Noi nu glumim cu gripa porcina", "Noi 'ne tinem de tot felul de nimicuri'").
In primul semestru dintr-a XI-a, prima persoana din clasa care a facut 18 ani a fost Alexandra. Nu am fost invitat la majoratul ei, nu ca m-as fi dus sau ca m-ar fi interesat, dar a adus la scoala o sticla de whisky. Sticla din care am baut vreo doua pahare, fara sa combin cu nimic, dimineata pe la ora 10. Evident ca m-am imbatat si am facut-o inaintea orei de franceza. Irina il ruga pe Prună sa aiba grija de mine si Prună i-a dat o replica cat se putea de potrivita: "Da' ce, din cauza mea e asa?" N-a mai zis nimic Irina si mi-a dat o guma de mestecat, sa nu miros a alcool. Cand a ajuns profesoara in clasa, doamna Păun, Voica imi tot spunea sa tac din gura ca intrase profesoara si eu tot strigam "Da-o ma-n pula mea!" Profesoara probabil simtise deja mirosul de alcool din clasa si cand m-a vazut pe mine si m-a auzit, m-a intrebat foarte serioasa "Avrămuş, tu esti beat?" si eu "Mnuu…"
Am mai stat vreo 10 minute si m-am dus la baie si-am vomitat. M-am mai linistit putin dupa.
Irina si Andrei se despartisera iar, nu stiu de ce, asa ca incepuseram iar sa vorbim. Pe 3 decembrie am fost cu Sorin la un eveniment si de acolo am inceput sa vorbesc cu Irina prin mesaje. La un moment dat, ma suna si eu ies repede din sala si ma duc pe balcon sa vorbesc cu ea. Cand ii raspund, imi spune ca nu vrea sa mai aiba nimic de-a face cu mine, ca s-a impacat cu Andrei. Intr-o criza de nervi, am inceput sa ii dau lui mesaje si sa imi bat joc de el. Tipul m-a sunat si a inceput iarasi sa ma ameninte, numai ca de data asta, i-am spus sa ne intalnim in dimineata urmatoare, inaintea orelor, dupa cantina de la scoala si sa "vorbim." Abia asteptam dimineata.
In dimineata urmatoare mi-am luat o cafea si m-am dus in spatele cantinei si l-am asteptat, insa tipul nu a mai venit. In prima pauza m-am dus la el la clasa sa vad ce s-a intamplat si a inceput sa ma abureasca cu scuze penibile. I-am zis sa ne ducem la ora urmatoare, dar nu a vrut fiindca avea biologia si vezi domne' nu putea sa chiuleasca. L-am lasat in pace si pana la urma mi-a dat el mesaj mai tarziu si mi-a spus sa ne vedem dupa ore la cantina. Tipul era mult mai solid ca mine si stiam ca probabil n-am nicio sansa impotriva lui, chiar daca eu fusesem ala care insistase sa ne batem si tuturor le spuneam ca nu-mi fac nicio grija. Daca am zis ca o facem, am mers pana la capat, chiar si stiind ca nu o sa scap cu bine.
Dupa ore, ma asteptam sa ma duc in spatele cantinei si sa il gasesc pe el acolo, singur. Am iesit din scoala si cred ca erau cel putin 40 – 50 de elevi acolo, asteptandu-ma, ca sa vada bataia dintre noi doi. Dobitocul anuntase toata scoala, desi eu le zisesem doar catorva colegi si ii rugasem sa nu se implice. Ne-am dus undeva mai retras si cand sa ii trag una, am lasat tigara sa imi cada din mana si tipul probabil a vazut asta si a sarit el primul. Ca un barbar facea, nu altcumva. Habar n-avea ce facea cu mainile alea, arunca cu pumnii haotic in toate directiile si casunase pe mine. Din fericire, nu prea m-a prins, in schimb mi-a facut ceva mult mai neasteptat.
La un moment dat l-am prins de gat si tipul s-a aplecat, ca sa dea cu mine jos. Eu m-am tinut bine de el si l-am doborit si pe el odata cu mine, moment in care el s-a pus pe mine, cu o mana ma tragea de par si cu gura… ma musca de gat. In momentul ala am strigat tare "Ba, asta ma musca!" si nu imi venea sa cred ce se intampla. N-am vazut o alta solutie, asa ca am inceput si eu sa il trag de par, incercand sa il smulg de pe mine, tipul ma sugea ca pe acadea. Atunci a venit un barbat si ne-a despartit. Eu m-am ales cu un tricou rupt si cu o muscatura de toata frumusetea (si acum, doi ani mai tarziu, se vede cicatricea pe care mi-a lasat-o pe gat), iar el nu mai stiu daca a patit ceva, eram prea ocupat sa ii evit pumnii ca sa il mai lovesc si eu. Ce-i drept, aia a fost prima bataie adevarata la care am luat parte. Nu eram o persoana violenta si nici acum nu sunt. Bataile sunt pentru cretini, ceea ce eram si noi atunci.
El a fost prost fiindca nu si-a dat seama ca de fapt nu era suparat pe mine, era suparat pe Irina. Daca era baiat destept, realiza ca totul e din cauza ei; daca ea nu imi permitea mie sa ma comport asa cu ea si daca nu imi dadea de inteles atatea lucruri, nu mai eram in situatia aia. Irina isi batea joc si de el, si de mine.
Eu, evident, cum am ajuns acasa, cum mi-am batut iarasi joc de el.
Scoala s-a terminat, a venit vacanta de iarna, am fost si la primul majorat, cel al lui Iacob, s-a terminat 2009 si a venit si Revelionul.
Imi propusesem ca in 2010 sa schimb totul, sa las in urma toata depresia legata de Irina, sa o las in urma si pe Irina si sa imi revin la cum eram odata. In primele luni deja a inceput sa-mi fie mai bine, au mai fost momente cand am fost la pamant din cauza ei, dar nu a mai durat mult si mi-am revenit complet.
In februarie a facut si Untaru 18 ani si am scris despre asta.
In clasa a X-a am inceput impreuna cu consiliera scolii, doamna Nicoleta Florea despre care am scris mai devreme, sa facem o revista a scolii. Intr-a XI-a, doamna Florea a decis sa fie mai scarboasa decat era inainte si a facut niste prostii, prostii la care eu am reactionat si am publicat pe blog un post in care am spus ce a facut si ce parere am eu despre ea. In urma acestui post, doamna Florea a facut tot posibilul sa le arate tuturor profesorilor ce am facut, s-a dus si la directoare si a inceput sa minta si sa exagereze dincolo de limitele penibilului; lucruri la care am reactionat din nou, printr-un alt post. Dupa al doilea post deja cam toti profesorii din scoala stiau de mine si de povestea asta si au fost multe discutii pe tema asta, insa nu m-am lasat impresionat si am stat alaturi de ceea ce facusem. La un moment dat, directoarea adjuncta de atunci, doamna Goagă Valentina, m-a chemat la dansa si mi-a explicat ca nu ma poate obliga nimeni sa sterg ce am scris si nu prea imi poate face nimeni nimic, in schimb m-a rugat, daca vreau, sa sterg o perioada posturile de pe blog, intrucat se auzise pe la minister de chestia asta si urmau sa vina niste oameni de acolo intr-un fel de inspectie si probabil vor vrea sa vorbeasca si cu mine. Din respect pentru dansa, care a fost intotdeauna o profesoara de care mi-a placut, am sters articolele pana s-a terminat anul scolar, iar apoi le-am pus la loc. In final am scapat neatins din toata povestea asta, in ciuda eforturilor doamnei Florea, care oricum nu era vazuta prea bine nici de restul profesorilor din scoala.
Prin al doilea semestru, cred, eu si inca vreo doi colegi am cumparat un catalog in care i-am trecut pe profesorii nostri drept elevi si pe noi ne-am trecut profesori. Am inceput sa le dam tuturor note, sa le trecem absente, sa ii lasam corigenti si sa le scadem mediile la purtare, dar numai daca era cazul; voiam sa fim corecti. Catalogul l-am lasat la scoala, in banca, ca am zis ca nu il ia nimeni, si l-au gasit femeile de servici, care l-au dus la secretariat. Ziua urmatoare, mare scandal la scoala; ne-a certat diriginta, ne-am dus pe la secretariat, pe la directoare, peste tot. Toti erau socati de ce facusem noi, era ceva de neconceput. Pe langa certurile si discutiile stupide pe tema asta, nu am patit nimic, cum era si normal, in schimb nu ne-au dat catalogul inapoi, nenorocitii.
Tot prin al doilea semestru, am cunoscut o fata, Anca o chema, care era vecina cu mine si dimineata lua acelasi autobuz ca si mine, cand se ducea la scoala. In fiecare dimineata plecam mai devreme de acasa, in speranta ca o sa ma intalnesc cu ea in statie. Ea avea prieten, dar numai asta nu ma interesa pe mine. Mi-am incercat norocul cu ea ceva mai tarziu, la inceputul clasei a XII-a, dar n-a iesit nimic, asa ca am renuntat la ea.
In martie, pe langa meditatiile la matematica, m-am apucat sa fac si la engleza, pentru Cambridge, pe care in final l-am luat cu A. De multe ori nu ma duceam la meditatie si mai umblam cu Elena, fata dirigintei, care intamplator era cea mai buna prietena a Irinei si ma intelegeam bine cu ea. Am tot umblat cu ea si am tot vorbit cu ea si in aprilie, la majoratul altei colege, Bălan Alina, am facut inimaginabilul si am inceput sa ma sarut cu fata dirigintei, de fata cu toti si in special, de fata cu Irina, care probabil fierbea in momentul ala. Dupa asta, ceva timp i-am dat de inteles Elenei ca vreau sa fiu cu ea, desi nu stiu de ce am facut asta, ca nu prea voiam, dar era distractiv sa o vad pe Irina cum se zbate. S-au certat de multe ori din cauza mea si am aflat ca Elenei de fapt ii placea foarte mult de mine, de mai demult, dar nu putuse sa faca nimic din cauza povestii cu Irina. Pana la urma am incheiat totul cu Elena, dar am ramas in relatii bune, desi mi-a zis ca i-am calcat sufletul in picioare…
Prin primavara, am inceput sa mai vorbesc cu o colega de-a Alessiei, Oana, de care imi placea. Intamplator, si Untaru o cunostea si ii placea si lui de ea. Nu mai stiu cum a fost, dar am renuntat la ea si l-am incurajat pe el sa stea cu ea, desi mie imi parea foarte rau. Au fost impreuna o saptamana sau doua si pana la urma s-a despartit de el fiindca in tot timpul asta ea de fapt voia sa fie cu mine, dar nu stiu prin ce logica, a decis sa stea cu Untaru ca sa ajunga la mine. Am stat si eu cu ea cam o luna, aproape doua, daca se poate spune asa, ca ne vedeam destul de rar. In final am lasat-o pentru o alta fata, despre care voi vorbi mai tarziu.
In clasa a XI-a am ramas pentru prima oara corigent la o materie. Am ramas la istorie pe primul semestru, dar pe al doilea am reusit sa rezolv situatia, desi tot spre corigenta ma indreptam si atunci. Profesorul nostru de istorie (Popescu Daniel, despre care am mai spus mai devreme) intotdeauna si-a considerat materia mai importanta decat era cu adevarat si ne-a chinuit numai cu note mici.
La sfarsitul clasei a XI-a, iarasi m-am batut cu Andrei, prietenul Irinei. "M-am batut" e impropriu spus, intrucat am refuzat sa il lovesc si doar am facut tot posibilul sa ma apar. Voia sa sterg anumite posturi de pe blog care erau despre Irina. Eu, evident, am refuzat de cate ori a insistat si m-a amenintat cu bataia. Eu doar i-am raspuns ca nu ma bat cu el si ca nu sterg niciun post. Maimuta evident ca a sarit pe mine, dar in final, chiar daca nu i-am facut nimic, tot el a pierdut. (Daca atunci a reactionat asa la niste posturi in care nici nu mentionam numele ei, acum cum s-o simti, in eventualitatea in care va citi acest jurnal?)
(In caz ca nu v-ati prins, ghilimelele indica sexul. Toate replicile sunt reale si am incercat sa arat ca intotdeauna eram instabili, intotdeauna ne certam si intotdeauna ne impacam, chiar si atunci cand credeam ca nu mai e posibil.)
Clasa a XI-a a fost cu siguranta cel mai greu si cel mai interesant an de liceu si totul din cauza Irinei, de care am reusit pana la sfarsitul anului scolar sa ma vindec si astfel a urmat cea mai tare vacanta de vara de pana atunci.
Diverse filme publicate in clasa a XI-a.
Vacanta de vara
2010
Vacanta de vara din 2010 a fost probabil cea mai smechera vacanta de vara pe care am avut-o pana acum.
Toata vacanta am petrecut-o cu Sorin si cu alti colegi si ne vedeam aproape zilnic si ieseam si beam si ne drogam si ne distram.
Pe 19 iunie am facut si eu 18 ani si m-am simtit bine cand imi spuneau unii ca dintre toate majoratele de pana atunci, al meu le-a placut cel mai mult. M-am distrat cu adevarat si a fost o noapte de neuitat. Am invitat-o si pe Irina, dar a zis ca poate veni putin numai daca ies eu afara sa o vad, sa nu cumva sa o vada ceilalti colegi si sa ajunga vorba la Andrei. Am refuzat-o si nici ca m-a interesat. Trecusem peste ea.
Tot in iunie mi-am incercat norocul cu o fata de care imi placea de mai demult si stiam ca si ea ma place, Ioana o chema, dar din motive pe care nici acum nu le cunosc prea bine, m-a refuzat. N-am inteles atunci, dar am presupus ca avea deja pe cineva, asa ca am lasat-o.
Pe la sfarsitul lui iunie am iesit cu o fata de care imi placea, Denisa o chema si era tot in Odobleja, ca si mine, terminase si ea clasa a XI-a, dar nu o mai vazusem niciodata. De fapt o mai vazusem, dar nu imi mai aminteam. Imi stia blogul de mult timp si inainte sa ma cunoasca, nu ma suporta deloc. Pe 11 iulie 2010 am facut-o oficial si de atunci suntem si acum impreuna. La inceput, dupa tot ce se intamplase cu Irina, nu voiam deloc o relatie adevarata si voiam doar sa ma distrez, asa ca nu am fost prea fidel in primele luni, intrucat nu credeam ca o sa raman cu Denisa. Am avut o incercare nereusita cu o fata (Anca de care am zis mai devreme) si doua tentative cu alte fete (printre care si Oana, fosta), dar la care am renuntat pana la urma fiindca nu aveam nici timp si nici chef sa fiu cu mai multe fete, era prea mare efortul. Era o perioada frumoasa. Pana la urma timpul a trecut si in timpul clasei a XII-a am ajuns sa ma indragostesc de fata cu care nu credeam ca voi ramane prea mult timp. De atunci, am lasat prostiile la o parte si m-am concentrat doar asupra ei.
Mi-a parut rau de Oana. A fost prima fata care mi-a spus ca ma iubeste; mi-a spus in ziua in care m-am despartit de ea si a fost foarte afectata cand am lasat-o. Ajunsesem sa ii fac unei fete ceea ce imi facuse mie Irina atata timp. Ironia sortii…
Inainte sa inceapa clasa a XII-a, imi propusesem eu ceva. Irina se despartise de Andrei si jura ca nu se mai impaca cu el. Imi propusesem ca pana la sfarsitul clasei a XII-a, sa ma sarut cu Irina si sa o fac pe ea sa stea dupa mine, cum facusem si eu candva cu ea. Fara niciun motiv, pur si simplu asa voiam eu, chiar daca nu mai aveam niciun interes in ea. Incepusem sa vorbesc iarasi cu ea, inca din vacanta, si deja lucrurile pareau destul de promitatoare. Apoi s-a terminat vacanta.
Diverse filme publicate in vacanta de vara din 2010.
Clasa a XII-a
2010 – 2011
Mi-a parut foarte rau cand a inceput clasa a XII-a. Mi-a parut rau fiindca mai aveam un an pana la BAC, dar mai important de atat, mi-a parut rau fiindca era ultimul an de liceu si eu nu voiam sa se termine.
Pe 15 septembrie si-a facut Prună majoratul si am luat-o pe Anca cu mine, Denisa nu a vrut sa vina. Imediat s-a imprietenit Irina cu ea; stateam si ma uitam la ele vorbind si imi venea sa rad, cica aveau aceeasi zi de nastere, doar ca Anca era cu un an mai mare. Imi amintesc cum o ciupeam pe Irina de fund in timp ce dansam cu Anca si cum ma chema Irina sa beau tequila cu ea la bar. Se subintelege cum o vedeam acum pe fata pe care o iubisem candva. Abia asteptam sa o duc pe Anca acasa, ca sa ma concentrez asupra Irinei, si cand in sfarsit am dus-o, atunci a avut loc si incercarea aia nereusita de care am zis mai devreme. Nu mi-a pasat catusi de putin; m-am suit inapoi in taxi si i-am zis sa ma duca la Irina, care, din pacate, a plecat la putin timp dupa ce am ajuns eu inapoi.
Irina intre timp se impacase iar cu Andrei si se si despartisera din nou si baga mana in foc ca nu se mai impaca cu el, asa cum mai facuse si inainte. Imi povestea ca vrea sa puna pe cineva sa il bata, ca nu stiu ce ii spusese nu stiu cui. Minte de om normal…
Mi-am propus sa o sarut pana la sfarsitul liceului si am facut-o in mai putin de doua saptamani. Desi a ezitat la inceput, din cauza ca eram cu Denisa, am reusit sa o conving si ne-am intalnit intr-o zi, in pauza, in baia fetelor. In clipa in care mi-a atins buzele, a intrat Tibi peste noi. Irina s-a speriat si a fugit in clasa, iar Tibi a inceput sa strige in gura mare ca faceam eu nu stiu ce cu Irina in baie. Mi se pare ca am mai stat cu el la o tigara, sau cu altcineva, apoi am ramas singur si i-am dat Irinei mesaj sa se intoarca. S-a intors, ne-am terminat treaba, si de atunci am uitat de ea. Am luat ce am vrut si mi-am vazut de drum.
In primul semestru am inceput sa fac mediatie la matematica cu doamna Cristea, pe care o avusesem profesoara in clasele a IX-a si a X-a. Eram in grupa cu Untaru si cu Voica si de multe ori nu ne duceam la mediatie, asa ca doamna Cristea ne-a despartit si ne-a pus pe fiecare in grupe diferite. Eu am facut o scurta perioada cu Irina si cu Papuc Geanina, o alta colega, pana cand am rugat-o iar sa ma mute, fiindca nu voiam sa fiu cu Irina in grupa. In final am ramas cu Untaru si cu un coleg de la alta clasa cu care am lipsit iarasi de cateva ori si apoi tot timpul cand eu voiam sa mergem, ei voiau sa chiuleasca si eu nu voiam sa ma duc singur, asa ca am chiulit si eu. Pana la urma doamna Cristea nu ne-a mai primit deloc la mediatie, asta cu vreo 3 luni inainte de BAC. Norocul meu a fost ca eu deja vorbisem sa fac meditatie cu profesorul cu care facea si Denisa si am continuat sa ma duc, de data asta fara sa mai lipsesc niciodata.
In noiembrie am fost iar in excursie, unde am avut tot felul de certuri cu doamna Bălă si cu diriginta, care ma tot bateau la cap ca in loc sa ma duc si eu si sa ma imbat cu restul lumii, stateam numai cu Denisa in camera.
Inainte de Craciun, am continuat traditia inceputa cu un an in urma si au venit la mine Denisa, Sorin, Sorina si Untaru ca sa impodobim bradul.
A trecut si 2010, a venit 2011.
Prin semestrul al doilea am inceput iar sa vorbesc cu Irina, care a parut foarte entuziasmata de asta, dupa mai mult timp in care o ignorasem. La fel si de data asta, cu un scop. Mai precis, aveam nevoie sa aflu anumite lucruri de la ea, dar fara ca ea sa stie, asa ca m-am prefacut iarasi interesat de ea si i-am spus numai minciuni. Pana la urma a vrut sa fim impreuna, dar am refuzat-o si am ramas cu Denisa, in schimb am pastrat legatura si cu Irina, fiindca inca mai aveam nevoie de anumite informatii de la ea.
"Eu intr-un fel te-am rugat atunci sa fii cu mine…"
Dupa ce am aflat tot ce am vrut sa aflu de la ea (chiar putin mai mult decat voiam), i-am spus ca nu mai am ce discuta cu ea si am incheiat totul odata pentru totdeauna. Asta se intampla candva prin mai 2011.
Irina a fost una dintre cele mai speciale persoane din viata mea. Singurul lucru mai puternic decat dragostea pe care i-am purtat-o candva a fost suferinta prin care am trecut din cauza ei. Nu o voi uita niciodata.
Norocul meu a fost ca am cunoscut-o pe Denisa la putin timp dupa toata povestea cu Irina. Bine, ghinionul ei ca am cunoscut-o cand am cunoscut-o, din cauza "aventurilor" pe care le-am avut la inceputul relatiei. Ea a aflat de tot ce a fost atunci dupa ce mi-am dat seama ca o iubesc si am stiut ca ma iubeste si ea. Atunci nu am avut nevoie sa ii mai ascund nimic. Important e ca e o fata mai dezghetata la minte decat majoritatea fetelor, care in locul ei nu ar fi avut multa minte si s-ar fi despartit de mine. Ea intelege tot ce s-a intamplat, suntem inca impreuna, suntem fericiti, si nu stiu cu cate alte fete as putea avea o relatie precum cea pe care o am cu Denisa.
Imi amintesc ca prima oara cand i-am spus ca o iubesc, a fost cu cateva zile inainte de Craciun. Am chemat-o la mine, eram singur acasa. Am vazut un film, apoi i-am spus sa ma astepte in camera si eu m-am dus in sufragerie, unde am aprins niste lumanari, am intins o patura langa brad si am pregatit un CD cu muzica. Planul era sa intre cu ochii inchisi si imediat ce ii deschide, sa dau drumul la 'Unchained Melody' si sa dansez cu ea. Desi i-am spus de nu stiu cate ori sa nu deschida ochii, tot a facut-o, dar nu a avut importanta. Am dansat, apoi ne-am asezat pe patura si i-am dat cadoul de Craciun: un parfum si o scrisoare in care ii marturiseam tot ce simteam pentru ea. I-au dat lacrimile, m-a luat in brate, mi-a spus ca si ea ma iubeste si asta a fost. Cateva luni mai tarziu, am inceput sa imi fac planuri pentru aniversarea de 1 an, care era abia in iulie.
Clasa a XII-a a fost stricata de anumiti colegi, colegi pe care candva ii numeam prieteni. Prieteni care au disparut pur si simplu, brusc, fara sa stiu ce s-a intamplat cu ei. I-am cautat, dar nu i-am mai gasit, nu stiu nici azi unde s-au dus.
"Termin liceul in acelasi fel in care l-am inceput: intr-o clasa plina cu straini."
Daca clasa a XI-a a fost despre Irina, clasa a XII-a a fost despre ei.
Banchetul l-am facut prin mai si initial nu voiam sa ma duc, fiindca nu imi gaseam locul printre aproape nimeni de acolo, dar m-am dus fiindca m-a rugat Denisa. M-am dus si dupa aproape 3 ore am plecat.
Prin al doilea semestru, dupa mai bine de un an de cand "Butterfly" tot trimitea mail-uri la toata lumea, barfind, insultand si inventand tot felul de minciuni despre noi, am reusit in sfarsit sa aflu cu adevarat cine era. Desi fusesem sigur la sfarsitul clasei a XI-a ca stiu cine e, acum aflasem concret si aveam dovada chiar in fata ochilor. Am reusit sa aflu dupa mult timp in care am incercat tot felul de metode ce i-au implicat si pe unii dintre colegii mei, dar fara sa stie, si s-a dovedit a fi foarte simplu. Nu i-am dezvaluit nimanui identitatea, n-as putea spune nici acum sigur de ce, dar stiu doar ca am fost satisfacut ca macar eu stiam cine e in spatele acelei adrese de e-mail.
In ziua de 5 iunie 2011 mi-am tuns parul pentru prima oara in doi ani.
La fel ca si in clasa a XI-a, iar am ramas corigent la istorie pe primul semestru si in al doilea am reusit sa scap de corigenta. Nenorocit profesor.
Clasa a XII-a, in ciuda greutatilor enorme intampinate in clasa a XI-a, a fost cel mai nasol an de liceu si desi la inceput spuneam ca nu vreau sa se termine, am ajuns sa ma bucur de sfarsit, intrucat nu mai voiam sa continui liceul fara prietenii aia disparuti.
Sfarsit
A venit in sfarsit timpul sa dam BAC-ul si a fost dezastruos pentru toata lumea. Eu am luat 8 la romana, 7.6 la informatica si 4.1 la matematica. Am facut contestatie la matematica si am reusit sa iau 5 si sa trec BAC-ul. Am intrat la Facultatea de Automatica, Calculatoare si Electronica din Craiova, la specializarea Automatica si Informatica Aplicata, dupa care am avansat si am ajuns la Ingineria Sistemelor Multimedia, urmand ca apoi sa avansez din nou si sa ajung la Calculatoare cu predare in limba romana.
Liceul a fost cu siguranta cea mai frumoasa perioada din viata mea. A fost si cea mai grea, dar cu siguranta as repeta totul daca as putea. Tot ce am povestit mai sus este doar o parte din intreaga mea experienta de licean si e o povestire in mare, in ansamblu. Inca au mai ramas lucruri si detalii pe care nu le-am povestit; ar fi imposibil sa povestesc tot, dar vor ramane amintiri pe care nu le voi uita niciodata.
Colegi: Ancuţa Alexandru (XII), Alexandru Cătălin, Armăşelu Andrei, Bălan Alina, Bonciu Andrei, Burnea Adrian (X – XII), Capră Andrei, Clenciu Mario (XII, sem. 2), Clenciu Mihaela, Gîdea Alexandra, Grigorie Laurenţiu, Iacob Alexandru, Marica Oana, Mateică (IX), Naidin Alin, Nicu Tiberiu, Papuc Geanina, Paşca Vlad, Pîrvu Oana, Popa Adrian, Popescu Robert, Predescu Irina, Prună Ionuţ, Răduţ Andrei, Sandu Cosmin (IX), Sgaibă Costică (X), Sgubin Ştefăniţa, Ţacu Denisa, Untaru Andrei, Vaicăr Alexandru, Vieru Alin, Vîlceanu Ştefăniţă (IX, sem. 1), Voica Ionuţ.
Twitter: eroscf
Says:
September 26th, 2011 at 11:58 AM
Jur pe rosu ca am citit tot! Dar te-as trage putin de urechi in particular insa…
In alta ordine de idei, scoate in puii mei parolele de la posturile alea sa le citeasca si muritorii de rand.
Reply
Twitter: ovisebdan
Reply:
September 26th, 2011 at 1:32 PM
O sa le scot eu, candva. :-"
Reply
September 27th, 2011 at 10:25 AM
+1 pt scoaterea parolelor! Si eu te-am lecturat azi, ca de cand tot amanam…interesant mod de a expune experientele de viata! Si, daca tot am prins ocazia, felicitari pentru ca ai reusit totusi sa iei BAC-ul intr-un sezon in care 90% au facut un mare ZBUFF! ;)
Reply
Twitter: untyman
Says:
September 26th, 2011 at 1:32 PM
chiar daca ar fi fost mai frumos un film, e bun si asa :D
ma cacai pe mine de ras cand vazui poza cu trollu
Reply
September 26th, 2011 at 4:17 PM
Frumos ! Iar,partea aia…… :| ! Felicitari !
Reply
Twitter: eroscf
Says:
September 26th, 2011 at 5:32 PM
Ba ce om… dupa ce ca-l citesc…
Reply
September 26th, 2011 at 6:02 PM
[...] la subiectul acestui articol, va invit sa va rupeti cateva zeci d eminute din viata si sa cititi Jurnalul unui licean. Eu unul l-am citit cap coada si mi-a parut rau ca nu am avut o astfel de oportunitate si eu in [...]
September 26th, 2011 at 8:24 PM
trebuia sa lasi putin mai mult poza cu trolu'
Reply
September 27th, 2011 at 9:16 AM
frate nu am ce sa zic a iesit mult mai bine decat sa scoti un film lung si plictisitor…Bv Tie frate(Cel mai bun jurnal pe care l-am citit pana acum
)
Reply
September 27th, 2011 at 11:30 PM
Felicitari..chear a iesit ceva frumos,l-am citit pe tot…bafta la facultate:p
Reply
September 29th, 2011 at 4:57 PM
frate, am avut o parere gresita despre tine…
great job!!!
Reply
Twitter: ovisebdan
Reply:
September 29th, 2011 at 7:22 PM
Si ce te-a facut sa-ti schimbi acum parerea? :))
Reply
September 29th, 2011 at 7:24 PM
pai nu stiu…ce ai scris aici…te cam inteleg sa zic asa…
Reply
September 29th, 2011 at 10:56 PM
[...] Jurnalul unui licean [...]
October 8th, 2011 at 11:03 PM
hey si eu sunt in Odobleja chiar m-au impresionat posturile tale sunt tari .Si in legatura cu unghita e chiar de treaba omu daca te chinui putin poti sa iei medie mare si da doamna bala e chiar tare bafta la faculate :)
Reply
October 16th, 2011 at 7:02 PM
Am inceput sa citesc jurnalul unui licean din intamplare si am continuat datorita faptului ca are sentimente si pentru ca si eu am avut intentia sa fac unul ,dar am renuntat,am uitat..iar la final am avut o mare surpriza.Trebuie sa recunosc ca nu am citit tot,mai mult ce era legat de irina si denisa,asa ca nu am fost atenta la data postarii sau din ce oras esti..dar pe parcurs ce citeam imi ziceam ,, cred ca e din Craiova,, apoi ,,si cred ca e din aceeasi generatie cu mine,,.Iar la final,vad din intamplare,chiar cand sa inchid pagina :esti din craiova,same generation.Iar eu nu sunt din Craiova,deci nu stiu de unde mi-a venit…
Reply
Twitter: ovisebdan
Reply:
October 16th, 2011 at 7:15 PM
Sper ca ti-a placut atat cat ai citit. Tot jurnalul este despre sentimente.
Reply
October 16th, 2011 at 11:25 PM
da,mi-a placut,in ultimul timp tot incerc sa aflu cum sunt de fapt baietii,ce mai apreciaza ei la o fata,daca mai conteaza sentimentele.Articolele tale m-au facut sa-mi amintesc gandurile mele din liceu
Reply
October 25th, 2011 at 7:52 PM
[...] Jurnalul unui licean [...]
October 26th, 2011 at 9:02 PM
foarte tare, eu abia am inceput clasa a9a. sper sa ma descurc :)).niste sfaturi?:D
Reply
Twitter: ovisebdan
Reply:
October 26th, 2011 at 9:04 PM
Simte-te bine, asta e tot ce conteaza, si incearca sa o faci fara sa neglijezi scoala.
Reply
October 26th, 2011 at 9:06 PM
mersi
Reply
November 4th, 2011 at 11:10 AM
wow,adik chiar WOW, e atat de frumos,sunt ata de curios cine a fata aia "butterfly" cred ca avea ceva cu toti, oricum tine-o tota asa BV. osd
Reply
November 6th, 2011 at 11:55 PM
bai ovi…am 15 ani da pot sa spun ca ma miscat clipu….felicitari pt bac si tineo asa in continuare…miar fi placut sa fim prieteni….
Reply
December 29th, 2011 at 1:47 AM
[...] cand eram la liceu si am povestit in 'Jurnalul unui licean' despre multe dintre ele. Cred ca voi adauga si acest mic episod [...]
January 18th, 2012 at 9:47 PM
E a 3-a oară când citesc "Jurnalul unui licean" și se împlinesc 2 ani de când urmăresc constant blogul tău. Voiam doar să știi că te admir și că mi-ai schimbat percepția asupra multor aspecte ale vieții de-a lungul timpului. Continuă așa, fiindcă nu știi cum poți schimba viața cuiva doar prin intermediul unor cuvinte :)
Reply
Twitter: ovisebdan
Reply:
January 18th, 2012 at 10:49 PM
Ma bucur ca ti-a placut jurnalul si sper ca daca tot am avut asa o influenta asupra ta, sa fi fost intr-adevar una buna. Multumesc! :)
Reply