CERCETĂŞIA: AVENTURĂ ŞI EDUCAŢIE DUPĂ METODA UNUI LORD ENGLEZ
Cercetăşia este cea mai mare organizaţie mondială educativă de tineret,
care, de 100 de ani, contribuie la crearea unei lumi mai bune prin
implicarea personală a sutelor de milioane de oameni care au respectat
Promisiunea Cercetaşului.
Organizaţia Mondială a Mişcării Scout (WOSM) este o mişcare globală,
neguvernamentală şi non-profit a 28 de milioane de membri din peste 216
de ţări şi teritorii. Fondatorul acestei miscări, Lordul Baden Powell,
s-a născut la Londra în 1857. În 1907, între 27 iulie şi 8 august, a
organizat pe coasta de sud a Angliei (insula Brownsea), o tabără pentru
20 de tineri în care promova prin educaţie non-formală spiritul de
aventură, lucrul în echipă şi progresul personal, prin forţele proprii.
Acesta este momentul când ia naştere Cercetăşia, o mişcare care, în
scurt timp, va lua o amploare deosebită în toate regiunile lumii. În
1912 au apărut primele grupuri de cercetaşi români (Blaj, Braşov,
Bucureşti) pentru ca în 1914, datorită activităţii lor creative, să ia
fiinţă Asociaţia Cercetaşii României, recunoscută oficial. Baden Powell,
sau, cum îi spun cercetasii, B.P., s-a născut pe data de 22 februarie
1857, la Londra, din părinţii: Baden Powell, teolog anglican, membru al
Royal Society din 1824, profesor de geometrie la Oxford University din
1827, şi Henrietta Grace Powell, fiica amiralului William Smyth. În 1876
a terminat şcoala, însă nepromovând admiterea la Universitatea Oxford a
ales cariera militară; a obţinut locul 5 la infanterie şi locul 2 la
cavalerie (din 717 candidaţi), astfel încât a fost scutit de cursul
introductiv de doi ani la Academia Militară Sandhurst şi promovat direct
sublocotenent în regimentul 13 husari din India: pe 30 octombrie 1876
s-a îmbarcat cu destinaţia India. Între 1884-1885 s-a mutat împreună cu
regimentul său întâi în Africa de Sud, apoi în Anglia.
A salvat două armate luptându-se cu regele zuluşilor
Un episod deosebit de important care dă seamă de personalitatea lui B.P.
este campania din Zululand. Pentru a-şi scuti armatele de pierderi fără
rost, Baden Powell şi regele zuluşilor Dinizulu hotărăsc să se dueleze.
Văzând că nu poate să-l învingă pe englezul care doar se apăra, regele
lasă jos scutul şi îi întinde mâna stânga în semn de pace, cu cuvintele:
„Bărbaţii adevăraţi îşi dau mâna stângă, pentru că aceasta vine de la
inimă." Salutul cu mâna stângă a devenit mai târziu salutul
cercetaşilor. Între 1897-1899 a încercat să reformeze metodele de
pregătire militară în regimentul său: a introdus activităţi distractive
pentru ridicarea moralului trupei, precum şi, ca metodă de pregătire,
forme ale viitoarelor jocuri de teren cercetăşeşti. Tot atunci a
publicat „Aids to Scouting for N.-C.O's & Men", un manual de cercetăşie
pentru soldaţi. Anii 1899-1900 îl găsesc în calitate de comandant al
garnizoanei din oraşul asediat Mafeking (Africa de Sud), în timpul
războiului cu burii (1899-1903). Utilizând diverse metode de diversiune,
a reuşit să apere oraşul, neprotejat natural (se află în stepa
deschisă), cu doar 1250 soldaţi (la începutul asediului), faţă de cei
9000 de asediatori ai generalului bur Cronje, timp de 217 zile (11
octombrie 1899-16 mai 1900); având la dispoziţie un număr insuficient de
combatanţi, chiar şi numai pentru a apăra fortificaţiile, a organizat
prin ofiţerul său Lord Cecil, şef al statului major, un corp de cadeţi,
format din băieţii din oraş cu vârsta între 12-16 ani şi conduşi de
băiatul Goodyear. Aceştia erau utilizaţi ca cercetaşi, pentru
transmiterea corespondenţei în afara oraşului, ca sanitari. A observat
că vor face tot ce le stă în putinţă şi cât mai bine dacă li se acordă
încredere. Asediul s-a sfârşit prin depresurarea de către întăririle
sosite din Marea Britanie; Baden Powell, întors la Londra, a fost
sărbătorit ca un adevărat erou, avansat general-maior şi distins de
către regina Victoria cu Ordinul Bath. Cu ocazia unei defilări din 1903,
a 8000 de băieţi, a celei mai mari organizaţii de tineret britanice de
atunci, „Boys Brigade" (54000 membri), preşedintele acesteia, Sir
William A. Smith, i-a propus lui Baden Powell să rescrie cartea sa „Aids
to Scouting" pentru a servi la pregătirea băieţilor.
Prima tabără de cercetaşi
Patru ani mai târziu, într-o vară, a organizat tabăra de probă de pe
insula Brownsea, coasta de sud a Angliei, pentru a verifica dacă
propunerile sale în legătură cu noile activitaţi pentru tineret ar avea
succes. Au participat 22 de tineri din toate categoriile sociale,
organizaţi în 4 patrule şi îmbrăcaţi în uniforme; despre această tabără,
Baden Powell relatează: „Trupa de băieţi a fost împărţită în patrule de
câte 5 oameni, cel mai mare devenind şef de patrulă. Această împărţire
în grupe mici era secretul succesului nostru. Fiecărui şef de patrulă
i-a fost atribuită răspunderea totală pentru comportamentul membrilor
patrulei sale. Patrula era o unitate pentru formare, muncă şi joacă.
Fiecare patrulă campa într-un loc propriu. Băieţii garantau cu onoarea
lor pentru îndeplinirea sarcinilor primite. Pe această cale era trezită
responsabilitatea şi rivalitatea sănătoasă". Anul cel mai important
pentru mişcare este 1908, când B.P. publică „Scouting for Boys", carte
cu un succes imediat şi imens, ce a dus la constituirea „British Boy
Scout Association", organizaţie care până la sfârşitul anului a atins
60.000 membri. Deşi mulţi nu acceptau ca fiul unui ministru să stea în
acelaşi cort cu fiul unui portar, cartea sa a dus la reformarea
învăţământului: profesorul este partenerul elevului şi nu stăpânul lui;
cartea nu conţinea teorii pedagogice complicate şi nimic de neînţeles,
ci era scrisă ca o poveste. La prima întâlnire a cercetaşilor, în 1909,
au participat 10.000 de Boy Scouts; tot atunci a apărut prima grupă de
cercetaşe „Girl Scouts". Mişcarea devenise atât de largă încât în 1910,
la sfatul regelui George V, s-a retras complet din armată pentru a se
dedica exclusiv mişcării cercetăşeşti. Astfel, în august 1920 are loc
prima întâlnire internaţională de cercetaşi, denumită de Baden Powell
„jamboree"; Baden Powell este proclamat „Chief Scout of the World"; la
Londra se organizează „Biroul International". A urmat apoi publicarea
mai multor cărţi şi participarea sa la diferite evenimente Scout,
inclusiv la jamboreea de la Vogelenzang (Olanda-1937), unde a rostit
cuvântarea de adio: „Este timpul să vă spun adio. Mă aflu în cel de-al
80-lea an al vieţii mele şi mă apropii de sfârşit. Majoritatea dintre
voi sunt de-abia la început şi vă doresc ca viaţa voastră să fie
fericită şi plină de succese... Voi înşivă o puteţi face prin
îndeplinirea legii cercetaşului, în fiecare zi, orice aţi face, şi
oriunde v-aţi afla. Aşa că: rămâneţi cu bine! Dumnezeu să vă
binecuvânteze pe toţi!" B.P. a murit în data de 8 ianuarie 1941 la
Nyeri, lângă Nairobi (Africa Orientală Britanică), unde a fost
înmormântat la 9 ianuarie; coşciugul său a fost învelit în steagurile
internaţionale ale cercetaşilor şi ale cercetaşelor. Pe piatra de
mormânt se află inscripţionat în afară de nume şi ani un singur titlu,
cel de „Chief Scout of the World" şi semnul cercetăşesc. Când a simţit
că i se apropie sfârşitul, a scris ultimul său mesaj către cercetaşii lumii:
„Dragi cercetaşi!
În piesa de teatru Peter Pan, pe care poate o cunoaşteţi, căpitanul
piraţilor este mereu pregătit să-şi scrie testamentul, de teamă că în
clipa în care îi va veni vremea nu va mai avea timp. Şi mie mi se
întâmplă la fel. Nu sunt chiar pe patul de moarte, dar ziua aceea nu e
prea departe. De aceea, doresc să-mi iau adio de la voi. Gândiţi-vă că e
ultimul meu mesaj către voi şi luaţi-l serios în considerare.Viaţa mea a
fost fericită şi nu doresc să vă urez decât să trăiţi fiecare la fel de
fericit. Eu cred că Dumnezeu ne-a adus pe lumea asta pentru a fi
fericiţi în ea şi pentru a ne bucura de viaţă. Fericirea nu este
rezultatul bogăţiei sau al reuşitei în carieră şi mai puţin al
ignoranţei faţă de sine. Un pas important spre fericire este de a vă
face utili şi de a vă bucura de viaţă, când o să deveniţi şi voi
bărbaţi. Studiul naturii o să vă releve toate frumuseţile şi minunăţiile
cu care Dumnezeu a înzestrat Pământul spre bucuria voastră. Fiţi
mulţumiţi cu ce v-a fost dat şi folosiţi-vă de acestea în mod util.
Căutaţi să găsiţi o parte bună în fiecare lucru. Dar adevărata fericire
se află în a-i face pe alţii fericiţi. Încercaţi să lăsaţi lumea un pic
mai bună decât aţi găsit-o. Şi atunci când viaţa voastră va fi pe
sfârşite, veţi putea muri liniştiţi ştiind că timpul nu a trecut
degeaba, ci aţi făcut mereu tot ce v-a stat în putinţă. Fiţi în acest
sens «Gata Oricând» pentru a trăi şi a muri fericiţi. Respectaţi mereu
legământul de cercetaş, chiar şi atunci când nu veţi mai fi nişte copii.
Prietenul vostru
Baden-Powell of Gilwell"
Cercetăşia în România
România a fost printre primele ţări în care cercetăşia a fost introdusă
ca mod de educare a tinerilor. Astfel a luat fiinţă Asociaţia
Cercetaşilor, sub directa patronare a regelui Ferdinand. Primele
formaţiuni de cercetaşi au apărut în România la Blaj, Braşov şi
Bucureşti, în 1912. La 12 mai 1914 are loc constituirea oficială a
Asociaţiei „Cercetaşii României", iar în 1922 ia fiinţă Organizaţia
Mondială de Cercetaşi. România, prin organizaţia ei deja constituită,
devine membru fondator. Prima jamboree din România a avut loc la Sibiu,
în 1930. La 24 ianuarie 1937, Carol al II-lea a desfiinţat asociaţia şi
a înfiinţat în schimb Straja Ţării. Cercetăşia a fost o mişcare foarte
„la modă" printre tinerii români, din ea făcând parte la un moment dat
şi Mircea Eliade (care a şi scris un jurnal de camp) şi o mulţime de
alte personalităţi ale României, cum ar fi: George Călinescu, Tudor
Arghezi, Grigore Antipa şi mulţi alţii.
„Asociaţia Cercetaşilor din România" s-a reînfiinţat la data de 20 iunie
1990, iar din 17 noiembrie 1993 a primit numele de Organizaţia Naţională
„Cercetaşii României". Acum există în România între 2500-3000 de
cercetaşi în 63 de filiale. În lume sunt 28 de milioane în 216 ţări,
reuniţi în Organizaţia Mondială a Mişcării Scout.
Organizaţia Naţională „Cercetaşii României" (ONCR) cuprinde patru ramuri
de vârstă: Lupişori (7-10 ani), Temerari (11-14 ani), Exploratori (15-18
ani), Seniori (18-21 ani), Lideri (peste 21 de ani).
ONCR are un centru şi la Alba Iulia. Centrul Local „Axente Sever" a fost
înfiinţat în 1994, printre primele din ţară, la iniţiativa câtorva
studenţi, animaţi de dragostea de munte şi de prietenia care îi lega. În
scurt timp, grupul a devenit mult mai mare, prin alăturarea altor
tineri, majoritatea elevi ai Liceului Economic din Alba Iulia, şi în
1995 a fost organizat primul camp al organizaţiei locale, în Poarta
Raiului, din Munţii Şureanu.
Mai multe despre organizaţia locală din Alba Iulia a cercetaşilor, vă
promitem în numărul viitor.
