e-asociatiei-eco-ruralis-comuna-mosna-judetul-sibiu-13210
Willy Schuster - Co-presedintele Asociatiei "Eco Ruralis", comuna Mosna,
judetul Sibiu
"Domnul sa-i imburde-n rai si pe fermieri, dar sa nu uite ca noi, taranii
romani, suntem inca patru milioane, si am schimbat configuratia rurala a
Uniunii Europene"
"Romania este o tara cu un imens potential in sectorul agriculturii
taranesti si organice", a fost una dintre concluziile Conferintei "Organic
Romania", tinute la Sibiu la sfarsitul lunii noiembrie. A fost organizata de
Centrul International pentru Agricultura Ecologica din Europa Centrala si de
Est, EkoConnect, cu sediul in Germania, in parteneriat cu Asociatia
taranilor din Romania, Eco Ruralis. De notat ca atat Eco Ruralis, cat si
EkoConnect sunt membre, la randul lor, ale unor organizatii de anvergura
globala: "Via Campesina" (Calea Taraneasca), respectiv IFOAM (Federatia
Internationala a Miscarilor pentru Ag ricultura Ecologica) - ceea ce da
intregii miscari biologice din agricultura mondiala o greutate fara
precedent. In contextul in care corporatii multinationale tintesc
desfiintarea agriculturii traditionale si a micilor producatori tarani,
pentru a pune in loc agricultura industrializata, contaminata cu organisme
modificate genetic, lupta celor doua mari organizatii internationale da
sperante de supravietuire celor peste un miliard si jumatate de mici
gospodarii agricole de subzistenta si semi-subzistenta din intreaga lume.
Astfel, pentru doua zile, Sibiul a devenit capitala agriculturii biologice
din sud-estul Europei, conferinta reunind peste 150 de participanti din 9
tari: comercianti, procesatori, fermieri, tarani, experti in certificare bio
si organizatii care lucreaza cu alimente organice. Dintre ei, am dorit sa
vedem cum a reusit sa intre, in aceasta "lume a viitorului", Willy Schuster,
un taran sas din Mosna, judetul Sibiu, a carui gospodarie este certificata
ecologic de 11 ani.
"Mi-am dorit sa am o gospodarie ecologica, si aceasta nu putea fi decat in
Romania"
- Sunteti una dintre vocile cele mai puternice care s-au ridicat in repetate
randuri in apararea taranimii romane. Cum ati ajuns fermier bio?
- E o mica poveste de spus. M-am nascut in Tarnaveni, al optulea din 12
copii ai familiei Hans Schuster si Rozalia (nascuta Kabai). M-am casatorit
cu romanca Lavinia, iar in familia noastra s-au nascut patru copii care,
impreuna cu o fetita infiata, sunt azi ajutoare de nadejde in gospodaria
ecologica a familiei. In 1995, la sugestia fratilor si la rugamintea sotiei,
am plecat in Germania, unde am stat numai doi-trei ani. Nu pot zice ca nu
mi-a placut, dar o voce interioara imi spunea: "Ce cauti tu aici? Locul tau
e in Transilvania!" Ca translator de germana, maghiara, romana si engleza,
am avut ocazia, timp de aproape un deceniu, sa cunosc multi fermieri bio din
Elvetia, unde insoteam grupuri de tineri practicanti din Romania. Am prins
drag de agricultura ecologica, mai ales cand am vazut cata seninatate si
cata bucurie insoteau viata acelor elvetieni. Mi-am dorit sa am si eu o
gospodarie la fel, si aceasta nu putea fi decat in Romania. Iata-ma inapoi
cu familia, in 1997, cautand sa cumparam o gospodarie saseasca in jurul
Mediasului. Asa am ajuns la Mosna, intr-o casa modesta, cu doua hectare de
pamant, incepand aventura care ma va declara invingator in lupta cu
birocratia. Tinerii practicieni pe care i-am insotit in Elvetia mi-au iesit
din nou in cale, dar abatuti si plictisiti: "Willy, la aia se poate, dar la
noi nu se poate face nimic... E prea multa bataie de cap". "Bine", le-am
spus, "o sa vedeti ca eu reusesc". Am inceput cu cele doua hectare si doua
vaci, iar astazi lucram 20 de hectare, 14 in proprietate si 6 in arenda de
la parohia ortodoxa. Lucram in mare parte cu caii, iar forta de munca este
formata din familia noastra plus, vara, cate doi pana la sase voluntari,
primiti prin programul mondial WWOOF - un program prin care diversi tineri
merg sa lucreze la gospodarii ecologice, fara plata, doar pentru masa si
cazare.
"Disparitia taranilor ar fi un cataclism pentru Romania"
- V-am ascultat in mai multe ocazii, aducand elogii taranului roman. De ce
credeti ca merita taranii sa fie protejati prin legi speciale, prin programe
si directive europene?
- Multi vorbesc de "fermieri" in loc de tarani. Eu cred ca este o greseala,
"fermier" este un cuvant impropriu, nu-l poate desemna pe omul de la tara,
creator de civilizatie milenara. Deci, Domnul sa-i imburde-n rai si pe
fermieri, dar sa nu se uite ca noi, taranii romani, suntem inca patru
milioane, si am schimbat configuratia rurala a Uniunii Europene. Noi, prin
asociatia Eco Ruralis, incercam sa refacem taranimea afectata de politica
ceausista si, mai nou, de politica marilor latifundiari. Astia din urma ar
dori sa ne puna la zid, sa ne piara samanta, sa primeasca numai ei toti
banii europeni ca subventii, platind in acest scop lobby-sti cu care te
intalnesti pe toate culoarele Parlamentului si Comisiei Europene. Disparitia
taranilor ar atrage dupa sine disparitia vietii rurale autentice, ar fi un
cataclism pentru Romania.
- Directiile agricole judetene impun fiecarui taran sa se autorizeze, sa
devina PFA (Persoane Fizice Autorizate), pentru a obtine permisul de vanzare
a produselor. Ce se doreste prin aceasta prevedere?
- Desfiintarea institutiei taranului roman. Cum sa te autorizezi ca sa faci
ceea ce fac stramosii tai de milenii? Este absurd. Ala nu mai e taran, e om
de afaceri, e fermier, e un beneficiar de fonduri europene, este orice,
numai taran nu. Sa nu uite autoritatile de la Bucuresti, ministrul
Agriculturii de azi, omul care si-a vandut sufletul corporatiilor de peste
ocean si care a pledat pentru desfiintarea si "eficientizarea fermelor
taranesti", adica pentru comasarea pamanturilor si transformarea taranilor
in Persoane Fizice Autorizate; sa nu uite acestia ca taranul roman, asa mic
cum e, posesor a unu-doua-trei hectare, este cel mai important creator de
bunuri publice: de peisaje culturale, de valori perene, de biodiversitate in
flora si fauna, de suveranitate alimentara a tarii. Lucrul pamantului, al
pajistilor si pasunilor, al dealurilor si muntilor, peisajele sublime,
imaginea vietii infratite cu natura - toate sunt multumita taranului.
Distrugerea universului rural traditional, sub pretextul eficientei, este,
de fapt, o jecmanire a urmasilor nostri. Ei ar putea sa nu mai vada tarani
decat in poze si in picturi.
"Pledoaria pro-taranime a comisarului nostru, Dacian Ciolos, la UE, ne umple
de speranta"
- Exista, in acest caz, pericolul sa dispara taranul roman in viitorul
apropiat?
- Acum nu cred ca mai exista acest pericol. De cand Eco Ruralis, acceptat
recent ca membru al Via Campesina, a devenit un veritabil luptator pentru
cauza taraneasca, sunt si mai optimist. Sub ochii nostri, taranul isi r
ecapata demnitatea, iar pledoaria pro-taranime a comisarului nostru, Dacian
Ciolos, si a altor inalti demnitari din UE, ne umple de speranta. Sa nu
uitam: aproape jumatate din taranii Europei sunt romani! Iar viitorul
omenirii sunt taranii. Cred intr-o contra-urbanizare. Sunt convins, vad deja
inceputurile, taranii romani autentici sunt coloana de maratonisti ai
contra-urbanizarii. Cred din toata inima in re-ruralizare, in "satul global"
(global village).
- Sunt taranii romani agricultori bio prin definitie, mai cu seama ca multi
dintre ei, din cauza saraciei, n-au mai folosit ingrasaminte chimice de doua
decenii?
- Se face confuzia intre agricultura traditionala si agricultura bio. Sunt
domenii inrudite, dar nu sunt unul si acelasi lucru. E adevarat, mai aproape
de standardul bio este pamantul si gospodaria unui taran de la munte si
deal, in comparatie cu taranul de la campie, si mai ales cu latifundiarii.
Ca sa fie bio, un taran are insa nevoie de autentificare. O autentificare
supravegheta de experti independenti, privati, romani sau straini, care
controleaza la sange orice contaminare chimica sau genetica (orice sac de
azot, gol, gasit in gospodarie, este penalizat), pe parcursul catorva ani.
Durata poate fi de trei sau de mai multi ani, in functie de locul in care
traieste taranul respectiv, de vecini, de zona geografica. De la seminte la
productia finala; de la sol la ingrasaminte; de la stropiri si alte
activitati horticole la tratamentele aplicate animalelor - nimic nu scapa
ochiului vigilent al expertilor. Am zece vaci, dar daca una se imbolnaveste,
nu-i pot administra antibiotice si nici un alt medicament chimic. Ca o
derogare, am voie sa tratez vacile dupa prescriptia medicului veterinar.
Daca, pentru a salva o vaca, as fi nevoit sa-i administrez totusi un
tratament cu antibiotice de doua ori in acelasi an, ea trebuie sa treaca
inapoi in conversie, iar laptele ei sa fie pus separat. Nici dupa ce ai
obtinut atestarea si stampila "bio", controalele nu inceteaza. Expertul
respectiv te va urmari anual, ca un medic de familie. Asadar, cei care vand
prin targuri si n-au eticheta "bio" nu sunt bio, sunt traditionali. Si ei
sunt necesari, si de o mie de ori mai apropiati de natura decat agricultorii
industriali. Un cascaval sau un carnat afumat de Sibiu pot fi facute in
conditii bune, obtinute din lapte si carne fara chimicale, ca la mama acasa,
dar nu sunt bio daca nu au eticheta necesara. Pe care, sa fiu sincer, o
obtii cu destula sudoare si dupa ce citesti multe carti voluminoase.
"Secolul al XXI-lea va fi bio sau nu va mai fi deloc"
- Vorbele sunt frumoase, dar realitatea este ca productia bio nu depaseste
la ora actuala, in Europa, 2% din intreaga productie agricola. Politicienii
spun ca tinta in viitorul apropiat ar fi 5%. Nu e prea putin?
- Numai niste politicieni inconstienti pot sa spuna asa ceva. Politicienii
cu viziune, din orice parte a spectrului politic ar fi, au pronosticuri mult
mai indraznete. Si ei au copii si vor sa-i hraneasca sanatos. Si-au dat
seama: viitorul este al agriculturii curate, durabile, biologice. Ei stiu ca
secolul al XXI-lea va fi bio sau nu va mai fi deloc. De aceea, au atata
minte sa nu vorbeasca de cifre, de procente. Ei stiu ca industria nu-si va
mai permite mult timp sa produca azot, cu asa costuri energetice uriase, ca
astazi. Stiti ce subventii platesc statele pentru productia de azot? Enorme,
sunt niste cifre care sperie pe oricine. In plus, la un moment dat, in
viitorul destul de apropiat, nu va mai exista energie fosila, petrol si
gaze, deci productia de azot se va opri de la sine. Noi, taranii bio si
traditionali din Romania, ne luam o gura de aer si mai asteptam putin, mai
stam in planul doi un timp destul de scurt, pana dispare energia de care au
nevoie fabricile de azotati. Dupa aceea, noi vom fi fruntea, noi vom fi
semizeii, salvatorii. La noi se vor uita toti si ne vor cersi ingaduinta si
vrednicia. Deja, multe familii din Anglia, Germania, Franta sau Belgia au
venit in Romania, doritoare sa-si infiinteze o gospodarie de subzistenta, in
sens bun, sa devina tarani. Vor sa aiba o gospodarie de autoaprovizionare,
asa cum au romanii, sa intampine criza alimentara zarita la orizont cu
zambetul omului intelept, care-si gaseste o "Romanie" la timpul potrivit.
Europenii astia vin in Romania cu fruntea plecata, sa invete toate
practicile taranesti care la ei au disparut, si-si dau seama ca au pierdut
un lucru foarte pretios, aruncand copilul din albie, odata cu apa. Aici e o
mina de aur, domnule! Romania taraneasca e o mina de aur pentru UE, pentru
toata civilizatia vestica.
Lui Willy Schuster ii puteti scrie la e-mail: willyschuster AT yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!