«O privire în cărţi şi două în viaţă» - Goethe
Până în prezent au existat numeroase încercări de a-i informa pe cei dîn
afara Cercetăşiei despre activităţile desfăşurate în cadrul acesteia,
cel mai adesea prin afişe, filmuleţe, activităţi la faţa locului, însă
de data asta am contactat un părinte de cercetaş ce ne-a răspuns la
câteva întrebări. Se numeşte Roxana Săvescu, profesor universitar, mama
lui Dragoş Săvescu, lupişor din Sibiu. Este de la 7 ani cercetaş. Ce
ne-a raspuns, vedeţi în continuare...
Cum aţi aflat de cercetaşi?
Am văzut un panou publicitar în pasajul subteran din centrul Sibiului.
Mi-au plăcut pozele care prezentau diverse scene din acţiunile unor
grupuri de copii, membri ai clubului de cercetaşi. Mi s-au părut nişte
copii foarte veseli şi părea să le placă foarte mult ceea ce fac. Vedeai
asta pe faţa lor.
Cine a avut iniţiativa ca fiul dvs să meargă la cercetaşi (dvs/el)?
I-am povestit soţului meu de pozele respective şi i-am spus că mi se
pare un program interesant pentru fiul nostru. Am discutat apoi cu
Dragoş şi l-am întrebat dacă ar vrea să meargă să vadă cum e... m-a
întrebat despre ce e vorba şi singurul lucru pe care i l-am putut spune
atunci a fost «cred că e o bună ocazie să îţi faci mulţi prieteni, să
mergi în excursii şi să înveţi cum să te descurci în situaţii dificile ;
de exemplu vei învăţa să faci focul în pădure fără să ai chibrite...»
(cam la asta m-am gândit eu atunci...)...apoi l-am sunat pe Radu
(coordonatorului clubului) şi i-am spus că am văzut afişul şi am dori să
participăm şi noi la nişte acţiuni...imediat Radu ne-a invitat în
urmatoarea sâmbătă la o acţiune de orientare turistică ce urma să aibă
loc în pădurea din apropierea oraşului...aşa că, următoarea sâmbătă,
Dragoş şi cu tatăl său au format o echipă şi au participat la concursul
de orientare turistică (de fapt, s-au dus iniţial să vadă despre ce e
vorba, neavând intenţia să participe la concurs, dar le-a placut şi s-au
înscris în competiţie). Ţin minte că m-au sunat pe mine acasă din pădure
şi mi-au spus că dacă ştiau de la început şi-ar fi luat măcar echipament
adecvat, dar le-a plăcut foarte mult.
L-a ajutat în vreun fel faptul că este la Cercetaşi?
În primul rând ne-a ajutat pe noi ca părinţi să depăşim o problemă cu
care ne confruntam la momentul respectiv: Dragoş suferea de o aşa zisă
«teamă de părăsire». Asta pentru că datorită serviciului, atât eu cât şi
soţul trebuia să călătorim foarte mult...consecinţa a fost că Dragoş,
atunci când eram acasă, nu vroia să meargă nicăieri fără noi..nici la
petrecerile prietenilor lui, nicăieri... Şi primul loc în care a dorit
să meargă singur şi chiar i-a plăcut foarte mult a fost într-o excursie
de o zi undeva la munte cu echipa de la cercetaşi (au plecat cu trenul
dimineaţa la ora 7.00 şi s-au întors seara pe la ora 19.00). Apoi au
urmat altele, şi în final a rămas şi peste noapte la o cabană... în cele
din urmă fiind şi o tabără.
Apoi văd că pe termen lung l-a ajutat participarea la Cercetăşie, pentru
că este un copil sociabil şi comunicativ. Şi ce e foarte important iar,
îmi place că gândeşte înainte de a acţiona şi se gândeşte la
consecinţele acţiunii sale atât asupra propriei persoane cât şi asupra
celor din jur... Totodată e mult mai sigur pe el. Însă într-un cuvânt eu
sunt mulţumită de efectele participării la Cercetăşie asupra
comportamentului lui Dragoş. Cred că asta se datorează mult şi lui Radu.
În ce activităţi a fost antrenat?
Ştiu că în fiecare vineri seara se întalneau toţi copiii cu Radu şi
discutau programul pentru weekend... aveau şi nişte lecţii teoretice
ca de exemplu «care sunt regulile care trebuie respectate la munte» sau
«încălzirea globală»... şi multe altele. Uneori vizionau filme, se
întâlneau cu diverse persoane (ştiu că s-au întâlnit cu alpinişti
renumiţi care le-au povestit despre experienţa lor) şi tot felul de alte
lucruri. Apoi, erau acţiunile în sine, organizate de obicei în natură,
începând de la tot felul de excursii, ore de înot, petreceri, acţiuni
legate de protecţia naturii, tot felul de întâlniri, şi multe altele...
Ce mai era iar interesant era că toţi copiii erau antrenaţi într-un
concurs în care trebuiau să scrie câteva rânduri despre experienţa la
care luau parte. Şi apoi, după anumite criterii erau premiaţi.
Activităţile ce îi plac în mod special sunt căţăratul şi tiroliana.
Ce viziune aveaţi iniţial despre cercetăşie?
Nu ştiam prea multe... mă gândeam doar că atâta timp cât există acţiuni
în echipă organizate pe munte este bine (nu ştiu exact de ce asociam tot
timpul cercetăşia cu muntele). Şi aveam această idee, că tinerii care au
participat la astfel de acţiuni au o gândire mult mai «liberă», au o
viziune mai largă asupra vieţii şi au încredere mai mare în ei şi în
forţele lor... în plus, eu tot timpul am fost pentru lucrul în echipă şi
pentru dezvoltarea şi implementarea de diverse proiecte. Consider că
acestea dezvoltă foarte mult «creativitatea» copilului. Şi eu ţin mult
la creativitate.
Părerea dvs actuală despre Cercetăşie...
Cercetăşia dezvoltă foarte mult creativitatea copilului, îi dă
posibilitatea să cunoască mulţi copii, să se implice în proiecte şi îl
învaţă să lucreze în echipă şi să găsească soluţii la diverse probleme
cu care se confruntă... în plus, îl face să gândească liber, îi dezvoltă
capacităţile de comunicare şi nu în ultimul rând îl face mai sigur în
propriile forţe... şi să nu uit experienţele în sine care sunt
interesante şi unice... Daca ar fi să asociez Cercetăşia cu nişte
cuvinte, acestea ar fi probabil : libertate, prieteni, creativitate, aer
curat, experienţe şi încredere în sine.
Unii părinţi consideră cercetăşia o pierdere de vreme; „nu are timp
copilul să înveţe", „va neglija şcoala" sunt replici pe care şi părinţii
mei mi le-au adresat. Ce părere aveţi despre această afirmaţie?
Eu consider că un copil trebuie să aibă copilărie. E adevărat că acum
materia şcolară este mult mai solicitantă decât în trecut, însă nici
copiii de azi nu mai sunt ca cei din trecut. Însă cred că un copil care
îşi petrece o parte din timpul liber în aer curat e mult mai
productiv... iar în viaţă contează şcoala pe care o faci, dar contează
şi proiectele extraşcolare în care eşti sau ai fost implicat... Şi nu în
ultimul rând contează experienţele şi lecţiile de viaţă pe care le-ai
învăţat.
Aţi atras şi alţi părinţi de partea Cercetăşiei?
Doar încă 2 părinţi... Trebuie să recunosc că nu m-am implicat foarte
mult, pentru simplul motiv că nu am avut timp, iar în ultimul an am fost
mai mult plecată din ţară, atât eu cât şi soţul. Chiar am discutat cu
Radu acum două săptămâni şi i-am promis că mă voi gândi la o
posibilitate de a participa mai activ la diverse acţiuni... sunt utile
nu numai pentru copil, dar şi pentru noi, ca părinţi.
claudia.naiba@infoscout.ro <mailto:claudia.naiba@infoscout.ro>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!