Am extras pentru voi un mic fragment din Prefaţa scrisa de Horia GARBEA, cu convingerea ca CIRESARII au fost, in felul lor, niste CERCETASI de nota 10:
(...)
Câţi sunt şi cine sunt Cireşarii?
Tehnic vorbind, cireşarii sunt un grup de elevi, patru băieţi şi două fete, colegi de clasă, locuind pe strada Cireşului dintr-un mic oraş. Li se adaugă Tic, fratele mai mic al Mariei. Totuşi, în diferite volume, apar şi se alătură echipei alţi tineri de vârsta lor care, psihologic vorbind, sunt tot „cireşari", având aceleaşi calităţi şi propensiune spre bine. Astfel sunt Laura, protagonistă în volumul al doilea şi care apare episodic şi în ultimul, Ioana, gazda dresărilor din oraşul statuetelor, „Cozorocul", copil de circ din acelaşi volum, un cuplu de adolescenţi schiori care-i ajută pe cireşari în volumul al patrulea şi alţi câţiva.
Cireşarii sunt personaje bine alese şi atent construite de către părintele lor. Se ştie de altfel că Victor, Lucia şi Tic au fost creaţi prin asemănare cu cei trei copii ai autorului. Ei sunt oarecum schematici, au câteva trăsături dominante fizice şi morale care îi individualizează uşor şi îi fac lesne memorabili. Nu putem şti dacă scriitorul a realizat asta cu premeditare sau i-a ieşit, dar reuşita procedeului e certă. Pilonii grupului sunt Victor (inteligenţa) şi Ursu (forţa fizică), imbatabili pe domeniul lor. Maria şi Lucia sunt contrastante întru totul. Una blondă, tunsă scurt, lucidă, demitizantă, alta brunetă cu păr lung, visătoare şi poetizantă. Nu-i chip să le încurci! Tic e puştiul neastâmpărat şi simpatic, chiar când e uşor obraznic, capabil de îndrăzneli, dar plin de candoare. Probabil, el este personajul cel mai complex şi mai izbutit al grupului, Victor şi Ursu fiind prea „tari" pentru a fi credibili până la capăt. Dan e contrapunctul comic al lui Tic, cel care încasează glumele, puţin atletic, expus accidentelor, gata de autoironie. Ionel e şi el un tip necesar, pandant al lui Dan. Primul este nedotat fizic, al doilea are ezitări morale. Dan şi Ionel îşi datorează integrarea forţei grupului, care îi asimilează cu generozitate.
Ne putem întreba dacă nu cumva Ţombi, căţelul lui Tic, impecabil dresat, este şi el un cireşar. Răspunsul nu poate fi decât afirmativ. El chiar locuieşte pe strada Cireşului, iar calităţile morale, mai ales abilitatea şi refuzul nedreptăţii, îl încadrează şi ele în echipă.
Misterele Cireşarilor
Fiecare dintre cele cinci volume din serie aduc cireşarii în faţa unui mister care se cere rezolvat. Fiecare volum este povestea completă a unei aventuri. Autorul imaginează acţiunea cât se poate de atractiv - mai ales pentru minţile tinere, dornice de provocare - după tipicul labirintului cu „elemente ajutătoare", reale sau false, care conduc în final eroii la rezolvare, la ieşire, la capătul tunelului şi al aventurii. în afara indiciilor ajutătoare, care nu se lasă însă lesne dezlegate (un mesaj cifrat, o scrisoare dată din mână în mână, un manuscris străvechi, tăieturi din ziare despre un atac gangsteresc din timpul războiului etc.), apar în calea dresărilor şi obstacole, unele dintre ele fiind depăşite şi prin performanţe fizice de excepţie. Adolescenţii noştri au minte sănătoasă şi trup sănătos, ca şi un curaj vecin cu eroismul. De pildă, Ursu înfruntă valurile mării în furtună, luptă cu trei adulţi superiori ca forţă, altă dată cu un linx, extrage cu propria gură veninul dintr-o muşcătură de viperă (n.n. scouts.ro: asta din urma macar, va rog sa n-o faceti si voi, e suficient sa retezati o seringa de plastic cu cutitul si sa o folositi pentru suptura veninului!). Dar toţi cireşarii sunt înotători şi schiori, Victor şi Maria chiar campioni la schi, Tic e agil ca o veveriţă.
După fiecare episod tensionat, prozatorul aduce unul de destindere, umorul face casă bună cu eroismul şi reţeta este bine ştiută din romanele poliţiste şi de aventuri care au avut succes. Iţi vine a crede că, la vremea sa, Constantin Chiriţă a citit cu multă atenţie romane poliţiste şi thrillere, dar asta nu ar avea, desigur, valoare dacă el nu ar reuşi să adapteze modelele la sistemul propriei opere.
Misterele cu care se confruntă cireşarii combină labirintul cu criptograma, implică deplasare în spaţiu, dar şi în timp (coborâre în istoria medievală sau chiar, prin peşteră, în ere geologice trecute). Ele sunt savuroase, implică desfăşurarea unei acţiuni bogate şi cu suspans. Decorurile ţin şi ele de peisaje foarte atractive, pitoreşti şi insolite, care ispitesc orice adolescent: o peşteră misterioasă, un castel nu mai puţin misterios, la care se ajunge prin galerii, un bâlci cu personaje inedite şi chiar tenebroase, culmile munţilor înzăpezite şi îngheţate într-o izolare albă terifiantă, marea cu taine şi furtuni. Alese cu grijă în vederea efectului, peisajele în care se petrec vacanţele palpitante ale dresărilor farmecă oricând cititorul tocmai pentru că sunt eterne şi provoacă, de secole, aceeaşi teamă şi aceleaşi visări.
(...)
Horia GÂRBEA
Citeste si:
http://www.jurnalul.ro/stire-biblioteca-pentru-toti/destinul-ciresarilor-nu-s-a-incheiat-o-data-cu-jocurile-in-retea-548126.html
(...)
Cel care nu citeşte mai nimic din cărţile potrivite fiecărui anotimp al tinereţii pierde totul - şansa de a se apropia de literatură dintr-o perspectivă adecvată, benefică vieţii sale.
Mai importantă decât întâmplările din "Cireşarii" este pledoaria lor implicită pentru experienţa fascinantă a lecturii.
http://cercetasii.blogspot.com/2010/06/ciresarii-sau-ce-bine-e-cand-te-simti.html
http://cercetasii.blogspot.com/2010/05/ciresarii-1984.html
