Stăteam jos, pe scările din faţa blocului, aşteptând şi ascultând ce zic
două tipe, cam de aceeaşi vârstă cu mine. Una a spus ceva de genul:
"Mama mea e cea mai tare. Nu mă ceartă când fac năzbâtii, îmi ia ce îmi
doresc, nu mă bate. Are grijă de mine". Cealaltă: "Ba nu, a mea e cea
mai tare. Îmi dă voie să mă joc tot timpul, ţine cu mine şi nu mă
ceartă". În mintea mea îmi ziceam: "Cât de fain de mine! De-ar şti ele
ce înseamnă cu adevărat o mamă. Mama mea este alături de mine, mă
atenţionează când greşesc, îmi explică situaţia. Mă bucur chiar că nu
mi-a luat de-a lungul timpului ce au ceilalţi de vârsta mea. Mama mea e
cea mai tare!". În momentul acela am ştiut că sunt special.
Stăteam în pat, tremuram tot şi dinţii clănţăneau fără oprire. Asta după
ore întregi de stat pe derdeluşul de lângă biserica din cartier, la
câteva blocuri de mine. Eram la căldurică, iar mama îmi aducea un ceai
fierbinte. În acel moment ştiam că sunt special.
În clasa a (...)
http://www.danyblog.com/2009/12/dintotdeauna-tiut-sunt-special.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!