Am incercat de mai multe ori sa redactez cate ceva legat de acest subiect considerat fierbinte in politica mondiala dar niciodata nu am gasit suficient curaj pentru a ma putea aventura intr-o polemica destul de vasta pe marginea subiectului incalzirii globale, dar intr-un tarziu, m-am decis sa-mi infrunt temerile si sa incerc, considerandu-ma capabil a-mi insusi criticile care probabil vor deriva din aceasta tentativa precara de a da lucrurilor o alta forma decat cea mult mediatizata.
Din pacate, de mult timp suntem obisnuiti sa ii lasam pe altii sa gandeasca si sa ia deciziile pentru noi. De ce? Pentru simplul fapt ca ne-am obisnuit din ce in ce mai comozi. Am ajuns la o asa stare de comoditate, incat ne este lene sa mai si gandim. Daca mediile informationale emit o teorie care se pare ca prinde bine si se propaga cu repeziciune, ne exalteaza ideea de a fi in "trend" si ne consideram responsabili in a ne-o insusi si a o dezvolta frenetic de la punctul din care am prins-o. Asa se intampla si cu problema incalzirii globale, care, de ceva timp incoace, prin intermediul media, a inceput sa ia forma unei isterii in masa.
La inceput firava, cu ajutorul organizatiilor ecologiste, al catorva savanti si cercetatori, problema incepe sa ia proportii si sa fie capul de afis al oricarei discutii referitoare la mediul inconjurator.
Privind cu luciditate in trecutul mai mult sau mai putin indepartat al planetei noastre, vom observa un fapt concret: clima s-a aflat intr-o continua schimbare, intr-o continua transformare. Au existat glaciatiuni, au existat incalziri globale, au existat transformari majore ale reliefului. De ce trebuie sa privim situatia actuala ca pe o mare nenorocire ce ne paste si careia nu-i vom putea face fata cu nici un chip? Suntem obisnuiti sa ne privim planeta ca pe un simplu corp ceresc, un obiect inert, pierdut printre alte multe miliarde de obiecte ceresti inerte, care, de miliarde de ani, apar, exista, apoi dispar in diverse moduri.
Daca am incerca pentru cateva minute sa trecem prin filtrul gandirii si al ratiunii cosmogonia universului si sa consideram ca fiecare planeta sau stea nu este doar un corp inert care se deplaseaza prin imensitatea spatiului dupa niste legi fizice si interactioneaza cu materia inconjuratoare doar dupa niste legi chimice, daca am incerca sa consideram ca viata nu este doar ceea ce privim prin prisma existentei noastre efemere, am putea realiza ca asa cum noi avem dreptul la viata, asa si corpurile ceresti pot avea viata lor proprie.
Priviti planeta Pamant ca pe o entitate vie, dati-i dreptul de a-si trai propria viata impreuna cu micii paraziti care o populeaza. Este vreo diferenta dimensionala intre planeta Pamant locuita de cateva miliarde de oameni si o fiinta umana locuita de cateva miliarde de bacterii? Se pot gasi asemanari izbitoare. Totul este sa ne analizam existenta.
Ne-am obisnuit sa dominam. Ne-am obisnuit sa (...)
Mai mult: http://www.armonianaturii.ro/Isteria-incalzirii-globale.html*articleID_1057-articol
