INTERVIU CU UN PĂRINTE

Motto: "0 privire în carţi si două în viaţă"- Goethe

Până în prezent au existat numeroase încercări de a-i informa pe cei din afara Cercetăsiei despre activităţile desfăşurate în cadrul acesteia, cel mai adesea prin afişe, filmuleţe, activităţi la faţa locului, însă de data asta am contactat un părinte de cercetas ce ne-a răspuns la câteva întrebări.

INTERVIU CU UN PARINTE
articol preluat din revista infoScout www.scout.ro

Cum aţi aflat de cercetaşi?
Am văzut un panou publicitar în pasajul subteran din centrul Sibiului. Mi-au plăcut pozele care prezentau diverse scene din acţiunile unor grupuri de copii, membri ai clubului de cercetaşi. Mi s-au parat nişte copii foarte veseli şi părea sa le placa foarte mult ceea ce fac. Vedeai asta pe faţa lor.

Cine a avut iniţiativa ca fiul dvs să meargă la cercetaşi (dvs/el)?
I-am povestit soţului meu de pozele respective şi i-am spus ca mi se pare un program interesant pentru fiul nostru. Am discutat apoi cu Dragoş şi l-am întrebat daca ar vrea sa meargă sa vadă cum e... m-a întrebat despre ce e vorba şi singurul lucru pe care i l-am putut spune atunci a fost "cred ca e o buna ocazie sa îţi faci mulţi prieteni, sa mergi în excursii şi sa înveţi cum sa te descurci în situaţii dificile ; de exemplu vei învaţă sa faci focul în pădure fara sa ai chibrite..." (cam la asta m-am gândit eu atunci...)...apoi l-am sunat pe Radu (coordonatorului clubului) şi i-am spus ca am văzut afişul şi am dori sa participam şi noi la nişte acţiuni...imediat Radu ne-a invitat în următoarea sâmbăta la o acţiune de orientare turistica ce urma sa aibă loc în pădurea din apropierea oraşului...aşa ca, următoarea sâmbăta, Dragoş şi cu tatăl sau au format o echipa şi au participat la concursul de orientare turistica (de fapt, s-au dus iniţial sa vadă despre ce e vorba, neavând intenţia sa participe la concurs, dar le-a plăcut şi s-au înscris în competiţie). Ţin minte ca m-au sunat pe mine acasă din pădure şi mi-au spus ca daca ştiau de la început şi-ar fi luat măcar echipament adecvat, dar le-a plăcut foarte mult.

L-a ajutat în vreun fel faptul că este la Cercetaşi?
În primul rând ne-a ajutat pe noi ca părinţi sa depăşim o problema cu care ne confruntam la momentul respectiv: Dragoş suferea de o aşa zisa "teama de părăsire". Asta pentru ca datorita serviciului, atât eu cât şi soţul trebuia sa călătorim foarte mult...consecinţa a fost ca Dragoş, atunci când eram acasă, nu vroia sa meargă nicăieri fara noi..nici la petrecerile prietenilor lui, nicăieri... Şi primul loc în care a dorit sa meargă singur şi chiar i-a plăcut foarte mult a fost într-o excursie de o zi undeva la munte cu echipa de la cercetaşi (au plecat cu trenul dimineaţa la ora 7.00 şi s-au întors seara pe la ora 19.00). Apoi au urmat altele, şi în final a rămas şi peste noapte la o cabana... în cele din urma fiind şi o tabăra.
Apoi vad ca pe termen lung l-a ajutat participarea la Cercetaşie, pentru ca este un copil sociabil şi comunicativ. Şi ce e foarte important iar, îmi place ca gândeşte înainte de a acţiona şi se gândeşte la consecinţele acţiunii sale atât asupra propriei persoane cât şi asupra celor din jur... Totodată e mult mai sigur pe el. însă într-un cuvânt eu sunt mulţumită de efectele participării la Cercetaşie asupra comportamentului lui Dragoş. Cred ca asta se datorează mult şi lui Radu.

In ce activităţi a fost antrenat?
Ştiu ca în fiecare vineri seara se întâlneau toţi copiii cu Radu şi discutau programul pentru week-end... aveau şi nişte lecţii teoretice ca de exemplu "care sunt regulile care trebuie respectate la munte" sau "încălzirea globala"... şi multe altele. Uneori vizionau filme, se întâlneau cu diverse persoane (ştiu ca s-au întâlnit cu alpinişti renumiţi care le-au povestit despre experienţa lor) şi tot felul de alte lucruri. Apoi, erau acţiunile în sine, organizate de obicei în natura, începând de la tot felul de excursii, ore de înot, petreceri, acţiuni legate de protecţia naturii, tot felul de întâlniri, şi multe altele... Ce mai era iar interesant era ca toţi copiii erau antrenaţi într-un concurs în care trebuiau sa scrie câteva rânduri despre experienţa la care luau parte. Şi apoi, după anumite criterii erau premiaţi. Activităţile ce îi plac în mod special sunt căţăratul şi tiroliana.

Ce viziune aveaţi iniţial despre cercetăşie?
Nu ştiam prea multe... ma gândeam doar ca atâta timp cât exista acţiuni în echipa organizate pe munte este bine (nu ştiu exact de ce asociam tot timpul cercetaşia cu muntele). Şi aveam aceasta idee, ca tinerii care au participat la astfel de acţiuni au o gândire mult mai "libera", au o viziune mai larga asupra vieţii şi au încredere mai mare în ei şi în forţele lor... în plus, eu tot timpul am fost pentru lucrul în echipa şi pentru dezvoltarea şi implementarea de diverse proiecte. Consider ca acestea dezvolta foarte mult "creativitatea" copilului. Şi eu ţin mult la creativitate.

Părerea dvs actuală despre Cercetăşie...
Cercetaşia dezvolta foarte mult creativitatea copilului, îi da posibilitatea sa cunoască mulţi copii, sa se implice în proiecte şi îl învaţă sa lucreze în echipa şi sa găsească soluţii la diverse probleme cu care se confrunta... în plus, îl face sa gândească liber, îi dezvolta capacităţile de comunicare şi nu în ultimul rând îl face mai sigur în propriile forţe... şi sa nu uit experienţele în sine care sunt interesante şi unice... Daca ar fi sa asociez Cercetaşia cu nişte cuvinte, acestea ar fi probabil: libertate, prieteni, creativitate, aer curat, experienţe şi încredere în sine.

Unii părinţi consideră cercetaşia o pierdere de vreme; "nu are timp copilul să înveţe", "va neglija şcoala" sunt replici pe care şi părinţii mei mi le-au adresat. Ce părere aveţi despre această afirmaţie?
Eu consider ca un copil trebuie sa aibă copilărie. E adevărat ca acum materia şcolara este mult mai solicitanta decât în trecut, însă nici copiii de azi nu mai sunt ca cei din trecut. însă cred ca un copil care îşi petrece o parte din timpul liber în aer curat e mult mai productiv... iar în viaţa contează şcoala pe care o faci, dar contează şi proiectele extraşco-lare în care eşti sau ai fost implicat... Şi nu în ultimul rând contează experienţele şi lecţiile de viaţa pe care le-ai învăţat.

Aţi atras şi alţi părinţi de partea Cercetăşiei?
Doar încă 2 părinţi... Trebuie sa recunosc ca nu m-am implicat foarte mult, pentru simplul motiv ca nu am avut timp, iar în ultimul an am fost mai mult plecata din ţara, atât eu cât şi soţul. Chiar am discutat cu Radu acum doua săptămâni şi i-am promis ca ma voi gândi la o posibilitate de a participa mai activ la diverse acţiuni... sunt utile nu numai pentru copil, dar şi pentru noi, ca părinţi.

Claudia Naiba
www.scout.ro
=============
(Nota: text OCR realizat automat dupa fisier PDF)