Raport de Tura in Turcia

Cind nimeni nu se mai astepta, un SMS pe care il primim de la Departamentul International al Organizatiei Nationale Cercetasii Romaniei, in plin urcus, in
Tabara Ranger Junior din Buila Vinturarita, ne aduce vestea cea mare si o leaca de bucurie in suflete: Campul scout din Istanbul se face totusi, plecam
exact … peste 4 zile. Avem confirmarea ca firma care sponsorizeaza transportul celor 23 de cercetasi ne-a pus la dispozitie autocarul promis. Tot gratuite
ne vor fi si cazarea, masa si activitatile in tabara turceasca, la care ne pregatim rapid, rapid sa mergem in acest final de august. Dar pentru asta trebuie sa ajungem la Bucuresti asa ca, la ora 2 din noapte luam acceleratul spre Bucuresti. Ne intilnim in Gara de Nord cu cercetasii temerari din celalalte centre
locale, Dej, Tirgu Jiu, Suceava, Mures iar la orele amiezii sintem deja in drum spre Vama Veche pe unde vom iesi din tara.

Zorii ne trezesc pe podul de peste Bosfor, pod care uneste cele doua parti, europeana si asiatica ale Istanbulului. Tabara e la citva kilometri de oras, pe
o culme, in mijlocul unui Parc National, printre pini, curmali cu curmale coapte, rodii cu seminte afrodisiace (hey, copiii nu stiu de semintele pe care ni
le arata Emre, cine stie daca ar mai fi ramas vreun fruct prin copaci). Ni se spune ca sint pe acolo, in chip de animalute de casa, capuse si scorpioni, asa ca regula taberei este simpla si clara: panataloni lungi si incaltaminte inchisa. Sintem primiti in tabara cu prietenie si repartizati intr-un subcamp unde ne luam in primire corturile: constatam ca nu ar fi trebuit sa ne aducem nimic, corturile sint dotate cu izoprene, saci de dormit, tot ceea ce ne trebuie. Spre bucuria uitucilor, s-a confirmat zicala “nu crede in minuni, lasa-te in voia lor”. Ni se arata toaletele (modulate) cu fosa septica ingropata, dusurile (tot containere modulate de 7 corpuri) si seara facem cunostinta cu lupisorii turci la festivitatea de deschidere (ramura de virsta a cercetasilor, de la 7 la 10 ani).

De aici incolo, timpul se concentreaza si nici nu stim cind au zburat cele 6 zile: avem ateliere de hike, catarare, tras cu arcul, muzica, scrima, calarie, inot, … stingere de incendii (si ar mai fi fost, dar tabara intrase in conservare dupa plecarea lupisorilor turci), ne dam cu barca pe lacul de acumulare, cu vaporul prin Bosfor, vizitam printre picaturi Palatul Sultanului, unde ne cam da pe spate bogatia si frumusetea tezaurului si a mozaicurilor, Marele Bazar unde invatam ca totul se poate negocia, o moschee (nu Moscheea Albasta ca asta era inchisa pentru renovare), Meduza din Cisterna subterana, avem seri cu foc de tabara in care facem intreceri, impletind muzica turceasca si cintecele romanesti. Facem si un fel de munca in folosul comunitatii, in sensul ca vopsim un acoperis in verde, ca amuzament. Cuvintele sint insa prea sarace pentru a descrie toate aceste bucurii, asa ca va lasam sa admirati 10 din cele 2000 de imagini strinse in aceasta saptamina, pe principiul ca 10 de poze pot spune mai mult decit 1000 cuvinte. Puteti vedea acest foto-report la adresa scouts.ro sau cercetasii.blogspot.com (e tot aia).

Ce am invatat si vrem sa impartasim cu voi in doua fraze? Ca cercetasii turci sint … enervant de simpatici si prietenosi, ca Istanbului e un oras superb, aglomerat rau, dar frumos, cu oameni saritori si amabili (sareau realmente in fata autocarului sa plieze oglinzile masinilor parcate sub … semnul de stationare interzisa) ca toata lumea circula haotic sau pe rosu, dar cu respect reciproc si astfel nu se intimpla nici un accident, ca cercetasia in Turcia este foarte bine organizata (pe ei ii sprijina Statul si Armata, au 6 baze scout cit statiunea Paltinis fiecare, masini de pompieri si salvare proprii,frecventa radio proprie, internet wireless cit e muntele de intins, camere web care supravegheaza locatia, cite un bungalow pentru fiecare atelier, etc. etc … apropo, pentru a nu exista discriminari intre copii, la sosirea in tabara toti primesc un tricou si o esarfa identice (ok, ok, si noi am primit). Au
turcii un patriotism cultivat de la virste mici, disciplina este dura (se merge in coloana, se saluta sefii de patrula si liderii, se merge si in pas de defilare la ceremonii, daca adorm la fiesta primesc pe capsor niste apa, hmm) drapelul la ei e sfint, regulile sint reguli: cercetasilor sibieni, baieti fiind, pare-se ca le-a convenit situatia de … patriarhat din zona, situatie in care femeia este in umbra barabatului, mininca, sta la rind dupa el, … mai mai ca le-a dat prin gind sa se stabileasca acolo … glumim. Am invatat ca intr-o tabara pot sa convietuiasca peste 1000 de copii fara sa se creeze haos daca sint bine organizati (tavi, pahare si tacimuri de unica folosinta!), ca se pot monta in doi timp si trei miscari, niste corturi din plastic tip armonica (aviz pentru situatiile de criza waterflood de la noi, vezi in poza) in care sa incapa o multime de prichindei. Prichindei care sint foarte dragalasi, insa nu prea cunosc limba engleza … iar noi abia cunoastem 3 cuvinte in limba turca. Pun pret pe igiena, apa de la piscina o schimbau zilnic, sacii de dormit se trimiteau la spalat dupa fiecare serie. Am invatat ca pestele prajit se poate prepara pe o barca in tangaj in conditii ciudate, si se
poate minca “la botul calului” pe trepte, pe malul Bosforului impreuna cu un pahar de moare si muraturi, ca te poti rataci usor in Marele Bazar, si …
muuuuulte altele: gustul rahatului turcesc autentic, ceaiul turcesc etc. etc… Se pare ca si prietenii nostri turci au fost incintati de noi, de dansurile si costumele noastre populare, de cintecele noastre si jocuri, pentru ca ne-au invitat si la anul, de aceasta data, probabil, intr-o tabara la 2000 de metri
altitudine.

In acest miniarticol am strins doar citeva mici cioburi de amintiri, ceea ce ne ramine in suflete sint prietenia poporului turc, prietenie care ne-a
coplesit, frumusetea orasului (merita sa mergeti, pe bune !), prietenia cu cercetasii turci si … prietenia care s-a legat intre temerarii din diferitele
regiuni ale tarii noastre… un e putin lucru!.
Pe perete sta insa un tablou, inramat, cu sticla, de unde zimbeste o diploma (toti cei 1000 de pici au primit cite o diploma personalizata, in cite o rama,
o idee frumoasa, diploma gata de agatat in cui) inotita de un mic steag turcesc si o esarfa-bandana.

Ne luam aici la revedere de la tabara de cercetasi din Istanbul, pe al carei perete, alaturi de un drapel israelian, sta acum si un drapel romanesc. Pina
la vara urmatoare sint doar 300 de zile!.

Fara a ne face autopublicitate, va spunem totusi ca detalii despre organizatia nationala de cercetasi gasiti la adresele de web cercetasiiromaniei.ro sau
scout.ro, iar despre cercetasii sibieni la adresele scouts.ro sau cercetasii.blogspot.com, itsybitsy.ro ... iar de la 1 octombrie incepe un nou an scout.