Afacerea, ca pură afacere, e riscantă din multe puncte de vedere, chiar
şi pentru firma exploatatoare. Pentru această sumă, cu care statul nu se
va îmbogăţi şi care nici ea nu e sigură, datorită slabei concentraţii a
aurului în zăcământ, ceea ce va face afacerea sensibilă la fluctuaţiile
pieţei mondiale a aurului, preţul va fi enorm.
E vorba despre degradarea practic iremediabilă (sau doar remediabilă cu
uriaşe investiţii ale statului) a uneia dintre cele mai frumoase zone
ale ţării. Tratarea cu cianură a zăcământului aurifer, în patru
exploatări deschise, la care se adaugă un mare baraj de 185 de metri
înălţime ce închide un iaz artificial, cu fund etanşeizat cu plastic, de
400 de hectare, poate produce contaminarea apelor din zonă cu deşeuri
toxice, degradarea solului, alunecări de teren şi inundaţii imprevizibile.
Zona va trebui „tămăduită" timp de o sută de ani - cât e termenul de
garanţie al digului - cu cheltuieli foarte mari ale statului român. În
totului tot, e vorba despre un caz tipic de exploatare economică a
resurselor unei ţări din „lumea a treia", afacere de pe urma căreia vor
beneficia cei câţiva care au, în prezent, pâinea şi cuţitul, pe când
toţi ceilalţi vor pierde.
De Mircea Cărtărescu <mailto:mircea.cartarescu@evz.ro>
Citeşte întregul articol la:
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/881916/SENATUL-EVZ-Rosia-Montana-toti-vom-pierde/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!