Scout360 >> Nu încă un mail despre RoJAM!

http://scout360.org/nu-inca-un-mail-despre-rojam

Nu încă un mail despre RoJAM!

Ian 29 2011

Logo RoJAM

Tot se aude pe toate listele de discuții și pe Facebook: au început înscrierile la RoJAM, despre RoJAM, quiz RoJAM, RoJAM, RoJAM, RoJAM. Și nu e vorba de gem românesc (n.r. aluzie la jam=gem în limba engleză). Este de fapt a cincea jamboree națională. După 75 de ani, organizăm ediția a 5-a. Între timp a venit Carol al II-lea, ne-a făcut străjeri, a venit Gheorghe Gheorghiu Dej, ne-a făcut pionieri (de fapt, ne-a cam desființat de tot), a venit `89 și a picat comunismul iar în 1993 am apărut iar ca și Cercetași ai României. Am rămas în fond tot pe-aci, pe pământ românesc, numai că mai altfel.
Cred că știți acum despre ce vorbesc. Bun. Acum, că suntem pe-aceeași lungime de undă, haideți să vă spun cum a evoluat ideea Jamboreei în 2011 și care e perspectiva unei persoane care e implicată în organizare și care nu știe ce veți face în august, dar ea sigur va fi acolo. Cel puțin două săptămâni, dacă nu mai mult.

Săliște

Negru, roz și dungi roz

Veronica se implică de ceva vreme la cercetași la nivel național, însă o face pentru ea. Drept urmare nu prea o știe lumea, ceea ce era și ideea încă de la început. „Omul din umbră", ar spune ea. Când s-a discutat pentru prima dată serios despre Jamboree, când un grup de oameni s-a adunat la Săliște, a fost și ea acolo. Au făcut o dezbatere de jumătate de zi despre ce și cum e cu evenimentul, puncte forte și slabe. Echipa roz și echipa neagră. Până la urmă, chiar și cei mai negri și-au desenat ceva dungi roz și s-au decis, deși în inima lor era oricum acolo răspunsul: DA, facem Jamboreea. Și o facem bine, cu toate resursele umane, materiale, sufletești de care dispunem.
De atunci, oamenii roz sau cu dungi roz s-au împărțit în echipe, și-au luat responsabilități și s-au apucat de lucru. Adică au semnat protocoale cu autoritățile, au făcut programul, au inițiat o ditamai campania de promovare și de vânzări și au dat sfoară în țară că ar mai fi nevoie de oameni care să se implice. Totul e făcut, gândit, dar trebuie și aplicat, iar pentru asta este nevoie de oameni (i-am fi clonat pe ei, dar nu am fi avut suficient timp, până în august nu prea ar fi gata).
Veronica se tot frământă. Știe mulți lideri în țară care ar fi numai buni pentru diferite ateliere, știe seniori care sunt la construcții, arhitectură sau doar pasionați și ar putea să îi ajute pe cei de la administrație, știe oameni cu putere de convingere uriașă care ar putea să obțină sponsori pentru RoJAM zâmbind și vorbind despre forma norilor de afară (că cercetașii știu și de astea). Pe deasupra, simte și nevoia copiilor de a fi toți împreună sub cerul liber, în cele șapte subcampuri pregătite, stând la focul de tabără, făcându-și noi prieteni și respirând libertatea copilăriei sau adolescenței prin toți porii.
Așa că m-a rugat pe mine, că tot îi cunosc pe cei de la InfoScout: „Nu poți să faci ceva? Să îi chemi? Să ne audă? Să simtă și ei ceea ce simțim noi, cei care organizăm? Că o să fie frumos, că o să fie o Jamboree de care o să se povestească luni întregi, că fără ei, acești oameni minunați, tot ce am lucrat noi un an întreg nu ar avea cum să se pună în practică! Spune-le, găsește o metodă!". Așa că nu am putut să nu o ajut, mai ales când îi vedeam speranța din ochi. „Promit că fac tot posibilul să găsesc o metodă. Orice ar însemna asta. Zâmbește Veronica, zâmbetul tău mă va ghida să transmit tot ceea ce vrei, oricui vrei".

Toți au spus da. Tu ce faci?

Tabla de şah poate fi gata de joc cu ajutorul tău. Foto: Adrian Barbu

Așadar, dragi și drage, după ce ați citit povestea Veronicăi, care își pune atâta energie și atât suflet în Jamboree, nu cred să am o metodă mai bună să vă spun asta. Poate dacă ați fi vazut zâmbetul ei și cerul din ochi ar fi fost mai ușor. Astfel însă nu mai zic decât atât: șahul nu se joacă fără piese. Degeaba avem o tablă de șah minunată, făcută din cel mai fin lemn, lustruită cu cele mai parfumate ceruri, piese superbe, din marmură, sculptate de cei mai îndemânatici meșteri, dacă piesele se află la cinci metri de tablă. Dacă nu sunt pe ea.
Imaginați-vă astfel: sunteți într-un elicopter ce zboară deasupra locului de camp de la Săliște. Vedeți o uriașă tablă de șah construită, pregătită de joc și piesele răsfirate prin jur: pe lângă casă, pe lac, prin pădure. Le numărați și sunt toate 32. Și totuși jocul nu începe. De ce nu le așează nimeni pe tablă? Pentru că ne mai trebuie forță pentru a le pune pe tablă… am construit noi tabla, piesele, însă trebuie să facem un joc. Noi, Cercetașii României. Și nu cred că e un joc pe care vrei să-l pierzi… ar putea intra în istorie și tu să treci exact pe langă el… piesa e în mâna ta!
Fă o mutare, răspunde provocării! Dacă vrei să iei parte la joc spune „DA, VREAU!"