* Elevii dau lecţii profesorilor în era comunicării
* Există copii care merg în vizită la copiator - discrepaţa dintre educaţia la oraş şi cea din mediul rural
* Elevii navighează în mediul electronic, profesorii au rămas în lumea cretei
* Grafice cu dinţişori la clasa întâi - cum se invaţă interactiv
* Copilăria toxică
Citeste articolul la http://www.adevarul.ro/index.php?section=articole&screen=index&id=370697&duminica=1
Generaţia www
de Florina Tecuceanu
Elevii dau lecţii profesorilor în era comunicării
Navighează zilnic pe internet, au cont de messenger sau pe Hi5, sunt la curent cu ultimele noutăţi în domeniul gadgeturilor. Ei sunt generaţia www. Copiii evoluează odată cu tehnologia, însă şcoala a rămas în urmă: cei mai mulţi dintre profesori nu reuşesc să se adapteze la ritmul rapid al tehnologiei moderne şi nu înţeleg limbajul elevilor.
Dacă ai carte, ai parte de admiraţia profesorilor. Dacă ai I-pod, PSP, consolă Wii, devii în ochii colegilor „cel mai cool din clasă". S,coala, predată cu cretă la tablă, şi tehnologia modernă, iată două forţe care trag contradictoriu de copiii noştri.
Ei fac parte din „generaţia www". Navighează zilnic pe internet, au cont de messenger sau pe Hi5, sunt la curent cu tot ce mişcă în materie de gadget-uri pe piaţă. Vor să aibă ultimul model de telefon mobil, cea mai tare consolă de jocuri şi, dacă părinţii subscriu la dorinţa lor, le şi obţin. În timp record, mult mai repede decât colegul de bancă, rămas tot la nivelul de Playstation 1.
Eroii lor sunt virtuali şi aparţin lumii jocurilor condensate în memoria consolei de joc sau a PC-ului: Assassins Creed, World of Warcraft, Crisys, GTA, Darwinia. Dacă eşti mediocru la şcoală, dar eşti campion la Counterstrike, tot ai parte de un câştig: în reţea eşti adulat şi invidiat. Privindu-i, admirându-i, (ne)înţelegându-i, simţi că lumea noastră începe să nu mai fie a noastră. Este a copiilor noştri, care o vor transmite copiilor copiilor lor, în forma ei modelabilă, perisabilă, alterată de virtual.
Ei sunt „generaţia www", copiii care evoluează odată cu tehnologia, care comunică mai mult pe mess decât prin viu grai. Dacă Homo Sapiens a făcut un salt uriaş în evoluţia sa în momentul în care uneltele sale au avut un rol decisiv în procesul muncii, nu poţi să nu te întrebi care va fi traiectoria lui „Homo Tehnologicus" aflat pe prima sa treaptă de evoluţie, în era Microsoft. În acest proces care se desfăşoară mai rapid decât îl putem percepe, unde se poziţionează şcoala, formatoare de valori şi de educaţie, generator de informaţii, timp de sute de ani, de la invenţia lui Gutenberg încoace?
Lumea virtuală, mai atrăgătoare decât cea reală
Există copii care merg în vizită la copiator
La antipozii tehnologiei IT, în lumea fără acces la resurse, sunt copiii fără calculator, care n-au văzut şi n-au auzit în viaţa lor de Playstation portabil, iPhone, iPod, iMac, Game Boy, memory stick. Copiii României de astăzi arată aşa cum este şi ţara lor. O parte care se mişcă rapid, cu motoarele achiziţiilor tehnologice turate la maximum, iar alta încremenită într-o „veşnicie care s-a născut la sat".
Alexandru este elev în clasa a patra la o şcoală bine cotată din Bucureşti. Este dotat cu game-boy, game-pad, PSP, Playstation 2 şi câteva zeci de jocuri video, cumpărate sau descărcate de pe internet. Alexandru este aproape identic, ca dotare, cu ceilalţi băieţi din clasa lui. „Mi-am dorit foarte mult să-mi cumpăr PSP pentru că aveau aproape toţi băieţii din clasa mea. Ei aveau clubul lor, clubul PSP-iştilor, în care m-au primit şi pe mine după ce mi-am cumpărat. M-am simţit foarte respectat în ziua aia", spune Alexandru.
Undeva în România, într-un sat, elevii merg cu o curiozitate dilatată, specifică vârstei, în vizită la ... copiator. „Am avut un program prin care câteva şcoli din mediul rural au fost dotate cu copiatoare. Am văzut cum copiii au mers în vizită la copiator pentru că nu văzuseră niciodată aşa ceva. Există şi această Românie, aflată în urma României avansate, care ţine pasul tehnologic cu Occidentul", spune Anca Nedelcu, de la Centrul Educaţia 2000+.
Analfabeţii secolului XXI
Elev dotat, elev sărac, acesta e tabloul generaţiei actuale. Cadrele didactice unde se încadrează în acest tablou cu două extreme? Sunt capabile să ţină pasul cu tehnologia modernă, pot să comunice cu elevii lor prin intermediul tehnologiei moderne? Este de notorietate cazul unei directoare de liceu (de informatică!) din Bucureşti în care „se fabrică" an de an olimpici, care nu ştie să trimită un e-mail.
Ce şansă au aceşti profesori, care intră în categoria „analfabeţii secolului XXI", conform limbajului sociologilor, să se adapteze la „spiritul timpului" şi să aibă un limbaj comun cu elevii lor? „Am auzit şi eu că sunt profesori de genul acesta.
Dar cunoaştem şi situaţii în care profesorii ştiu să folosească ultimele tehnologii în procesul didactic. Unii învaţă să caute pe net, să-şi facă un cont de e-mail, de la copii. Ne-am asuma un mare risc să generalizăm. Nu cred că poate cineva să spună statistic, la acest moment, câte persoane din învăţământ sunt la asemenea nivel", remarcă Eugen Palade, de la Educaţia 2000+.
„Într-o cercetare recentă, un coleg a sesizat un dialog între o fetiţă şi învăţătoarea ei: «Ceea ce voiai să îmi spui îmi poţi trimite pe mess», i-a spus învăţătoarea. Sunt şi cadre didactice care s-au adaptat la comunicarea modernă şi ţin pasul cu tehnologia odată cu elevii lor. Dar marea majoritate a cadrelor didactice este depăşită tehnologic", apreciază Anca Nedelcu.
Ultradotaţi high-tech, copiii din Generaţia www par nişte mici „Robocopi"
Elevii navighează în mediul electronic, profesorii au rămas în lumea cretei
Poveştile lui Creangă transpuse pe un CD multimedia sau învăţarea adunării şi a scăderii cu ajutorul jocurilor pe computer sunt cu siguranţă mai atractive pentru elevi decât folosirea abacului sau buchisirea literelor.
Dacă cineva se mai îndoieşte de puterea de atracţie a imaginii n-are decât să acceseze site-ul www.britishcouncil.ro (secţiunea „Învaţă limba engleză" subsecţiunea „Learn English Online") pentru a observa că joculeţele video prezentate sunt „funny" nu doar pentru copiii care se iniţiază în limba engleză. Scopul acestor mijloace ar fi să-i captiveze pe elevi, să le deschidă apetitul pentru o anumită materie.
„Este evident că sunt două lumi diferite care tind să devină paralele: lumea electronicii - dinamică, rapidă, colorată, frumoasă şi lumea şcolii, care încă n-a ţinut pasul - mai statică, rigidă, conservatoare. Elevii tind s-o prefere pe prima. Discuţiile de la colocviul care a urmat cercetării efectuate de noi au mers şi pe latura aceasta. Lumea electronică priveşte mai mult elevii din zonele urbane.
Internetul nu este la fel de răspândit în mediul rural. Informaţia înseamnă cunoaştere şi, deşi s-au făcut multe programe în şcolile urbane, este clar că şcolile din mediul rural sunt dezavantajate. Dar dacă privim elevii din Bucureşti şi din mediul urban, atunci este clar: elevii navighează lejer în mediul electronic, iar profesorii au rămas în lumea cretei şi a tablei. Diferenţa dintre cele două lumi face că ele să se ciocnescă, inevitabil", conchide Anca Nedelcu, coordonatoarea proiectului „S,coala aşa cum este".
Profesorul sfinţeşte clasa
Dacă şcoala s-ar dota cu toate tehnologiile familiare elevilor, ar fi mult mai atractivă pentru copii. Un computer, un proiector îl atrag pe copil, fac ca lecţia să fie mai interesantă şi mai uşor de urmărit. Dar aici este o discuţie pedagogică.
„Experienţa arată că această atractivitate este foarte mare la început, dar dacă nu este mânuită pedagogic, echilibrat şi inteligent, interesul elevilor, în timp, scade. Instrumentele tehnologice nu sunt scopuri în sine, ci trebuie să-l înveţi pe profesor să le folosească astfel încât să nu devină şi ele mijloace neinteresante de educaţie. Educaţie nu înseamnă „ce ai", ci „cum ştii să foloseşti ceea ce ai", explică Nedelcu.
În concluzie, omul sfinţeşte locul şi metoda profesorului este aceea care face ca o materie să-i motiveze pe elevi sau nu. Un exemplu convingător este mărturia unei mame de origine română din Canada, Mihaela Romanescu.
Mirajul tehnologiei, mai puternic decât cartea tipărită
Experienţă canadiană
„Învăţătorul fetiţei mele, Ani, în clasa I, se numeşte Yves Nadon. Grozav ar fi pentru România să publicaţi poza cu el făcând lectura în clasă (formidabilă!). Copiii stau lipiţi de el, unii i s-au urcat efectiv în braţe. El a făcut ca dragostea pentru lectură a copiilor să înceapă odată cu învăţatul alfabetului.
Nu ştiu cum reuşeşte, are multă autoritate fără să pună nicio distanţă între el şi copii. E grozav pentru clasele mici, când copiii au nevoie să vadă afecţiune nu numai acasă! Imaginaţi-vă că Ani a început clasa în ziua când împlinea şase ani.
Într-un an a făcut un progres enorm, la sfârşitul anului citea fără dificultate şi scria destul de bine. În clasa lui Yves erau câteva fetiţe la sfârşitul anului (printre care şi Ani, bineînţeles) care voiau să devină... scriitoare. Ai mai auzit aşa ceva la şase-şapte ani? Ani citeşte constant, inclusiv în vacanţă, fără a fi constrânsă de noi. Lectura a devenit pentru ea pasiune şi obişnuinţă zilnică".
Grafice cu dinţişori la clasa întâi
Învăţătorul Yves Nadon este conştient că micuţii au nevoie să se mişte, să se exprime, să cheltuiască energie. Face pauze când vede că începe să piardă atenţia copiilor, îi pune să dea din mâini, să sară pe loc, să danseze patru-cinci minute şi apoi reia lecţia, după ce sunt mai relaxaţi! Ani, fetiţa doamnei Romanescu, a învăţat despre grafice în clasa 1, cu dinţii pierduţi.
„Aveau un grafic pe perete. Pe abscisă erau lunile anului, pe ordonată - dinţii. Care cum pierdea un dinte, îl anunţa pe Yves şi avea voie să coloreze o căsuţă în grafic. La sfârşitul lunii numărau dinţii pierduţi în total pe clasă".
Acest exemplu vine ca o completare la remarca Ancăi Nedelcu: „Niciodată electronicul nu va putea substitui comunicarea faţă-în-faţă profesor-elev, care trebuie să fie umană, caldă". Mijloacelor de comunicare moderne le revine un rol complementar. Dacă şcoala îi învaţă pe elevi să studieze cu ajutorul mijloacelor moderne de comunicare, are şanse să ajungă mai uşor la ei.
Axa valorilor, distorsionată
Şi totuşi, copiii noştri trăiesc în România şi asta le ocupă tot timpul! Accesul (diferenţiat) la tehnologie, dacă este valorizat pozitiv, aduce un plus de cunoştinţe, de informaţii care îl pot ajuta şi la şcoală. „Dacă nu se petrece un timp raţional în faţa calculatorului, pe mess, pe reţelele de socializare, atunci tehnologia are un efect drogastic asupra personalităţii adolescentului, îi dă un sentiment de stimulare. Dependenţa de informaţii este dependenţa de drog", apreciază psihologul Mihaela Sterian.
Telefonul, PSP-ul, I-Pod-ul sunt valorizate social, cel care are toate acestea este mai „cool", este mai altfel, într-un palier social considerat superior. „Într-un sistem educaţional sănătos, aceste lucruri nu ar trebui să influenţeze diferenţierea socială. Sistemul educaţional românesc este, însă, permisiv la aşa aceva, axa valorilor este distorsionată. Pentru cei mai mulţi elevi din România, o anumită identitate şi statut le sunt conferite de telefon, haine, gadgeturi electronice. Altele ar trebui să fie criteriile care să îi departajeze pe elevi".
Dacă haina îl face pe om, fie el de vârsta şcolară sau adultă, şi este detaliul care „face diferenţa", uniforma ar fi un remediu în atenuare a acestor diferenţe? Colegiile prestigiose la nivel internaţional, precum cel la care au învăţat William şi Harry, copiii prinţului Charles şi ai prinţesei Diana, sunt un exemplu în acest sens.
La Colegiul Eton, din Berkshire, frecventat de copiii din cele mai vechi familii din Marea Britanie, uniforma este obligatorie şi aceeaşi, de o sută de ani, în tradiţia conservatorismului britanic: costum de stofă bleumarin, pantof negru, cămaşă bleu deschis şi cravată, păr tuns scurt, frizură clasică.
„Ţine şi de cultură. Românul, dacă are un pic mai mult decât vecinul, simte nevoia de a etala, de a exhiba. Diferenţele mari dintre categoriile sociale din România nu reflectă întotdeauna valoarea autentică şi atunci ar părea firesc ca o uniformă - aleasă de fiecare şcoală, lejeră - să mai atenueze aceste diferenţe", opinează Mihaela Sterian.
Elevul de succes, văzut de profesori şi de colegi
Portretul elevului de succes, după cum se desprinde din studiul „S,coala aşa cum este", nu arată la fel în viziunea profesorilor şi a colegilor: „Pentru profesori, este un elev care se comportă bine la ore, care învaţă mereu la orice materie, care se îmbracă cum trebuie, adică nu vine diferit îmbrăcat. Pentru elevi, e cel care e mai glumeţ, care face mai multă «caterincă», cel care se îmbracă într-un alt stil, după moda de acum".
Succesul în rândul elevilor este deseori determinat de imaginea pe care elevul şi-o creează prin aspect, vestimentaţie, comportament faţă de colegi şi profesori. Pentru elevi, profesorul ideal este cel care „poate să fie un model pentru elevi, prin caracter, prin comportament. Şi exigent, şi mai bun în general, care ştie mai multe. În general, sunt cei mai tineri, noua generaţie parcă te ambiţionează să încerci să ajungi la fel… Şi mulţi întreabă: «Dar de unde ştii atâtea?»."
Aceste modele există, sunt identificabile în viaţa de zi cu zi, aşa cum este exemplul oferit de o elevă: „Păi un caz concret: doamna de biologie.
După părerea mea, ea este singura care face ca toţi elevii să înţeleagă, prin faptul că aduce imagini, ne dă exemple concrete din viaţa de zi cu zi. Şi atunci automat ţii minte şi te impresionează acest lucru. După părerea mea, este o profesoară care a ştiut să valorifice un copil".
Conflictele izbucnesc în cea mai mare măsură din cauza notelor, elevii considerându-se nedreptăţiţi, din cauză că nu pot învăţa la toate materiile la fel de mult, căci programul lor este prea încărcat. Lipsa de comunicare naşte conflicte, ca şi tupeul unor elevi; obrăznicia constituie un motiv de conflict, dar şi lipsa de respect faţă de anumiţi profesori care nu găsesc cea mai bună modalitate de a-şi câştiga respectul elevilor.
Copilăria toxică
Conflictul generat de diferenţele de exprimare şi de accesul la tehnologie nu este mai acut decât cel de acum câţiva zeci de ani, consideră Anca Nedelcu: „Conflictul generat de diferenţele de vârstă şi mentalităţi a existat şi va exista în continuare. Un studiu pe tema conflictului dintre generaţii arată că aceste conflicte nu sunt atât de mari precum credem noi. Este clar ca există o diferenţă de limbaj, o diferenţă de exprimare. Comunicarea a devenit mai mult electronică decât faţă în faţă.
Există multe studii în Occident pe această temă, există o carte care se cheamă «Copilăria toxică» («Toxic Childhood»). Cartea aceasta chiar asta spune: generaţia urbană este intoxicată de statul în casă, de achiziţiile electronice, precum televizorul sau tot felul de gadgeturi, de fuga părinţilor după alte activităţi extrafamilie, după mai multe joburi etc. Toate aceste lucruri cumulate afectează copilăria.
Eu nu spun că neapărat este toxică, ci că fenomenul se întâmplă peste tot în lume şi că generaţia actuală este într-un pas de dezvoltare foarte alert, iar cadrele didactice nu ţin întodeauna pasul cu acest ritm. O generaţie rămasă în zona tiparului versus o generaţie de elevi care a schimbat registrul de exprimare. Tiparul are formele lui statice de exprimare, electronicul are uşurinţa de acceptare şi de înţelegere".
Şi profesorii vor învăţa abecedarul. Abecedarul IT&C!
Ce le place elevilor şi ce nu la profesori
Ce apreciază cel mai mult elevii la un profesor şi cum arată profesorul ideal reiese din acelaşi studiu efectuat de Centrul Educaţia 2000+:
- comunicarea, profesorii care ştiu cum să vorbească cu ei, care sunt înţelegători;
- profesorii care ştiu cum să le predea astfel încât să înţeleagă;
- un profesor exigent, dar nu absurd; dacă nu este totuşi exigent, îşi pierde autoritatea;
- profesorul care şi glumeşte, cu simţul umorului;
- profesorul cu care pot vorbi şi alte lucruri decât cele legate de materia pe care o predă;
- profesorul care îi respectă;
- profesorul calm;
- profesorul care nu îşi varsă nervii pe ei pentru problemele lui personale.
Profesorii vechi sunt mai aspri
Ceea ce nu place la profesori elevilor reiese din acelaşi studiu: unii sunt prea exigenţi, ţipă ca să atragă atenţia, cei care vin, predau, scriu pe tablă şi elevii copiază de pe tablă, cei care nu explică, doar predau, cei care demonstrează că nu-i interesează elevul, nici ce înţelege, nici ce ştie, nici ce probleme are, cei care nu vor să comunice cu elevul, cei care fac abuz de autoritate. Opiniile elevilor rezumă ceea ce este enunţat mai sus („Mi-ar plăcea să existe o modalitate prin care elevul să îşi exprime opinia fără să pară obraznic pentru că aşa este văzută această intervenţie a elevului").
„Adică sunt profesori care sunt de mai mult timp în învăţământ şi sunt mai aspri pentru că aşa era înainte şi de aceea… Şi există profesori tineri care te înţeleg aşa cum eşti. Ei îşi dau seama că generaţia asta mai nouă se comportă diferit şi te înţeleg aşa cum eşti. De exemplu, dacă faci o problemă la el în oră, încearcă să te acopere. Unul mai vechi te spune imediat la diriginte… şi atunci iese un conflict şi ai o problemă cu majoritatea profesorilor."
6.796 de laboratoare informatizate
Contactat de „Adevărul Magazin de Duminică", Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (MECT) ne-a trimis un comunicat care prezintă situaţia programului de dotare a şcolilor cu echipament informatic. Conform Capitolului 5 din Programul de Guvernare, MECT are ca sarcină dotarea şcolilor cu materiale didactice şi echipamente informatice - calculatoare, produse software educaţionale, echipamente multimedia.
„Din 2001 până în acest moment au fost livrate în şcoli aproximativ 6.796 de laboratoare informatizate, cuprinzând peste 107.141 de staţii de lucru şi servere, licenţe pentru software de bază, software antivirus, software eLearning şi 1.385 de lecţii multimedia interactive, creându-se discrepanţe importante între unităţile dotate cu laboratoare şi cele nedotate", declară ministrul Cristian Adomniţei.
Toate aceste dotări s-au făcut prin programele SEI I, SEI II, SEI III şi SEI IV. În acest moment, începe derularea programului SEI V. Acesta presupune achiziţia a 8.191 de laboratoare informatizate distribuite la nivelul întregii ţări, din care 6.819 sunt unităţi de învăţământ care nu au fost dotate prin alte programe al MECT, iar 1.372 sunt unităţi de învăţământ la care laboratorul existent trebuie suplimentat.
Conform reprezentantului MECT, la încheierea programului, „fiecare şcoală care dispune de condiţii necesare instalării şi funcţionării în bune condiţii a infrastructurii informatice va avea un laborator informatic (staţii de lucru, server, laptop, proiector, echipament multifuncţional de copiere, scanare, imprimare etc.), reţea, software de bază, software antivirus, software educaţional.
150.000 de profesori au nevoie de instruire IT
Programul include distribuirea a 2.000 de lecţii multimedia interactive, instruirea profesorilor din unităţile de învăţământ incluse în proiect şi suport tehnic. „Astfel, se vor livra către şcoli un număr de 71.441 de staţii de lucru, 5.540 de servere, 2.303 laptopuri şi 3.338 de multifuncţionale.
De asemenea, se vor livra un număr de 75.940 de licenţe software de bază, 79.284 de licenţe software antivirus. 71.087 de licenţe software eLearning, precum şi 2.000 de lecţii multimedia", a mai declarat oficialul MECT. Programul include şi instruirea profesorilor.
„Până în acest moment, au fost instruiţi în vederea utilizării tehnologiilor IT în procesul educaţional un număr de aproximativ 85.000 de cadre didactice, rămânând aproximativ 150.000 de profesori care necesită instruire în utilizarea calculatorului ca mijloc complementar de educaţie.
Prin programul actual se vor instrui aproximativ 40.000 de profesori, urmând ca restul să fie acoperit prin alte proiecte ale MECT finanţate din fonduri proprii sau din fonduri europene", explică ministrul Cristian Adomniţei.
S-au creat discrepanţe importante între unităţile dotate cu laboratoare şi cele nedotate
Cristian Adomniţei,
ministrul Educaţiei
