"Nu stiti sa pierdeti"! Argumentul corpului de arbitri in fata copiilor in momentul in care li s-a reprosat de catre copii ca au fost indusi in eroare in mod intentionat! Da, am cam sfeclit-o, ce vrei sa facem acum? - recunosc arbitrii in fata mea in discutie particulara. Intre aceste doua fraze se ascund citeva suflete intristate, de copii. Copii care invata brutal si incorect sa piarda, intr-o tara in care majoritatea pierde. Copii, care cu fiecare episod incasat, stiu si mai mult, ca sint inselati si prostiti in fata. Copii, care abia asteapta sa creasca. E o lectie insa, multumim ca ne-ati predat-o! Cu brio!
Faptele: concurs de orientare, echipa de temerari in concurs se indreapta spre ultimul post. Trec suficient de aproape de sosire incit sint strigati de catre arbitri de sosire sa vina la masa cu cuvintele "aici e ultimul post, veniti aici". Copiii se opresc derutati stiind ca mai au de facut un post, nu mai cauta ultimul post de control intrebindu-se daca au luat viza gresit si vin la sosire. Aici li se spune: "aaaaa, pai va lipseste ultimul post, sinteti descalificati". "Pai dumneavoastra ne-ati strigat sa venim aici, dati-ne fisa sa fugim catre ultimul post!" "Pai nu se poate, v-am scris timpul pe fise deja, sinteti descalificati, ca ati pierdut un post" ... Si uite asa, copiii sint cu inconstienta premeditata descalificati, o incaseaza in plina figura! V-ati fi asteptat ca arbitri sa recunoasca in fata copiilor ca au gresit si sa le dea drumul iarasi in traseu, ca o reparatie nu doar morala ci si materiala (era vorba de citeva amarite puncte)? Aiurea, traim intr-o tara intoarsa pe dos, unde nu conteaza frustrarea unui copil.
Ok, daca nu conteaza, atunci probabil ca nu conteaza nici ca noi, cu zimbete pe buze, le uram din toate inimile noastre bravilor arbitri descalificanti (si descalificati de noi in imagine in negativ) sa li se intimple si lor exact, dar exact aceleasi "bucurii", tocmai cind le-o fi lumea mai draga: ca de pilda la viitoarele concursuri old-boys la care vor participa, cind vor primi rest de la vinzatoaarea de la supermarket, cind isi vor plati impozitele sau privesc disperati la cuponul de pensie, cind le vor da cu tifla nepotii, samd. Nu de alta, dar dorim sa simta si arbitrii cei viteji, pe pielea lor, ce inseamna nedreptatea si umilinta, sa realizeze ca nu e fair-play sa iti bati joc de copii! Multe succesuri dragalasi arbitri! Ne-ati tras-o, e drept (pentru CNA: e vorba de "tras fisa de concurs din mina" binenteles) noi insa nu intoarcem celalalt obraz. Probabil ca nu stim sa pierdem cind sintem furati! Asta este, invatam, ne tratam! Vom avea ocazia sa ridem, la rindul nostru atunci cind va veni vremea. Pina atunci nici macar nu asteptam scuze oficiale, "fiindca nu ai cu cine frate, nu ai nici de la cine!".
RMS.
PS: Despre CUPA IZVOARELOR 2009, traseele bine alese, interesante. Locatia super! Prietenie din plin! Jocuri uzuale, dar atmosfera OK. Atelierele, apa curenta, toaletele si dusurile de nota 10. Ok, mai putin orientarea, care a fost un fiasco total: viza, fara harta, in miezul zilei. Temerarii si-ar fi dorit ca si ei sa aiba parte de rapel si tiroliana! Cercetasii nostri si-ar mai fi dorit ca testele sa fie de tip grila, cu punctaj bine stabilit si neinterpretabil in mod subiectiv, iar aceste fise martor, de la absolut toate probele, odata corectate, sa fie afisate pe un panou (sau agatate pe o sfoara in vazul tuturor participantilor), alaturi de raspunsurile corecte. E o sugestie pentru viitor! Despre noi, am facut si prostii (vorbit in cort noaptea, gaurit o supratenda involuntar (vina 50% in partaj)) dar ne-am simtit bine la aceasta editie, ne-am facut prieteni, am sudat echipa. E pe plus!
