Răul pe care-l vezi îţi inundă inima, sufletul, ochii, acaparînd-te, nelăsîndu-te să mai vezi ce e frumos şi bun, transformîndu-te în victima groazei ca acest rău să nu te atingă şi pe tine, izolîndu-te. Pînă şi natura – singura oază de frumuseţe pe care o mai aveai – te doare, pentru că o vezi cum se zbate sleită de puteri, călcată în picioare de nepăsare…
Nu ştii cînd s-au întîmplat toate astea, deşi ai o vagă banuială… dar eşti perfect conştient că ţi s-a întîmplat, că dintr-un om conciliant şi împăcat ai devenit un pesimist panicat, şi-ai vrea să fugi, să uiţi de tot şi de toate, să ţi se şteargă memoria, să o iei de la capăt cu inocenţa pe care ai pierdut-o undeva pe drum, cu superficialitatea şi naivitatea binefăcătoare, datorită cărora ştiai că după furtună iese soarele, că paharul pe jumătate gol este şi plin pe jumătate, care-ţi dădeau încredere
(...)
Citeste intreg articolul la: http://www.jurnalul.ro/articole/124683/ginduri-de-bine
de Paula Anastasia Tudor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!