Muntele lui Basarab | Dinu Mititeanu

Muntele lui Basarab
O relatare-invitatie intr-un munte mic si frumos, aflat nu departe de
civilizatie, dar ferit de picnicarii, de atv-istii si enduristii care
invadeaza, agreseaza si polueaza in toate felurile multi din muntii in
care mergeam pana nu de mult fara teama de astfel de intalniri nedorite.
Pentru dupa amiaza zilei de duminica 17 ianuarie, primisem o invitatie
oficiala la Horezu, jud.Valcea, la intrunirea anuala a AJTR (Asociatia
Jurnalistilor si Scriitorilor de Turism din Romanaia). Era pacat sa nu
profitam de ocazie pentru a face sambata si o scurta incursiune pe
munte. Unde? In Cozia, Naratu, Buila-Vanturarita am mai fost. Ne doream
ceva nou. Culmile estice ale numtilor Lotrului necesita macar doua zile.
Acum, doream un traseu de 5-7 ore, dar nu doar pe culmi impadurite, fara
puncte de priveliste. Pentru a ne gasi tinta, ne urcam in "planorul
Google Earth". Calatorind cu el lent si comod pe deasupra defileului
Oltului, pe malul drept, vizavi de manastirea Turnu, ne atrage privirea
o mica bijuterie stancoasa, decorata cu vegetatie mai rara. Iuhuu !
Acesta e Muntele lui Basarab si ne amintim ca tizul si bunul meu prieten
Dinu Boghez din Rm.Valcea, a scris candva cu multa caldura despre el in
revista "Muntii Carpati". Dam clic pe " Bibliografie montana" din PC-ul
nostru la "Muntii Capatanii" si aflam care numar al revistei (12) si la
ce pagina (26) sa-l deschidem. Multumim inca o data prietene pentru
acest articol, unul din cele multe pe care le-ai scris despre muntii de
langa tine pe care i-ai strabatut in lung si lat si pe care ii cunosti
asa de bine.. Ce coincidenta ! In acelasi numar este si articolul scris
de mine "In memoriam Mircea Florian"- cel care pana in 16 noiembrie 1998
ne-a fost bun si drag prieten amandurora -si mai ales Craiesei
Carpatilor -Piatra Craiului.
Sambata, 16 ianuarie, zi ca de toamna tarzie, plecam din Cluj la ora
5.30. Deja la ora 9 il parcam pe Max langa restaurantul si benzinaria de
langa podul-baraj Turnu, aflat aproape de manastirea Cozia. Baraj pe
care masinile grele trec spre sau vin de pe celalalt mal al Oltului si
pe care am trecut si noi cand am vizitat, nu doar o data, manastirile
Turnu si Stanisoara, urcand sau coborand de pe muntele Cozia. Ne echipam
rapid si parcurgem cca 300 m inapoi pe sosea, avand in fatza Muntele lui
Basarab, care parca ar fi dorit sa-si dea mana cu Tzancul lui Teofil- un
complex stancos de pe malul opus, pentru a pune stavila naturala
Oltului. Imediat dupa podul-viaduct peste golful format la varsarea
paraului Postei in lacul de pe Olt, intram pe portita ce duce la micul
schit "Sfantu Ioan la Piatra". Coboram treptele si trecem pe sub pod si
prin curtea casei in care se afla chiliile calugarilor. Il salutam cu
"Doamne-ajuta" pe cel pe care-l zarim maturand pe trepte si intram in
padure. Aspect de toamna, poteca dispare curand. Dupa cca 5 minute
incepem sa urcam spre dreapta prin padure, avand ca tinta prima sa a
crestei muntelui cu care ne-am dat intalnire, sa in care ajungem in 30
minute. Din sa, urcam mai
(...)
http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/01-articole-recente/muntele-lui-basarab
http://outdoors.webshots.com/album/576391725eumpiL
--
http://www.nicolaeserban.ro
http://www.scouts.ro