Pedeapsa corporală şi pedeapsa verbală
Pedeapsa copiilor este un subiect destul de controversat, așa că apare întrebarea este sau nu bine să ne pedepsim copilașii?! Pedeapsă nu înseamnă disciplină! Pălmuirea copiilor și bătaia la fund sunt inacceptabile din punctul meu de vedere.
Chiar și acea pălmuță "inofensiva" la fund trebuie evitată. Corecţile de acest fel pot să determine supunerea vizată, însă ce preț se plătește? Prețul este unul mare, este unul al resentimentelor, al furiei, al fricii și mai târziu, posibil, cu riscul de a repeta aceste acțiuni cu frați, colegi, animale sau cu proprii lor copii în viitorul mai îndepărtat, pentru că un copil își ia drept model de viață părinții.
Experiențele pe care le-am trăit în copilăria noastră pot deveni șabloanele comportamentului nostru ca adulți iar acțiunile reflexe ale adulților tensionați, derivă automat din modul în care au fost ei tratați în copilărie.
Pedeapsa corporală apare de obicei când părinții sunt frustrați și nu știu ce să mai facă și nu mai au timp să caute alte opțiuni. De multe ori părinții vin încărcați cu energie negativă și oboseală de la serviciu iar când copilul face o boacănă sau nu ascultă întocmai, părintele răbufnește și țipă vărsându-și nervii pe copii. În urma acestor comportamente ale părinților, unii copii devin supuși și se închid în ei, ascunzând în ei durere și teamă.
Pedeapsa fizică îl poate învăța pe copilul dumneavoastră că violenţa poate fi un mod de a obține ceea ce dorește. Violenţa față de copii atrage după ea ură și duce la o relație defectuoasă între copii și părinți. Țipătul și jignirea copiilor sunt la fel de vătămătoare și periculoase pe termen lung ca și lovirea. Copiilor cărora li se spune în mod constant că sunt inutili, că nu fac nimic bine, vor ajunge să creadă aceste lucruri.
Copiii la care se țipă în permanență și cărora nu li se explică pe un ton calm ce au greșit, vor ajunge în timp să se simtă neputincioși și posibil vor adopta și ei acest tip de comportament la rândul lor ca reacție la situațiile pe care vor dori să le controleze. A nu se înțelege că sunt de acord să lăsăm copiii să facă numai ce vor, cum vor și când vor, însă dacă chiar dorim să îi pedepsim să ne ferim de bătaie, jigniri și țipete.
Putem să pedepsim copilul privându-l de televizor, jocuri, jucării, ieșit afară cu prietenii, interzis la dulciuri, sau lucrurile care lui îi fac plăcere și le primea ca și recompense, deoarece aceste pedepse non-agresive nu duc la conflicte puternice în echilibrul emoțional al copilului.
Foarte des, părinții au așteptări prea mari de la copilași, nu conștientizează faptul că un copil nu greșește din rea voința, ci de cele mai multe ori din neatenție sau inconștientă și apelează la pedepsele coporale sau verbale care lasă urme interioare, dau naștere unor dezechilibre emoționale, depresii, frustrări.
O altă greșeală a părinților este aceea de a compara obsesiv și distructiv copilul lor cu alți copii, uitând că fiecare copil este unic și are propria personalitate și temperament, iar dezvoltarea se face diferit de la copil la copil. Astfel ei au false așteptări, care îi împing la pedepse agresive și la pierderea cumpătului în fața copilului.
Priviți copilul, gândiți-vă de două ori înainte de a-l lovi și realizați că "bătaia NU e ruptă din Rai!".
Adresa mea de e-mail vă stă in continuare la dispoziţie psiholog_albulavinia@yahoo.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!