Pavilioanele folosite de Familia Regală a României
Atunci când MS Regele Mihai se află în România, un stindard diferit de drapelul naţional flutură deasupra Palatului Elisabeta. Când în ţară se află doar ASR Principesa Margareta, pavilionul se schimbă. Ce semnifică, de fapt, aceste pavilioane regale?
Primii conducători ai românilor care au avut stindard propriu sunt Gheorghe Bibescu şi Alexandru Ioan Cuza. Pavilionul regal, cunoscut şi ca stindardul regal, este un drapel, de obicei de format diferit faţă de drapelul naţional, şi cu un design diferit, care reprezintă pe Monarh sau pe membrii unei Familii Regale.
Pavilionul regal nu trebuie confundat cu pavilioanele maritime, care sunt de asemenea de format pătrat, dar şi triunghiular, şi semnifică fie rolul navei care le poartă, fie persoana aflată la bord, în funcţie de rangul şi funcţia sa.
De asemenea, pavilionul regal nu trebuie confundat cu drapelele de luptă, care sunt stindarde, unice, acordate marilor formaţii militare care se remarcă prin fapte de eroism. Drapelele unităţilor militare pot fi decorate cu decoraţii naţionale ale României, care se agaţă în acest caz de hampă.
De ce există pavilionul regal?
Pavilionul regal a apărut din necesitatea de a evidenţia locul (palatul, instituţia) sau vehiculul (maşină, vapor) în care se află Suveranul sau membrul familiei regale. După cum se cunoaşte potrivit protocolului diplomatic, maşinile în care se află Şeful Statului, Miniştri sau Şefii de Misiune ai unui stat pe teritoriul altui stat poartă un drapel în format mic al statului trimiţător. La fel, clădirile (Ambasade, Consulate) care reprezintă un stat în străinătate arborează drapelul şi stema statului trimiţător.
În cadrul unui singur stat, trebuie evidenţiat în alt mod decât prin drapelul naţional faptul că persoana Suveranului sau alţi membri ai Familiei Regale se află într-un anumit loc sau vehicul. Aici intră în uz pavilionul regal.
Cum se foloseşte pavilionul regal?
Pavilionul regal există în două formate: mare, pentru clădiri; şi mic, pentru vehicule.
El se arborează pe clădirea sau vehiculul în care se află persoana regală pe care o reprezintă. De asemenea, el este folosit ca antet al documentelor oficiale dar personale (adică nu oficiale de stat) ale persoanei regale respective (de exemplu, declaraţii publice oficiale).
Pavilionul regal are şi un rol practic, indicând, de exemplu, vehiculul principal dintr-o coloană, cel în care se deplasează personalitatea regală. Din raţiuni practice, la deplasarea în mare viteză (pe autostradă, şi în zbor) pavilionul regal (ca şi drapelele de format mic) nu se folosesc, ele fiind reaşezate la locul lor la intrarea în oraş / după aterizare.
Când au apărut pavilioanele regale în România?
Preluând tradiţia internaţională, primii care au folosit stindarde personale au fost Domnii Principatelor Române, însă nu toţi şi destul de rar. Sunt cunoscute, de exemplu, stindarde domneşti ale lui Gheorghe Bibescu (1842-1848) şi Alexandru Ioan Cuza (din 1863).
Primul document oficial care stabilea un Pavilion Regal a fost Înaltul Decret Regal din 9 iunie 1898. Potrivit acestuia, pavilionul regal avea formă pătrată (2,5 m) şi era confecţionat din stofă subţire. Tricolorul era dispus vertical, albastru, galben, roşu. Pe galben, la mijloc, se afla stema ţării, iar la cele patru colţuri, pe albastru şi roşu, se afla coroana regală a României în culoarea oţelului.
Pavilionul Reginei, din stofă subţire, avea forma pătrată (1,5 m). Câmpul pânzei era roşu, în centru se afla o acvilă de culoare galbenă ţinând pe piept un scut compus din 7 părţi, peste care se afla un altul cu armele familiei de Hohenzollern. Pe margine se afla un cadru lat de 10 cm compus din triunghiuri albastre şi galbene.
Mai târziu, sub Regele Ferdinand I, pavilionul Regelui şi cel al Principelui Moştenitor au fost complet modificate. Pavilionul Regelui consta dintr-un drapel de culoare roşie-vişinie, având pe margine o bordură galbenă cu colţi albaştri. În mijlocul pavilionului se afla stema cea mică a ţării, de care atârna Crucea Ordinului „Mihai Viteazul.” Stema mică a ţării reprezintă stema Regatului, dar fără susţinători şi mantie.
Regele Carol al II-lea a aplicat Crucea Ordinului „Mihai Viteazul” pe toată întinderea pavilionului, ca un simbol al Regalităţii eroice şi a fixat în centrul crucii stema mică a României.
Pavilionul Principelui Moştenitor, era de culoare albastru închis, cu bordură roşie, cu colţi galbeni, şi avea la mijloc stema cea mică a ţării. Pavilionul Reginei era identic cu cel al Regelui, dar fără Crucea Ordinului „Mihai Viteazul.” Cel al Principilor Regali era identic cu cel al Principelui Moştenitor, dar fără bordură*. La întoarcerea Reginei Mame Elena în ţară, în 1940, a fost introdus şi pavilionul său, care arăta ca pavilionul Reginei, însă fără bordură.
După cum se poate observa, elementele comune ale pavilioanelor regale sunt Stema Regală a României, care este şi stema Familiei Regale a României, şi, în diferite combinaţii, culorile Drapelului Naţional al României, roşu, galben şi albastru. Pentru Rege, Regină şi Regina-Mamă culoarea de fond este roşu-vişiniu, în timp ce pentru Principi şi Principese culoarea de fond este albastru.
Care este uzanţa actuală? Ce pavilioane aparţin membrilor actuali ai Familiei Regale?
Majestatea Sa Regele foloseşte pavilionul său în următoarele situaţii:
- la Palatul Elisabeta şi la Castelul Săvârşin, când se află acolo, arborat pe catargul de deasupra acestor clădiri;
- pe transcriptul discursurilor şi programelor sale publice;
- uneori, pe vehicule.
Modelul pavilionului Majestăţii Sale Regelui este:
Majestatea Sa Regina foloseşte pavilionul său pe unele documente publice. Pavilionul său este:
Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta foloseşte pavilionul său la Palatul Elisabeta şi la Castelul Săvârşin, când se află acolo, arborat pe catargul de deasupra acestor clădiri. Pavilionul său este:
Ceilalţi Membri ai Familiei Regale cu titlul de Principe / Principesă folosesc acelaşi pavilion:
_____
*Informaţiile istorice au fost preluate din Adina Berciu-Drăghicescu, G.D. Iscru, Tiberiu Velter, Aurel David, Tricolorul României, Ed. Sigma, Bucureşti, 1995
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!