nevoie .... multumim Dragos pentru semnal!
Cum poti supravietui in Romania la munte, la mare sau chiar in Bucuresti? Raspunde un fost luptator in trupele speciale ale SPP » Think Outside The Box
de Camelia Moga
Octavian Gutu (43 de ani) are 20 de ani de armata, din care 19 i-a petrecut in brigada de interventie antitero a SPP. De cativa ani, insa, a ales sa fie pe cont propriu, pentru a se putea bucura dupa placul inimii de pasiuni precum: alpinism, scufundari, zbor cu paramotorul sau arte martiale. E specializat si in tehnici de prim ajutor – medicina de urgenta, iar cand i se cere, mai preda tehnici de supravietuire. Recent, i-a scolit pe castigatorii taberei de supravietuire, organizata de Discovery. Pentru TOTB a vorbit despre cum se poate supravietui in Romania – la munte, la mare, in Delta sau chiar pe strazile unui oras – cand viata te pune in fata unei situatii limita.
Poate un om obisnuit, in mod concret, sa-si scape pielea in situatii limita? Dincolo de ce vedem in filme, citim in carti sau ne place noua sa credem…
Poate. Dar aici se va vedea cat e de inteligent. Daca luam, spre exemplu, un profesor universitar, care are 3-4 facultati, s-ar putea ca, daca-l ducem in padure, sa se panicheze si sa moara. Daca luam un cioban cu patru clase, s-ar putea sa se descurce. Aici se vede cu adevarat cat esti de inteligent, cum formezi tu algoritmi care sa te scoata din situatia respectiva.
Vorbim de o inteligenta practica?
Din toate punctele de vedere. Aici chiar e vorba de o inteligenta masiva. Sa zicem ca, printr-o situatie oarecare, cineva ajunge in mijlocul naturii, nu stie mai nimic si are o distanta foarte lunga de strabatut pentru a ajunge intr-un loc sigur. Acum e foarte important daca mai are niste mijloace la dispozitie – niste chibrite, un cutit, o imcaltaminte buna, e imbracat adecvat sau nu. Pentru ca, in functie de echipamentul pe care-l ai, iti faci viata mai usoara. Daca chiar nu ai de niciunele, va trebui cumva sa-ti improvizezi. Si acum conteaza sa stii sa-ti faci anumite lucruri, sa iei toate detaliile din teren. S-a observat ca oamenii inteligenti se adapteaza in teren. Gasesc cumva sa improvizeze ceva care sa-i scoata dintr-o situatie.
Aici omul trebuie sa inteleaga foarte clar ca este fiinta cea mai adaptabila de pe Terra. A trecut prin gramezi de calamitati si a reusit sa supravietuiasca. Daca se va panica si psihicul lui va ceda, iese prost. Dar daca intelege acest concept de adaptabilitate omul va reusi. Daca ajunge intr-o situatie in natura si nu are nimic, dar are niste ABC-uri de supravietuire, fiind inteligent si folosind terenul, poate sa o scoata cumva incat sa iasa la liman. Se poate.
ABC-ul asta cum ti-l formezi? Ciobanul din exemplul de mai sus a avut contactul cu natura, e familiarizat cu toanele ei. Intelectualul, in schimb, daca n-a fost curios sa vada cum e viata dincolo de betoane, s-ar putea ca tezele de doctorat sa nu-l ajute prea mult intr-o situatie limita. Unii se nasc cu simturile mai vii si o inteligenta practica, altii nu…
E bine sa stii, intotdeauna, de ce ai nevoie. Si ai nevoie de apa, hrana si caldura. Cam asta e baza pe care un om trebuie sa o obtina. Acum trebuie sa stii cum sa le obtii. Apa poate fi mai usor de gasit. In general, in tara noastra sunt destul de multe izvoare. Daca nu, e mai complicat, pentru ca va trebui cumva sa stii unde s-o gasesti. In cazul asta, din pacate, numai unul care e specialist o gaseste.
Sa luam un caz concret – pleci pe munte si-ti dai seama ca te-ai ratacit, ca te invarti in cerc. Ce faci? Cum supravietuiesti daca iti ia mai mult de o zi sa iesi la loc sigur?
Cel mai bine e sa mergi pe creste. Mergi pe sus, nu cobori niciodata. Drumul jos poate uneori sa ti se para drept si sa spui: "o iau pe aici si ajung in partea asta". Dar poate fi inselator pentru un incepator. De aceea e bine sa mergi pe creste – ai si posibilitatea sa vezi si nu te ratacesti. Partea cea mai proasta este sa te invarti in cerc. Chiar este bine uneori sa lasi un marcaj pe undeva. L-am gasit, e clar, ma invart in cerc pe undeva si am sfeclit-o. Dupa aceea, ai vazut un curs de rau. Intotdeauna, mai devreme sau mai tarziu, te va duce la vale, in apropierea unei localitati, intr-un lac mai mare. Astea sunt doar cateva indicii de care trebuie neaparat sa tii cont. Apoi, e bine sa ai niste mici elemente de orientare: cum gasesti nordul…sunt multe semne care te pot scoate din incurcatura. Stiu ca unul, spre exemplu, s-a uitat dupa un avion. Si-a spus: "daca avionul asta vine din partea asta, inseamna ca o directie ok ar fi asa". Poate ca la altul n-o sa mearga chestia asta. Mai trebuie sa te bazezi si pe instict putin.
Iar acum ramane de vazut ce distanta ai de strabatut. Pe undeva este bine ca la noi in tara nu sunt distante chiar atat de mari intre localitati, chiar si in munte. Sa spunem ca urmezi cursul unui rau sau mergi pe creste, la un moment dat vezi o localitae. Ce este prost aici – factorul climateric. Daca este iarna, trebuie sa fii foarte atent sa nu ingheti. Sunt niste principii foarte simple. Sa zicem ca ai o conserva la tine. Da foamea in tine si ai mancat-o, asa rece cum era. S-ar putea sa vezi ca ti se face rau, pierzi toata energia si mori. Hrana asta trebuie incalzita inainte. Nu te apuci sa bei apa rece sau sa mananci lucruri foarte reci, ca e jale, intr-o situatie in care te lupti cu hipotermia. La fel, trebuie sa stii cum poti incalzi ce ai. La noi in tara, statisticile arata ca cei mai multi au murit de frig. N-a prea murit nimeni din lipsa de hrana sau de sete. Toti au patit-o din cauza frigului si lipsa unui echipament corespunzator.
Apoi, trebuie sa stii cum sa-ti faci un adapost improvizat. Vine noaptea, este ninsoare, imi este frig, cum fac sa ma incalzesc? De multe ori, nu poti sa-si aprinzi un foc. Chestia asta este macabra. Este foarte greu sa-ti aprinzi un foc, daca nu ai nimic la dispozitie. Daca ai niste chibrite, s-ar putea sa nu ai lemne uscate ca sa poti aprinde focul. Gasesti lemne uscate, dar n-ai ceva mic din care sa faci niste aschii cu care sa pornesti focul. Aici trebuie sa stii iar niste mici secrete.
Cum ar fi…
Poti aduna niste rasina de pe brad. Rasina se aprinde foarte usor, chiar daca este iarna afara. O mai amesteci cu niste cetina si-ti incropesti un foculet, macar sa-ti usuci hainele, daca sunt ude. Uneori un adaport te poate ajuta, pe timpul noptii. Dar nu trebuie sa ti-l faci mare, ci mic, ca propria ta caldura sa te ajute. El trebuie sa-ti permita, totusi sa stai intins, ca daca stai chircit nu te odihnesti. Sa-l etanseisezi cumva cat de cat sa tina caldura.
Teoretic, in Romania, daca poti supravietui trei zile, si nu ti-ai rupt, Doamne fereste, ceva, poti sa ajungi la o localitate. Partea proasta cu hrana este ca, din pacate, s-a imputinat foarte mult. E catastrofal! Poate pe timp de iarna mai poti gasi un con neatins – semintele de con sunt foarte bune – mai gasesti niste radacini pe care le dezgropi cumva, mai faci o mica copca sa iei un peste, dar mai greu aici…Ar mai fi micul pasaret. sa faci un sistem de laturi, cu care sa le prinzi. E greu cu hrana iarna.
Vara e mai bine. Stiu ca unora li se pare ciudat sa-l vada pe unu ca manaca lacuste. Dar ele au un mare avantaj – iti dau si proteina si apa. Si n-au gust rau – seamana cu gustul de mar uscat. Lacustele sunt foarte usor de prins pe partile de iarba, unde este soare. Pe sub pietre mai poti sa gasesti furnici si ouale lor. Trebuie sa te misti rapid ca fug foarte repede. Proteinele pe care ti le da un ou d-asta de furnica sunt extraordinar de bune. Nici furnicile nu sunt rele de mancat.
De foame, cam razi tot. Apoi, majoritatea izvoarelor de munte inca mai au pastravi. Dar sunt cam greu de prins si nu mai sunt foarte multi. Prin anii '90-'91 erau foarte multi, in zece minute prindeai vreo 6-7. Acum, cam la jumatate de ora prinzi unul, daca sunt.
Si insectele s-au imputinat foarte mult. Inainte, stateai in padure noaptea si se auzeau atatea sunete, atatea zumzete, crengi care trosneau, incat ti se facea frica. Acum, ti se face frica de liniste. Nu se mai aude nimic. Probabil si din cazua defrisarilor. Uite cum e ursul – si-a parasit arealul. Ai mai mari sanse sa-l gasesti pe langa stane sau localitati, decat in inima padurii. Iar in inima padurii, care a devenit foarte mica, el nu prea mai gaseste de mancare.
Ca tot vorbim de urs, ce faci daca dai nas in nas cu el in padure? Unii zic ca e bine sa faci pe mortul, altii ca sa te retragi fara sa-l privesti in ochi…
Ursul in general se fereste de om. El de regula se ridica in doua labe, face un pic de galagie. Nu sare. Sare doar daca a fost agresat inainte de oameni, ranit, sau daca este turbat. Ursoaica cu pui e mai periculoasa, dar, in rest, nu ataca omul. Chiar si in cazurile in care au atacat oameni, in rare cazuri au fost devorati. Important e sa nu te apropii in raza lui de actiune. Ca atunci va lovi cu labele instantaneu. Dar totusi, daca-l vezi ca alearga spre tine, cel mai bine ar fi sa incepi sa-ti arunci rucsacul si sa o iei la goana.
Dar el alearga mai repede ca tine…
Nu chiar. S-a observat ca daca-i arunci rucsacul, prima data se repede la el.
Si daca n-ai rucsac?
Geaca de pe tine. Daca n-ai nici geaca, e cam prost. Teoretic are toate avantajele. Acum, mai sunt niste variante, un pic cam militare si complicate. Spre exemplu, poti sa alegi un copac in care sa te poti urca usor si el mai greu, adica mai subtirel. Daca incearca sa urce, el isi va pune intotdeauna labele inainte. Asta il face vulnerabil, dar aici iti trebuie un cutit sa-i intepi laba. Dar probabilitatea e foarte mica sa te intalnesti cu un urs. N-am mai vazut un animal in padure de foarte multa vreme. In cinci ani, am vazut un mistret.
E bine sa-ti faci ceva cu care la nevoie sa te poti apara. Poti sa-ti faci un cutit, fie din lemn, fie din piatra, sau daca ai fericirea sa gasesti o bucata de metal, desi e mica probabilitatea…Un bat lung este foarte bun. Acum, unul care nu stie va avea tendinta sa-si faca un bat care ii vine pana la brau, sa zicem. Dar poti sa te impiedici si sa cazi in el. De aceea, intotdeauna e bine sa-ti faci un bat peste marimea capului, care sa fie ascutit la un varf – il freci c-o piatra, il bagi in foc. Cu chestia asta ascutita te poti feri la nevoie de un animal chiar foarte mare.
Sunt multe lucruri pe care e bine sa le stii – cum sa-ti faci o soba dintr-o conserva, daca ai un singur trunchi de copac cum sa-l arzi ca sa tina mai mult, etc. Pentru ca e foarte important sa stii cum sa folosesti elementul timp. Pe undeva, e bine sa incerci sa-ti planifici ce faci, sa nu te lasi purtat de aventura. O aventura nu stii cum se termina, o chestie planificata o poti controla intr-o anumita masura. Daca se intampla sa apara lucruri la care nu te-ai gandit, refaci planul. Dar daca pornesti haotic, nu e bine.
Pana acum, intelegem ca, fara un ABC, ai sanse mari sa te cureti. Ce faci, spre exemplu, cand te prinde furtuna si fulgera de nu se poate? Sub un copac se stie ca nu e bine sa te adapostesti, etc…
Cand fulgera, trebuie sa te uiti, in primul rand, unde cade umbra norului. Te uiti pe cer, vezi ca vantul bate mai tare. In functie de culoarea norilor iti dai seama ca vine doar o ploicica sau una nasoala, nasoala. In momentul in care vezi ca schimbarea a aparut, tu deja trebuie sa alergi dupa adapost, nu sa te trezesti ca te-a prins deja. Si asta trebuie sa fie ferit de umbra norului, ca acolo apar fulgere. In ansamblu, ramane de vazut ce gasesti in teren, unde poti sa te bagi. Categoric nu la copacul cel mai inalt si nu lipit de el. Daca, spre exemplu, gasesti un loc cu vegetatie, mai mititel, te bagi sub un copac prabusit, ploua jumate pe tine, dar cat de cat, e o treaba. Mai poti sa iei o haina si sa o pui pe post de umbrela, nu lasi sa cada apa direct pe tine, ca poti sa racesti. Dupa ce s-a oprit ploaia, e de baza sa-ti iei toate masurile pentru a-ti usca hainele de pe tine.
Sa zicem ca ploua trei zile, umbra norului n-o vezi ca-i noapte…
Prea tii cu ursul! In cazul asta cand vezi ca ploaia nu se mai opreste si ca adapostul tau e necorespunzator, va trebui sa pleci prin ploaie sa gasesti un adapost mai bun. Si in cazul asta poti sa faci ceva – tai niste crengute, le prinzi intre ele cumva. Iti faci o chestie pe care o cari dupa tine in spate, in lipsa de altceva. Dar repet, conteaza foarte mult ce ai la dispozitie.
Pe scurt, ce nu trebuie sa lipseasca din bagajul unui om care vrea sa se bucure de munte, cu rucsacul in spate?
Intotdeauna cand pleci pe munte trebuie sa fii constient de faptul ca vremea se poate schimba oricand. Ce inseamna asta: automat trebuie sa ai haine groase si impermeabile si bocanci buni in picioare. Apoi, iti trebuie automat un cutit bun, un recipient pentru apa, daca se poate, o pelerina de ploaie, chibrituri, o folie izolanta, o busola si o harta a zonei. Daca poti sa ai un amanar din ala pe magneziu si niste vata de bumbac ca sa poti aprinde focul in orice conditii, e super bine.
Daca mai ai si o lupa si este soare, poti sa aprinzi focul. Acum mai poti sa improvizezi: spargi o sticla, pui apa in ea si faci o lupa sau un prezervativ pe care-l umpli cu apa si faci din el o pseudolupa cu care-ti aprinzi focul. Sunt multe ciudatenii pe care cel care le stie le poate folosi.
La astea se adauga un sac de dormit. Si o foaie de cort ar fi buna, mai ales pentru unul care merge singur. Neindicat insa sa mergi singur, intotdeauna e bine sa mergi in echipa sa te poti ajuta la nevoie. Nu recomand nimanui care este incepator pe munte sa mearga singur. Exclus!
Din fericire, la noi in paduri nu avem animale periculoase la tot pasul. Dar, uneori, gasim si vipere…
In Romania traiesc 5 tipuri de vipere, toate veninoase. Ce este mai periculos este ca a migrat un soi de vipera africana. Am inatalnit-o in Fagars, era chiar in carare, de nu mi-a venit sa cred. E mai ciudata, are un corp mai gros, cu multa grasime, si o coada mai subtire. Nu ma pricep la asta, dar daca se va si inmulti cu ale noastre, nu stiu ce va iesi. Este extrem de agresiva si veninoasa.
La noi, cele mai mari probleme sunt riscul de accidentare si vremea. Cat priveste animalele, daca faci zgomot, ele pleaca. Nu orice vipera care te musca te si omoara.
Ce faci daca dai peste una, si mai grav, calci langa ea?
La vipere, treaba e complicata. Ramane de vazut cat de rezistent esti. S-a observat ca sunt oameni mai rezistenti, altii sunt mai sensibili, chiar si la veninul de albine. Sa zicem ca te-a muscat. Nu trebuie sa te panichezi. Intr-o fractiune de secunda trebuie sa-ti dai seama de dimensiunile ei. Mai mare, venin mai mult. Conteaza foarte mult unde te-a muscat. Eu cand merg pe munte iau cu mine niste ventuze cu vacuum. Intr-o astfel de situatie, mai crestezi un pic daca e nevoie, pui ventuza si tragi la capacitate maxima. Ea mai trage din veninul respectiv. Chestia aia cu suptul, poate fi periculoasa daca ai gingii sangerande sau rani in gura. Oricum, te zgaltaie rau chestie asta, e riscanta. Dupa ce ai facut operatiunile astea, trebuie sunat la 112 de urgenta, mers la spital. E groasa treaba.
Daca nu te-a muscat, si doar o vezi, fara miscari bruste, te retragi. Uneori, poate deveni agresiva. Atunci, scoti haina de pe tine, bandajezi o mana si o pui in directia ei, scoti rucsacul si il pui pe directia ei, dar in acelasi timp il pui in asa fel incat s-o vezi continuu.
Sunt multe vipere la noi? Le gasim si prin alte parti decat in zona Apusenilor, unde se stie ca sunt favorizate de climatul cu influenta mediteraneeana?
Multe, da. Nu sunt peste tot, dar le gasim si pe Valea Prahovei. Si la 2 Mai am vazut una, chiar pe plaja. Nu mi-a venit sa cred! Si pe partea de Delta mai sunt.
Ajungand la tehnicile de supravietuire urbana, care ar fi ABC-ul pe care oricine ar trebui sa-l aiba in vedere?
Pentru partea urbana a lucrurilor exista zece posibilitati – de la cutremur, accident nuclear, inclusiv atacuri ale unor gasti. Din pacate, ca sa te descurci ca un profesionist, trebuie sa stii niste lucruri. De exemplu, la cutremure, trebuie sa stii unde se formeaza triunghiul de aur. Majoritatea oamenilor stiu ca trebuie sa se bage sub tocul de la usa, dar asta se facea pe vremuri cand erau casele de chirpici. Acum, la structurile astea de beton, nu mai este valabil asa ceva.
Pentru accidente nucleare – daca ai supravietuit, te uiti prima data sa vezi din ce directie bate vantul si unde s-a produs explozia, ca apoi sa te duci in directia in care vantul sa nu-ti aduca ce cade de sus. Prima data, la un accident nuclear, pleaca unda de soc, care sa zicem ca poate sa te prinda sau nu. Dupa un timp o sa vina particulele alea care cad de sus, sicare, practic, produc cele mai multe victime. Daca unda de soc te prinde, te omoara din prima. Astea insa, produc acele victeme care mai supravietuiesc ceva si se chinuie de mama focului. Cel mai nasol caz este sa ai explozia in fata si vantul sa-ti vina tot din fata. Daca fugi in spate, te ajunge din urma, de aceea trebuie sa te deplasezi cu toata viteza in lateral, pana iesi din raza lui.
Daca esti in masina, inchizi geamurile, pui aerul pe recirculare. Daca reusesti sa iesi din zona este ok, daca insa incep sa cada particule si le auzi cazand pe masina sau vezi ca apare acea cenusa specifica, trebuie sa te refugiezi undeva. Asta este baza. Trebuie sa gasesti o cladire care e foarte bine sa aiba un subsol, niste pereti foarte grosi. Ai ajuns la o usa, este bine sa scrii cu ceva pe ea: suntem ianuntru 5 indivizi, cerem ajutor. Dupa care o inchizi bine. Daca vine cineva sa caute supravietuitori, e bine sa gaseasca chestia asta scrisa acolo. Apoi, inauntru, trebuie sa ajungi intr-o camera pe care s-o izolezi foarte bine, sa te feresti de urmatoarele radiatii care se pot forma. Hartia, spre exemplu, cartile sunt un izolator bun. E bine uneori chiar sa le uzi cu ceva, apa asigura un anumit confort. Geamurile, foarte bine izolate. Daca gasesti niste surse de apa necontaminata, sa ti le tii. Sa te uiti prin gunoi, ca poate unuia nu i-a mai placut cornul…Si, mai departe, cum o vrea Dumnezeu.
Cum te aperi daca vine la tine un agresor, spre exemplu?
In ansamblu, si un profesionist va incerca sa evite situatia. Daca totusi esti implicat in ea si trebuie sa lupti, atunci este bine sa-ti iei toate masurile ca sa poti castiga. Sunt niste mici unghiuri pe care daca stii sa le folosesti, poti sa minimalizezi anumite riscuri. Dar astea, din pacate, se invata. E mica probabilitatea sa-ti treaca prin cap asa ceva. Dar depinde si cum este mediul – daca este mediul mai inghesuit, te plasezi in asa fel incat sa nu poata veni prea multi spre tine, ci, pe cat posibil, sa vina unul in spatele celuilalt. Daca poti sa fugi, este cel mai bine.
De exemplu, sa zicem ca vrea sa te rapeasca cineva. Trece cu masina pe langa tine si vrea sa te bage inauntru. Trebuie sa lupti aici cu toata energia, cu toata puterea pe care o ai. Pentru ca, daca te-a luat, sansele ca sa scapi dupa aceea sunt extrem de mici.
Si cum se poate apara un om obisnuit, totusi, care nu are in sange sa faca asta?
Trebuie sa stii sa lovesti in partile vitale, asta insemnand ochi, gat si testicule. Trebuie sa faci orice ca sa scapi, chiar sa zgarii, sa musti. Nu trebuie sa te lasi. Nu stai sa te gandesti ca nu este fair-play sa-l lovesti pe individul asta in testicule. Il scuipi in fata, inchide ochii, se fereste, ii bagi un deget in ochi si ai plecat. Tipi, faci scandal, lovesti, sa zica astia: "Bai, nene, asta-i mai nebun ca noi!". Dar ai sansa sa scapi. In momentul in care te-au capturat, sunt mici sansele sa mai scapi. Statisticile arata ca dintre cei care au fost capturati au scapat in proportie de 2%.
Daca e doar o chestie de bataie, prima oara incerci sa fugi. Asta ar face cam oricine. Daca, de exemplu, vine cineva si incearca sa te jefuiasca…aici depinde cat de prevazator esti. Intotdeauna agresorul este mai pregatit decat victima, fizic. Pentru ca el traieste din asa ceva. Majoritatea oamenilor se duc la serviciu, merg acasa, nu se gandesc ca li se poate intampla chiar lor. Din pacate, nu e chiar asa. Mai ales la vremurile astea, le recomand oamenilor sa-si puna un sistem de alarma bunicel, daca se poate sa-si ia un caine, sa-si ia. E bine sa-ti iei niste masuri de precautie. Sa stii ce sa faci in propria ta casa. Majoritatea oamenilor isi pun langa usa o bata. Nu-si dau seama ca de fapt i-o pun infractorului la indemana.
Cunosti cazuri de oameni care si-au furat-o cu propriile lor arme?
O gramada. Nu trebuie acum sa fim paranoici ca o sa ne otravim sufletul pana la urma. Trebuie insa sa ne luam niste masuri de precautie. Macar, acolo, un nivel mediu. Sa nu trebuiasca sa ma duc in bucatarie sa iau cutitul de taiat carnea pe care nu stiu sa-l folosesc. E bine sa ai in casa niste mici chestii ascunse. Acum, vorbesc si din prisma mea ca fost militar. Devii suspicios vrand, nevrand. Daca depasesti faza asta de suspiciune, poti sa dai chiar si in paranoia. Cand ajungi sa lucrezi intr-o chestie din asta, sufli si-n iaurt, vezi peste tot numai pericole, numai infractori (rade). Dar nici sa dormi nu e bine. Intotdeauna trebuie sa fii atent. Insa trebuie sa inveti sa fii calm. Calmul e o baza in orice, chiar si in supravietuire. Daca esti calm si nu esti agitat, vezi cam toate schimbarile care apar in mediul inconjurator. Daca esti agitat, nu mai vezi nimic.
Acum, daca incearca cineva sa-ti faca rau, el va trebui prima data sa culeaga niste informatii despre tine. El este vulneravil in momentul in care culege informatii despre tine. De aceea, este bine sa te intelegi bine cu vecinii, sa-ti lasi un loc de buna ziua, ca-n momentul in care treci pe langa batranica de la parter, care se uita pe vizor sau pe geam, ea sa-ti zica: "stii, a intrebat cineva de tine". "Pai cum era?"…si sa ti-l descrie: "Parea un tip cam dubios, s-a interesat si la vecinul de vis-a-vis, s-a uitat si cum ti-ai parcat masina". Daca cineva vrea sa-ti faca un rau planificat, atunci il poti depista, atunci el e vulnerabil. In momentul in care a cules informatii despre tine, s-a terminat. Urmeaza sa-si puna in aplicare planul. Si atunci, ramane de vazut ce-ti iese.
In Romania, a venit la un stagiu un mare maestru francez care avea vreo 7 dan. La un moment dat, cineva l-a intrebat ce face daca un tip inarmat cu un cutit vine la el si ii cere portofelul. Raspunsul lui a fost ca e mai sanatos sa scoti portofelul si sa i-l dai. Bunurile fizice nu sunt atat de importante pe langa sanatatea sau viata ta. Este bine intr-o anumita masura sa nu risti inutil.
Intr-o astfel de situatie trebuie sa fii foarte atent: vrea numai banul sau vrea si altceva. Intr-o situatie de jaf, spre exmplu, trebuie sa stii terenul si cum sa reactionezi. Mergi pe strada si e un individ care asteapta. Treci pe langa el si el zice: "Domnu, stati putin…"Daca te intorci spre el, s-ar putea ca cineva din spate sa vina sa te loveasca. Intr-o astfel de situatie nu te opresti, continui sa te deplasezi si in acelasi timp te uiti peste tot in jur. Daca dupa ce ai facut cativa pasi vezi ca nu este altcineva, ai putea sa-l intrebi pe individ ce doreste. Asta poate fi o metoda prin care poti fi jefuit.
Sunt oameni in Romania care s-au aratat interesati sa se instruiasca in tehnici de supravietuire?
S-au mai facut niste cursuri, dar sunt firave. Oamenilor le place sa se uite la TV, la Bear Grylls, nu prea practica. Oamenii muncesc prea mult. Au ajuns sa munceasca de dimineata pana seara. Nu le mai arde sa invete supravietuire, desi chestia asta i-ar relaxa. Sau chiar o supravietuire urbana. Exista un program prin care, unul care habar nu are de nimic, fie barbat, fie femeie, invata in trei luni cum sa se fereasca si sa scape de agresori. Prima data, trebuie sa inveti sa ai reactie. Cand a venit agresorul catre tine, sa nu te pierzi.
Asta implica antrenament, reactia sa-ti vina pe pilot automat, ca altfel…
Exact. Un om obisnuit poate ajunge cam in inca trei luni de antrenament, daca-si mentine deprinderile dezvoltate anterior, sa aiba reactiile necesare prin care sa scape si chiar sa-l puna in pericol pe agresor.
Trebuie sa-l inveti sa improvizeze el. Asta conteaza foarte mult. Ii formezi prima data o baza, dar ii formezi mintea sa poata gasi el solutii. Cam in stilul asta antrenezi pe cineva care vrei, intr-adevar, sa devina bun.
Dar prima si prima data, l-as invata sa respire. Daca vrei sa ai o rezistenta mare in a fugi, in a-ti produce energie, trebuie sa stii sa respiri. Daca nu stii sa respiri, vei obosi in scurt timp si s-a terminat tot. Baza e sa respiri abdominal. Unul care respira abdominal are o respiratie aproape tripla fata de unul care respira toracic. Asta inseamna ca organismul sau produce mai multa energie. Cum spuneam, agresorul de cele mai multe ori este mai bine pregatit decat victima.
Trebuie sa faci zilnic ceva ca sa-ti mentii un tonus? Indiferent de varsta, pregatire fizica si psihica…
Oamenii poate au devenit un pic blazati. Dar un om pana la varsta de 50 de ani e inca tanar. Daca e antrenat, chiar si la varsta asta poate sa faca multe lucruri, tare de tot. Oamenii nu trebuie sa uite ca sunt inca tineri si in putere, mai ales daca isi mentin un antrenament constant pana la varste mai inaintate. M-am intalnit cu un austriac pe Piatra Craiului care avea 65 de ani. Si eu eram cu vreo trei prieteni, iar el era singur. Am povestit o gramada si…am ramas cu gura cascata. Daca ai grija de tine si lucrezi, si muncesti, si-ti intretii forma fizica, se poate.
Poate fi suficienta o forma fizica buna – sa mergi la sala, sa alergi, etc?
Poate nu-i suficient, dar e foarte bine. Ca dupa aceea, daca mai ai si niste notiuni despre, te descurci. Sa zicem ca ai ramas undeva si nu ai forma fizica. Doamne fereste, mai esti si bolnav de ceva, te si sperii, forma fizica e cea care iti da curaj, iti da incredere in tine: "Bai, nene, sunt puternic, am o rezistenta buna, alerg 10 km, cat pot sa merg asa?" Pai dau de un curs de apa, merg pe el 50 de km, si nu se poate sa nu dau de vreo localitate unde sa ma salvez.
Sunt femeile dezavantajate cand vine vorba de tehnici de supravietuire? Si la Discovery, n-am vazut decat barbati care dau lectii de supravietuire.
Hai sa zicem ca barbatii au monopolizat un pic chestia asta. Noi la interventie am avut si fete si se descurcau bine. La fel de bine ca barbatii. Unele erau mai puternice decat barbatii, chiar si fizic. Noi faceam inainte multa supravietuire. Mergeam uneori si 30 de zile – supravietuire in munti. Am plecat din Valea Prahovei si am ajuns pana in Parang, cu cate 50 de kg in spate. Mergeam mult si in acelasi timp eram foarte prost hraniti. Dar am avut echipa buna…
Iti amintesti vreo experienta crunta de supravietuire, la limita, care te-a marcat?
A fost una personala, nu cu SPP-ul, cand am facut alpinism de iarna pe Fagaras. Ne-a prins o furtuna de zapada si am stat vreo sase zile blocati in zapada. Am terminat rezervele de hrana. Noi eram deja pe munte de vreo 4-5 zile. Cel mai greu a fost cu frigul. La vremea aia nu aveam niste saci prea buni de dormit. Buzele imi plesnisera, ne curgea puroi de la ochi, abia de ii mai puteam tine deschisi. Atunci a fost pentru prima data cand am simtit ca mi se face rau de frig. Am crezut ca mor. N-a degerat nimeni, ne-am incalzit intre noi, a trecut. S-a oprit figul, ne-am strans si am plecat. Dupa aceea, in trei-patru zile ne-am revenit cu totii.
Ce te-a invatat experienta asta? Ce descoperi in tine in momente de genul asta?
M-a invatat sa nu mai intru in Fagaras pe timp de iarna (rade). Pe undeva, eram cam toti pregatiti si fizic si psihic. N-am ajuns la panica. Poate ca daca mai dura un numar de zile, nu stiu ce s-ar fi intamplat. Majoritatea erau profesionisti. Multi dintre ei au urcat dupa aceea pe Everest. Aveam si eu experienta, dar ei ma bateau de departe. Urcasera chestii grele pana atunci. Asta se intampla prin anii '94-'95 cand nu prea aveam echipamente d-astea care se gasesc acum.
Din ce vedem la TV, sunt necesare toate metodele la care apeleaza protagonistii pentru a supravietui, unele de-a dreptul scarboase, sau se mai si exagereaza de dragul show-ului?
Anumite lucruri sunt bine de retinut. Eu de exemplu, excremente n-as manca. Au in ele gramezi de tot felul de toxine si microorganisme. Te poti trezi cu niste chestii in stomac…Da, in cazul asta se cam pluseaza. Inclusiv apa pe care o bei poate sa-ti faca probleme extrem de mari. Este de baza sa stii cum sa obtii o apa curata. Apa se filtreaza foarte usor, si, chiar daca n-o filtrezi complet, nu-ti intra toate microorganismele alea in stomac. Daca te deranjezi la stomac, toata energia ta s-a dus, abia te mai deplasezi. Ai un tricou pe tine sau o soseta, le umpli cu nisip sau pietris – inclusiv tesatura si nisispul vor filtra bacteriile. Da, poate c-o sa-ti iasa o apa cu un gust mai salciu si mai tulbure. Dar cat de cat iti stinge setea, fara sa-ti puna sanatatea in pericol.
Am vazut ca se mancau unele insecte care erau periculoase. De exemplu, insectele care traiesc in interiorul pamantului nu este bine sa le mananci. In general, se spune in toate manualele de supravietuire ca nu este bine sa mananci insecte urat mirositoare. Or, majoritatea insectelor care traiesc in pamant miros urat. Daca gasesti furnici, e bine. Astea le poti hapai fara probleme, mai ales ouale lor. Dar larvele care traiesc in pamant, nici vorba.
Cum poti sa-ti dai seama ca o planta nu e toxica?
Rupi prima data o bucatica din ea si te freci usor pe piele, undeva pe antebrat. Daca zona nu este iritata, inseamna ca planta nu este exagerat de toxica. Dupa care iti dai cu zeama respectiva pe buze, chiar si in cazul ciupercilor. Daca nu s-au iritat, mananci un pic din ea. Daca nu ti-a produs deranjamente stomacale, inseamna ca poti s-o mananci cu incredere.
In Romania, din 6-7 plante, abia daca este una toxica. Majoritatea sunt bune de mancat. Pana si fagul, cat e el de fag, e foarte hranitor, frunzele lui sunt mineralizante. Pana si stejarul, are frunzele lui care te hranesc. Poti sa-ti faci din coaja lui o gramada de chestii – antigripale, impotriva febrei. Pana si acele de brad poti sa le iei in gura sa le mesteci o perioada, nu le inghiti. Totul este bun aici.
Multi privesc supravietuirea ca pe o experienta cool, scoasa din filme. Nu stiu cati realizam ce implica cu adevarat…
Ma, e greu sa supravietuiesti. Cei care au fost fortati, uneori, sa supravietuiasca, din pacate au ajuns asa in urma unor accidente. Aici trebuie sa stii prim ajutor, cum sa faci un bandaj, unul compresiv, daca este cazul, cum sa improvizezi o carja sa mergi, de unde sa o iei, cum sa inaintezi, cand sa te odihnesti.
Informatiile astea se gasesc in carti?
Nu.
Cum le afli?
De la unul care stie. Si e greu sa-l gasesti. Sunt oameni pasionati de treaba asta, dar nu sunt foarte multi.
Cum ar putea fi adaptate tehnicile de supravietuire la Marea Neagra sau in Delta?
Pe mare e mai complicat sa supravietuiesti. Imi amintesc un caz de supravietuire extraordinar care i s-a intamplat unui individ, la Marea Neagra, acum vreo 10 ani. Ce-a facut omuletul asta: a baut mai mult decat trebuia, a iesit pe mare cu o salteluta gonflabila, a adormit, iar curentul l-a dus mult si bine in larg. S-a trezit noaptea si nu prea si-a dat seama ce i s-a intamplat, unde ar putea fi uscatul. Cert este ca a stat 5 zile pe mare. Ziua isi punea salteluta pe cap sa nu-l arda soarele, noaptea se urca pe ea. Cei care treceau cu vapoarele pe langa el nu-l vedeau, nu-l auzeau. Sansa lui a fost ca, pana la urma, l-a vazut un vapor militar si l-a recuperat. Tipul era rupt de foame, dar din punct de vedere fizic era ok. Toti s-au mirat.
Pe mare, e greu. Ramane de vazut la ce distanta esti de tarm. Sa zicem ca te duce capul si-ti dai seama sa mergi in directia care trebuie. Dar daca nu ai un antrenament de baza, e complicat. Apa de mare nu poti sa bei. Toata chestia este sa te poti baza pe rezistenta organismului, sa nu lasi soarele sa te deshidrateze, sa te rupa in bucati. Daca nu ai absolut nimic sa-ti pui pe cap, e foarte greu. Apa sarata in combinatie cu soarele poate chiar sa produca niste rani ciudate pe piele.
In Delta poti sa supravietuiesti fara probleme. Cu apa trebuie sa ai grija. Mancare gasesti. In cel mai rau caz, cauti raci si scoici pe fundul apei. Le poti fierbe direct in cochilia lor. Si pestele, poti sa-l mananci crud. Nu este absolut nicio problema. Toata treaba e sa nu te ratacesti, sa ajungi undeva la o localitate. Poti sa-ti faci o pluta din trestie, sa-ti faci un adapost din stuf. E mai bine in Delta. Trebuie sa te feresti de insecte, de lipitori, sa nu te ciupeasca foarte tare.
=====================================================
Supravietuitorul Bear Grylls: Nu sunt cu nimic mai special. Nu fac decat sa arat ca totul se reduce la simtire si spirit
Ne-am obisnuit cu el sa infrunte fortele naturii in cele mai dure sau neprimitoare locuri de pe planeta. Nu se sfieste sa manance scorpioni, viermi sau cadavre, daca astea il tin in viata. In final, nu vrea decat sa arate cum un om obisnuit poate scapa cu viata din situatii aparent fara iesire, cu ajutorul unor tehnici adecvate de supravietuire. Iar cand viata ii ofera un ragaz, asculta cu placere Gipsy Kings si Katie Melua. Pe scurt: Bear Grylls, gazda show-ului "Tehnici esentiale de supravietuire" de pe Discovery Channel, caci despre el este vorba. Intr-un interviu acordat mai multor publicatii straine vorbeste despre cum reuseste sa-si gestioneze frica in momentele de maxima teroare, despre povestea din spatele numelui Bear si despre ce-l motiveaza sa caute noi provocari.
* Bear Grylls, autor si aventurier experimentat, si-a inceput viata de explorator inca de mic copil. A crescut pe Insula Wight, unde urca adesea pe munte impreuna cu tatal sau. A fost inrolat timp de trei ani in Serviciile Aeriene Speciale, o unitate a Trupelor Speciale din armata britanica. In timpul serviciului militar, si-a fracturat spatele in trei locuri, intr-un accident de parasutism in sudul Africii. In ciuda gravitatii accidentului, in 1998, cand avea 23 de ani, a devenit cel mai tanar alpinist britanic care a urcat pe Everest. A scris despre aceasta experienta in cartea "Pustiul care a urcat pe Everest". In 2007, s-a intors in Himalaya pentru a-si indeplini visul de a zbura cu o parapanta cu motor la o inaltime mai mare decat a Everestului.
* Bear a reusit o noua premiera cand, impreuna cu echipa sa de alpinisti de pe Everest, a inconjurat pe jet ski-uri insula Marii Britanii. A condus si prima traversare neasistata a Oceanului Atlantic de Nord, intr-o ambarcatiune gonflabila rigida, deschisa. Cartea sa despre aceasta aventura, "Infruntand apele inghetate ale oceanului", a intrat pe lista scurta a "Cartilor sportive ale anului" din Marea Britanie, iar cea mai recenta carte a lui, "Man vs. Wild", lansata anul trecut in aprilie, ofera un curs intensiv de tehnici pentru supravietuire.
* Televiziunea a intrat in viata lui in 2005, cand a prezentat pentru canalul britanic Channel Four seria "Escape to the Legion (Evadare in Legiune)", unde impreuna cu un grup de tineri a facut instructie in celebrul stil al Legiunii Straine din Franta, in desertul Sahara de Vest. O a doua serie, intitulata "Born Survivor: Bear Grylls (Bear Grylls, nascut supravietuitor)", a rulat in Marea Britanie pana in aprilie 2007. Incepand cu noiembrie 2006 isi pune pielea la bataie in seria "Man vs. Wild (Tehnici esentiale de supravietuire)" de pe Discovery Channel.
Multi cred ca Bear este numele tau real. Care este de fapt povestea nickname-ului tau, care de altfel se potriveste foarte bine cu ce faci…?
Bear Grylls: Numele meu de botez este Edward, care a devenit Teddy, Teddy Bear…deci, iata, nimic spectaculos. Sora mea mi-a spus Bear de cand aveam o zi si asa mi-a ramas numele. Il am de cand ma stiu. Il uram cand eram copil…obisnuiam sa spun "Oh, de ce nu pot sa am si eu un nume normal?" Dar putea sa fie si mai rau. Intr-un mod cu totul straniu, am sfarsit prin a avea un job care se potriveste destul de bine numelui meu. Sotia mea are si ea un nume ciudat – Shara, iar pe cei trei baieti ai nostri ii cheama Jesse, Marmaduke si Huckleberry, deci se pare c-a devenit o traditie.
Ce te determina sa infrunti mereu noi provocari, chiar daca pot fi periculoase?
B. G: Raspunsul sincer este ca asta este singurul lucru la care ma pricep. Intotdeauna am cautat situatiile dificile, am indragit salbaticia si muntii inalti. Ma simt viu in astfel de momente, au o magie pe care n-o gasesti in viata de zi cu zi, care poate fi uneori prea dulceaga. In toate aceste situatii diferite, oricare ar fi ele, imi place ca viata mi se dezvaluie un pic mai cruda si in goliciunea ei, si asta ma face sa fiu viu. Ma simt norocos sa am un job in care fac ce-mi place cu adevarat.
In antichitate natura era privita ca o mama buna. N-ar fi mai bine sa traim in pace si armonie cu natura, in loc sa o provocam?
B. G.: Man vs. Wild este intr-adevar un titlu nepotrivit, pentru ca in supravietuire cheia e sa conlucrezi cu natura, sa o folosesti. La fel de bine se poate ca natura sa nu fie intotdeauna de partea ta si uneori se lasa cu o lupta, si poate nu vrei sa fie o lupta, dar cand ploua torential si tu esti pana la genunchi prins intr-o mlastina si nu te poti misca, esti pierdut, ti-e frig si esti speriat, cateodata natura te determina sa treci la lupta. Dar ai dreptate, supravietuirea facuta cu cap inseamna sa analizezi situatia si sa iei lucrurile incet, sa folosesti ce ai la indemana. Si asta e o lectie pe care o inveti foarte repede in jungla, de exemplu. Nu este suficient sa-ti croiesti drum prin ea, trebuie sa incetinesti si sa fii atent la cum se misca animalele, cum se furiseaza tigrii si pumele, care-si fac propriul drum prin imprejurimi. Avem atat de multe de invatat de la aceste animale! In concluzie, ai dreptate, ele asa traiesc (in armonie cu natura, n.r.).
Cum a aparut ideea de a arata lumii ca omul are putinta sa-si impinga limitele, chiar pana la limita supravietuirii? Are fiecare dintre noi potentialul sa faca la fel?
B. G: Toti suntem normali. Eu nu sunt cu nimic mai special. Sunt doar o persoana normala care a asimilat cateva aptitudini. Nu fac decat sa arat ca totul se reduce la simtire si spirit. Ca nu conteaza sa ai cei mai puternici muschi, ci ceea ce simti din interior si indemanarea pe care ai acumulat-o. Astea sunt lucrurile care conteaza cu adevarat.
Cum gestionezi frica atunci cand esti cu adevarat terifiat?
B. G: Frica este ceva cu care traiesc in fiecare zi a vietii mele, ca sa fiu cinstit, si am ajuns sa ma obisnuiesc cat de cat cu asta. Maine dimineata la ora 4 (n.r. interviul a fost realizat la finele lunii iunie), spre exemplu, voi sari de la 30.000 de picioare in Death Valley si am ceva emotii. Imi folosesc simturile prentru ce am de facut. Ele ma 'slefuiesc' pentru ceea ce ma asteapta.
Ai trecut prin multe situatii extreme pana acum. Cu care dintre ele te-ai lauda in fata nepotilor tai?
B. G: Probabil cu faptul ca am ales sa ma casatoresc cu o super-fata. Shara este foarte 'cool' si a fost distractiv ca contruim impreuna o familie la fel de cool…Asta este cea mai mare realizare din viata mea. Man vs. Wild este jobul meu. Asta am fost antrenat sa fac si-mi place. Insa pentru mine tot ceea ce conteaza este familia…de ea sunt cel mai mandru. Toate celelalte, Everestul si Fortele Speciale, sunt micile delicii ale vietii, insa "prajitura" cea adevarata este familia mea.
Ai avut un moment cand nu ti s-a deschis parasuta si te-ai ranit grav la coloana. Cum ai depasit momentul? Ai ramas cu ceva sechele, mai ales la nivel mental, emotional?
B. G: A fost un soc…am parcurs un drum lung si dificil pentru a depasi momentul si n-au lipsit nici acele consecinte la nivel mental, psihic. In mod cert, am retrait deseori acele momente in minte, in cosmarurile pe care le-am avut…dar asta-i viata, nu putem ajunge la capatul ei fara nicio rana asupra psihicului pe drumul pe care-l avem de parcurs. Viata nu ne cere sa fim perfecti, ci doar sa fim noi insine.
Preferinte in materie de muzica, literatura, filme…
B. G: Trupa mea preferata…se schimba destul de des, dar imi place foarte tare Gipsy Kings. Chiar acum imi place foarte mult Katie Melua. Cartile favorite…imi plac autobiografiile celor pasionati de aventura. Amazing Grace este o super carte, la fel si Vanya sau Long Walk to Freedom. Filmele mele preferate…Tarzan: The Legend of Greystoke. Grozav film. Si-mi mai plac Forrest Gump si Shawshank Redemption. Astea ar putea fi trei dintr-un top pe care-l am acum in minte…
Cei care urmaresc Man vs. Wild se impart in doua categorii: unii foarte sceptici in legatura cu ce faci acolo, altii care cred in tot ce faci si se roaga sa-ti fie bine. Care sunt mai aproape de adevar?
B. G: Pericolul ne pandeste in tot ce facem…nu caut pericolul in mod special, dar face parte din jobul nostru. Mergem in acele locuri cu o mica echipa si filmam foarte repede, iar ceea ce vedeti este ce se intampla acolo. Intotdeauna se intampla sa primesti si critici. Daca faci un show de suficient de mult timp, care mai are si succes, intotdeauna vor fi oameni care il vor aprecia si altii care il vor uri, care vor crede una sau alta despre ceea ce faci. Show-ul este insa ceea ce este, iar ceea ce vezi este ceea ce se intampla acolo. Am filmat deja trei episoade cu ce se intampla in spatele camerei. Si au deja un mare succes pentru ca toata echipa si toti oamenii implicati in realizarea Man vs. Wild vorbesc acolo despre cum vad ei ca se intampla lucrurile.
Interviul a fost acordat mai multor publicatii straine intr-o teleconferinta organizata de Discovery.
