Raspandacul 887/07.07.2008

Selectiuni din ...

Raspandacul 887/07.07.2008
Publicatie pentru minti spongioase
Nr. 0887/07.07.2008 ISSN 1842-2195

Editorial

Verbul a se despărti are de foarte multe ori conotatii negative, referindu-se la a se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte, a părăsi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva. Implică ideea de înstrăinare, de detasare sufletească, de rupere si lipsă afectivă, precum si tot ce se referă la separare, izolare, fragmentare, piedică, imposibilitate de atingere sau de remediere. Si sunt momente în viata fiecăruia dintre noi pe care le putem cataloga fără umbră de îndoială drept timpuri ale despărtirii. Momentul în care se produce ruptura este uneori atât de evident, încât orice încercare de a ignora faptele duce la o scoatere a lucrurilor de pe făgasul lor, la o iesire din ordinea firească a lumii. Despărtirile sunt o realitate a vietii, iar acceptarea, trecerea lor cu bine te întelepteste si te îmbogăteste. M-am gândit de multe ori la felul în care formăm în jurul nostru, încă de mici, grupuri de oameni în mijlocul cărora functionăm în armonie. Câti dintre ei vor fi parte din lumea noastră până la sfârsit? Si analizând cu atentie problema, răspunsul a venit de la sine: niciunul. Am avut prieteni lângă care am crescut, cu care am mâncat din acelasi blid, alături de care am bătut maidanele copilăriei, cu care am învătat pentru teze sau în sesiune. Unii dintre ei au rămas puternic legati, chiar de departe, altii s-au topit în zarea vietii. Au supravietuit amintirile, iar vietile noastre îsi văd de drum, fără a fi descompletate sau pustii.Am fost destul de norocoasă să mă bucur în viata mea de o studentie prelungită, într-o boemă împărtire a unui spatiu locativ cu prietenele mele. Iar perioada aceasta a fost luminată de o prezentă frumoasă si apropiată sufletului meu, de unul dintre acei oameni rari pe care îi întâlnesti din întâmplare sau din poruncă divină inexplicabilă, care te ajută să cresti ca Făt-Frumos. Am îmbucătit între noi si bune si rele, ca surorile, am dus împreună greul, ne-am certat, ne-am iertat, am râs, am plâns... Si acum e gata. Pentru că prietena mea si-a găsit tovarăs de viată, iar drumurile noastre se despart, căci asta este legea firii. Sigur, o să păstrăm legătura, o să ne scriem, o să vorbim, o să ne vizităm. Dar asta nu-mi pare deloc important. Ceea ce contează cel mai mult s-a întâmplat deja, iar din ceea ce va veni, mai mult decât a ne lega una de alta, e important să ne găsim fericirea unde ne vom afla fiecare.

(Iulia Musat, iulia.musat@gmail.com )

Gând
Viata ne-a putut despărti, dar amintirea timpului când ne-am cunoscut va stărui. (Dostoievski)

Editor:
Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactor: Silvia Velea (silvia_gh2002@yahoo.com)

Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile. Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt binevenite la raspandacul@lexica.ro.Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la www.raspandacul.net.