Primul ajutor, in fiecare Jurnal de Sanatate supliment al Jurnalului National de martea

http://sanatate.jurnalul.ro/articole/116902/manevra-heimlich.html

Manevra Heimlich
30/09/2008
de Steluta Indrei

Sursa: GULIVERÎnecarea cu mâncare sau cu un obiect este un accident frecvent în cazul copiilor şi vârstnicilor. Când alimentul ajunge în căile respiratorii şi le astupă complet, apare sufocarea. Primul semn care arată că persoana nu mai are aer este strângerea gâtului. De asemenea, victima nu mai poate vorbi sau tuşi, i se schimbă culoarea feţei: pielea se înroşeşte, după care devine albastră (cianoză). Dacă nu se intervine imediat, victima îşi pierde cunoştinţa şi moare sufocată.

Manevra Heimlich poate fi salvatoare în cazul persoanelor care s-au înecat cu mâncare. Ce este această manevră şi cum se execută ne explică dr Silvia Nica, medic primar medicină de urgenţă la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti. Manevra Heimlich este o metodă de dezobstrucţie a căilor aeriene superioare. Ea se impune în momentul în care un bol alimentar, o bomboană sau un corp străin (la copii) ajunge în laringe şi nu în esofag şi blochează căile respiratorii. Persoana înecată face eforturi disperate de a respira, dar nu poate trage aer în piept din cauza obstrucţiei la nivelul laringelui.

Victimă conştientă sau inconştientă

În cazul în care victima este conştientă, persoana care îi acordă primul ajutor se aşază în spatele ei, o cuprinde cu braţele în zona toracelui şi îi aplică o compresie puternică sau o lovitură ascendentă sub stern. Această manevră are rolul de a disloca bolul alimentar astfel încât căile respiratorii să se elibereze. Dacă prima încercare nu dă nici un rezultat, manevra Heimlich poate fi repetată. În cazul în care victima este inconştientă, ea trebuie culcată pe spate, cu capul întors într-o parte. Persoana care execută manevra Heimlich se aşază deasupra victimei şi efectuează aceeaşi compresie sub stern.

Dr Silvia Nica atrage atenţia că această metodă este complet ineficientă dacă victima poate respira, vorbi sau tuşi. "Nu trebuie intervenit în nici un fel în timpul eforturilor victimei de a elimina singură bolul alimentar prin tuse. Manevra Heimlich se efectuează numai atunci când victima nu poate scoate nici un sunet. În astfel de cazuri, manevra trebuie făcută de urgenţă la faţa locului, pentru că decesul survine rapid", subliniază dr Silvia Nica.

În cazul unui copil mai mic de 3 ani, manevra se execută complet diferit faţă de adulţi şi copii de vârstă mare. Copilul este ţinut de picioare cu capul în jos şi i se aplică lovituri pe spate între omoplaţi.

http://sanatate.jurnalul.ro/articole/113351/frigul-si-degeraturile.html

Frigul şi degerăturile
07/01/2008

La temperaturi sub zero grade Celsius, măinile şi picioarele neprotejate cores­punzător sunt in pericol de degerături. Medicii clasifică degerăturile in funcţie de gravitatea lor, ca şi in cazul arsurilor. Extremităţile inroşite, senzaţia de furnicături, de amorţeală şi de usturime sunt semnele degerăturilor uşoare, de gradul intăi. Expuse in continuare frigului, degerăturile se agravează: apar flictene (băşicuţe dureroase), semn al degerăturilor de gradul doi. Frigul puternic modifică apoi culoarea tegumentelor, care pe alocuri devin vineţii, necrozate. In cazurile cele mai grave, in degerături de gradul patru, extremităţile se necrozează in totalitate şi in profunzime, pănă la ţesuturile subcutanate. Măinile şi picioarele sunt cele mai afectate de degerături, dar in suferinţă pot fi şi nasul, urechile şi obrajii. Degerăturile uşoare, de gradul intăi, se pot trata acasă prin incălzirea zonei afectate cu un material gros şi uscat, prin masare uşoară, prin aplicaţii de comprese cu alcool şi prin administrarea de lichide călduţe (nu fierbinţi!). "Incălzirea trebuie să se facă treptat şi nu brusc. Extremităţile afectate de degerături nu trebuie băgate niciodată in apă fierbinte şi nici expuse la căldura puternică a caloriferelor sau sobelor", atrage atenţia doctorul Ovidiu Cismaru, directorul Serviciului de Ambulanţă Bucureşti.

La spital

Pentru toate formele grave de degerături este nevoie de un ajutor de specialitate. Flictenele specifice degerăturilor de gradul doi nu trebuie sparte sau curăţate cu diferite soluţii, fiindcă există riscul de suprainfectare. Numai la spital se poate face o dezinfectare corectă şi o pansare zilnică, pănă la vindecare. Dacă extremităţile au fost afectate de necroze, victima trebuie transportată de urgenţă la spital. Singurele măsuri cu adevărat utile in asemenea cazuri sunt scoaterea victimei de sub acţiunea frigului şi incălzirea cu haine uscate şi călduroase pănă la sosirea ambulanţei. Dacă degetele de la picioare sunt necrozate, specialiştii nu recomandă deplasarea, fiindcă folosirea zonei degerate la mers poate agrava starea victimei.

CATEGORII DE RISC. Cei mai expuşi degerăturilor sunt muncitorii care lucrează in aer liber, soldaţii, dar şi schiorii, alpiniştii, salvamontiştii. Risc mare de a suferi degerături au şi persoanele cu o circulaţie periferică deficitară, copiii şi bătrănii, dar şi consumatorii de alcool.

PREVENIŢI! Cizmele sau ghetele din piele, mai largi, care nu jenează circulaţia, cu talpă groasă sunt cea mai bună opţiune pentru zilele geroase. Pentru protecţia măinilor, recomandate sunt mănuşile imblănite sau cele din material termorezistent, in detrimentul celor subţiri, din material textil. Iarna, specialiştii ne sfătuiesc să avem o ali­mentaţie bogată in calorii şi să bem o cantitate corespunzătoare de lichide.

http://sanatate.jurnalul.ro/articole/115120/cum-se-ingrijesc-ranile-usoare.html

Cum se îngrijesc rănile uşoare
06/05/2008
de Oana Antonescu
Credit: STOCKEXPERT

Este foarte simplu să tratăm o tăietură sau o mică arsură, aţi spune. Dăm cu spirt sau punem puţină sare pe rană, bandajăm şi aşteptăm să se vindece. Procedînd în acest mod, nu doar că veţi suferi mai mult, dar riscaţi să încetiniţi vindecarea. Dr Carmen Madeleine Curea, medic primar dermatolog în cadrul Spitalului Clinic Colentina, ne spune cum să procedăm corect în îngrijirea rănilor.

Risc de infecţii
Pielea noastră este populată de sute de germeni. Specialiştii au descoperit peste 250 de specii de bacterii, multe dintre ele cauză de infecţii cutanate. Prin urmare, orice plagă este de la bun început infectată şi trebuie sterilizată.  "În nici un caz nu vom folosi pe rănile deschise spirt sau rivanol, fiindcă ele au efect caustic şi distrug ţesuturile. Cele două soluţii se folosesc numai pentru dezinfectarea pielii sănătoase, fără leziuni", atrage atenţia dr Carmen Madeleine Curea. Recomandate sînt apa oxigenată sau cloramina. Cu un pansament steril, îmbibat în una dintre soluţiile antiseptice vom şterge rana, dar nu agresiv. Dacă nu avem în casă apă oxigenată sau cloramină, este suficient să spălăm rana cu apă rece. Nu folosiţi sare sau alte substanţe despre care aţi auzit că dezinfectează şi spălaţi-vă pe mîini înainte de a curăţa tăietura sau arsura! Dacă rana are risc crescut de infecţie (plăgi murdare, cu corpi străini) este indicat să mergeţi la medic pentru a o dezinfecta. Uneori, el poate recomanda antibiotice şi vaccin antitetanos.

Pentru pansarea rănii se poate folosi clasicul pansament, însă înainte de a-l aplica  puneţi pe rană un unguent cu antibiotic, de tipul Baneocin. În caz de arsuri este recomandat şi Dermazin. Unguentul previne apariţia infecţiilor, lipirea pansamentului de aceasta şi totodată ajută la cicatrizare. O alternativă la pansament sînt plasturii cu diferite substanţe cu efect antibiotic şi cicatrizant existenţi în farmacii. În cazul în care pansamentul sau plasturele s-a lipit de rană, el se poate îndepărta sub un jet de apă caldă. Pentru o vindecare mai rapidă şi pentru o cicatrizare mai bună, este de preferat să recurgeţi la sutură, mai ales în cazul tăieturilor profunde.

SÎNGERARE. Durata sîngerării este în general de două minute, însă ea depinde de regiunea în care s-a produs rana. Pentru a opri sîngerarea se aplică presiune pe rană, cu un pansament curat. Dacă sîngerarea nu se opreşte după zece minute de presiune continuă, este cazul să mergeţi la medic.