Fitil de lampă
de Lelia MUNTEANU 25 IULIE 2008
Stai cu faţa la zid, cu mâinile la ochi şi numeri până la zece. Laşi timp tuturor să se ascundă…
Primul lucru pe care îl cauţi e oglinda cu ramă de tablă, agăţată pe un perete, deasupra ligheanului. E la locul ei, tot aburită, tot în ape. Acolo, vara, se bărbierea tata.
Nisipul şi sclipirea argintului l-au păstrat ca atunci: cu spuma pe un obraz, cu briciul în aer. Cauţi şanurile, pe verandă. Sunt unde le ştii, trase-n cizmele care strălucesc ca altădată, şi amintirea asta te-ndoaie: o vezi pe maică-ta, îmbrăcată în paltonul ăla negru, luat pe puncte, trecând strada, cu zăpada scârţâind sub tălpi, dreaptă, mândră, subţire şi frumoasă, de se rotea viscolul în jurul ei.
Astăzi, mâncaţi în curte, sub nuc, tata şi-a pus cămaşa nouă, mama întinde faţa de masă apretată şi, netezind-o îndelung, îţi răspunde în treacăt, fără să te privească, deşi n-ai întrebat-o nimic: e bine, dragu’ mamii, toate-s bune, atâta c-a dat grindina de câteva ori şi nu s-a făcut nimic, suntem bine, şi-ţi vine să te dai cu capul de masă şi de-atâta bine ţi se adună lacrimile-n ochi.
În colţul ăla al grădinii ai fost îndrăgostit, merii sub care stăteai s-au chircit, astăzi trebuie să te apleci ca să treci pe sub umbra lor, dâmbul din spatele casei pe care-l urcai în fugă îţi pare că s-a surpat peste iluziile tale din prima copilărie, timpul ca un vierme a intrat în toate şi roade, şi le împuţinează.
Cu tata povesteşti iar (...)
lelia.munteanu@gandul.info
More: http://www.gandul.info/puterea-gandului/fitil-de-lampa.html?4237;2810767
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!