Desi se afla doar la primele capitole, aici
http://www.roclimbing.ro/abc-ul-alpinistului-informatii-despre-alpinism-descriere-echipament-tehnici/
gasim un ABCdar de alpinism ... cititi-l ca sa putem aplica pe stinca ...
http://www.roclimbing.ro/alpinismul-notiuni-generale/
Alpinismul, notiuni generale
CE ESTE ALPINISMUL ?
Alpinismul poate fi definit ca o activitate ce are ca scop ascensiunea în munți, pe stâncă , pe zăpadă, pe gheață sau ghețari.
Termenul vine din franceză și înseamnă ascensiuni în Alpi , activitate aparută în Alpii francezi , mai exact în masivul Mont Blanc în anul 1786. Evident ca fiecare țară poate avea denumirea sa pentru activitatea aceasta, ca de exemplu în țările anglo saxone se folosesc termenii mountaineering (engleza) și bergstein (germană), în america de sud se folosește termenul de andinism (ascensiuni in Anzi), probabil că o traducere a termenului alinism în română ar fi montanism, dar acest termen este inexistent în limba română. Exista un termen "montanism" dar se referă la o mișcare cu caracter profetic și eshatologic, aparută în Frigia (provincie din Asia Mică), către anul 156 d.C., sub conducerea lui Montanus, fost preot frigian convertit la creștinism, dar…asta este o a ltă istorie. Alpinismul, se poate spune este un termen generic ce se referă la ascensiunea pe munte.
De-a lungul anilor alpinismul a evoluat, fiind impărțit în mai multe categorii, conform UIAA :
1. Trekking – sau drumeție montană , forma cea mai simplă de mers pe munte, cu ascensiune maximă până la limita zăpezii permanente a ghețarului, în cazul munților înalți, categorie cu cel mai mare număr de practicanți .
Echipament folosit pentru trekking : rucsac , bocanci și îmbrăcăminte specifică sezonului și condițiilor meteo.
2. Mountaineering – alpinismul , care are este cunoscut în două forme: alpinismul classic și alpinismul ethnic.
Alpinismul clasic este în fapt forma originală a mersului pe munte, pe stâncă, gheață sau zăpadă , având ca obiectiv atingerea unui vârf.
Echipament folosit în alpinismul classic : același ca la trekking plus echipament tehnic format din piolet de tură ,colțari de tură,coardă.
Alpinismul tehnic , apărut la peste 100 de ani de la apariția alpinismului (finalul sec. XIX),este o formă mai complexă de mers pe munte, ce se poate desfășura pe stâncă, pereți verticali de gheață sau pante de zăpadă cu înclinație mare .
Echipament folosit în alpinismul tehnic : același ca în alpinismul clasic plus echipament tehnic specializat, format din pitoane, micro pitoane, șuruburi de gheață, scărițe, pioleți tehnici (în locul pioletului de tură) , colțari tehnici (în locul colțarilor de tură), protecții mobile, dispozitive de filat, anneau-ri , bucle echipate .
În cadrul alpinismului tehnic diferentiem doua categorii : cățărarea pe stâncă (rock climbing) și cățărarea pe gheață (ice climbing).
3. Ski touring – schiul de tură, se poate spune că este de fapt un "trekking" pe schiuri cu legături speciale și cu piei de focă ce se montează pe tălpile lor, pentru a putea merge pe pantele înclinate, aceste piei de focă impiedică alunecarea înapoi a schiului. Pentru practicarea acestei activități sunt necesare cunoștințe minime de deplasare pe munte cu zăpadă ca în cazul alpinismului clasic, din acest motiv este o ramură a alpinismului și nu a schiului alpin.
GRADELE DE DIFICULTATE ÎN ALPINISM
Gradul de dificultate al unui traseu de alpinism este o cotație utilizată pentru a se putea compara dificultatea diferitelor trasee . În sistemul românesc de cotare, se are în vedere dificultatea de ansamblu a traseului. Astfel, un traseu scurt dar foarte greu este cotat la fel sau mai slab decât unul cu pasaje nu prea grele dar foarte lung.
Gradele de dificultate ale traseelor de alpinism:
RO – Internațional
1A/B = Facile = ușor , cățărare usoară pe stâncă sau zăpadă sau gheață unde nu este necesară folosirea echipamentului sau tehnicilor speciale; mersul pe ghețar; traseele care nu necesită legarea în coardă ca masură de protecție împotriva căderii, excepție făcând mersul pe ghețar.
2A/B = Peu Difficile = puțin dificil, trasee cu scurte pasaje tehnice pentru care se recomandă folosirea echipamentului de asigurare și trasee complicate pe ghețar.
3A/B = Assez Difficile = destul de dificil, trasee cu pasaje de cățărat sau pante de zăpadă sau gheață cu unghiul de înclinare cuprins între 45 și 65 de grade.
4A/B = Dificile =dificil, trasee susținute (lungi și cu pasaje periculoase) cu cățărare pe stâncă , zăpadă sau gheață, destul de serioase, cu unghiul de înclinare cuprins între 50 și 70 de grade.
5A/B = Très Difficile = foarte dificil, trasee lungi, serioase, cu diferențe mari de nivel care necesită o pregătire tehnică și fizică foarte bună. Pantele de zăpadă sau gheață au unghiul de înclinare cuprins între 65 și 80 de grade.
6A/B = Extrêmement Difficile = extrem de dificile, cele mai grele trasee de cățărare cu dificultăți continue.
7A/B = ABOminablement difficille = extrem de dificile și periculoase în același timp. Definiția însăși este suficient de explicită.
Tabelul comparativ de mai jos : www.americanalpineclub.org.
Alpinismul în România
Datorită configurației geografice, în România se pot practica tot timpul anului doar două din cele trei tipuri de activități: drumeția montană și cățărarea pe stâncă (sub-ramură a alpinismului tehnic).
Alpinismul propriu-zis (clasic/tehnic) și schiul de tură se pot practica doar iarna, când există cele trei elemente definitorii: stânca, zăpada și gheața.
Se poate spune că mersul pe munte în România a apărut o dată cu apariția primului club de munte în Brașov: "Siebenburgischer Alpenverein in Kronstadt" (SAK), 1873. Câțiva ani mai târziu (1881), la Sibiu s-a înființat cel care avea să devină cel mai mare club de munte de pe teritoriul României: Siebenburgischer Karpaten Verein (SKV).
Primul club românesc care avea ca obiectiv parcurgerea unor trasee dificile/tehnice în țară și care a organizat primele școli românești de cățărare pe stâncă, a fost Clubul Alpin Român (CAR), înființat în 1934.
După al doilea război mondial și până în 1996, România a fost singura țară din lume (cu excepția URSS) în care alpinismul a fost reorganizat exclusiv ca un sport competițional, în stil sovietic, cu concursuri locale/regionale/naționale, cupe, clasamente și campionate (așa numitele "alpiniade").
În Carpații românești, mai precis în munții Bucegi și Piatra Craiului, în paralel cu dezvoltarea cățărării pe stâncă și a alpinismul hivernal, s-a dezvoltat o activitate montană unică în Europa și la nivel mondial: mersul pe brâne și văi de abrupt fără zăpadă (vara).
Aceste trasee sunt mai grele decât drumeția montană, dar nu sunt alpinism clasic (lipsește zăpada/gheața) și nici cățărare pe stâncă (pentru că pasajele de cățărare sunt puține, scurte și cel mai adesea se ocolesc). În plus, majoritatea acestor trasee sunt în zone cu vegetație bogată (jnepeni), cu obstacole atipice.
În acest moment nu există un termen încetățenit în limba română care să definească această activitate specifică Carpaților românești, deși s-au vehiculat de-a lungul anilor numeroase variante: "carpatism" (propunere încă din anii 30), "bucegism", "nemarcate" (prin opoziție cu traseele marcate, de drumeție montană).
Echipament comun, indiferent de tipul traseului:
- coarda de alpinism;
- hamul de cățărare;
- casca de protecție;
- carabiniere și bucle expres;
- dispozitiv de rapel și filare;
Echipament pentru zăpadă:
- piolet clasic;
- colțari universali ;
- ancore de zăpadă;
Echipament pentru gheață:
- pioleți tehnici;
- colțari tehnici;
- șuruburi de gheață;
- cârligul Abalakov;
Echipament pentru stâncă:
- protecții fixe (permanente) în stâncă, care să împiedice căderea din perete: pitoane, ancore mecanice, ancore chimice;
- protecții mobile (temporare): nuci pasive (trapezoidale, excentrice, mari, mici, de înaintare), nuci active (friend-urile)
- espadrile;
- pudră de carbonat de magneziu, purtată într-u săculeț de magneziu, agățat la spatele cățărătorului;
În cazul în care durata turei este mai mare de o zi și nu există posibilitatea cazării la un refugiu sau cabană, este nevoie și de cort, ca orice tip de echipament, și acesta este ales în funcție de sezon, în plus este important și numărul de alpiniști ce pot dormi în el.
http://www.roclimbing.ro/echipament-pentru-alpinism-partea-1/
Echipament pentru alpinism – Partea 1
ECHIPAMENT ALINISM – PARTEA 1
Echipamentul de alpinism, ca in orice sport, este foarte important pentru realizarea scopului propus, de alegerea lui depinde de cele mai multe ori confortul pe munte, uneori , rar este adevarat, poate depinde chiar viata.
Rucsacul
Rucsacul se alege în funcție de timpul pe care urmează să-l petrecem pe munte, capacitatea acestora se masoară în litri.
Se folosesc și huse de protectie pentru ploaie/zăpadă, adaptate la dimensiunea rucsacului. Rucsacii moderni , spre deosebire de cei vechi, sunt proiectați ergonomic, sunt foarte confortabili și eficienți , oferind o bună stabilitate alpinistului, indiferent de turele alese, de o zi sau expediții de luni de zile. Pentru o tură de 2 zile și o noapte, un rucsac de 30-40L poate fi suficient, la turele de trei – patru zile cel mai indicat ar fi un rucsac între 40-50L, iar la turele mai lungi rucsacii pot ajunge și la 100L, evident, cu cat e mai mare cu atât este mai greu L , așadar alegerea mărimii rucsacului este foarte importantă.
Rucsacii cu litraj de la 40L în sus, au de regulă spatele rigid, rigidizare făcută cu o bară de metal (sau 2) , ce face ca greutatea să fie orientată și distribuită spre șolduri, zonă mai rezistentă la efort. Barele au lățimea de 2,5cm , grosimea de 3mm iar lungimea este de regulă, lungimea spatelui rucsacului, ele pot fi scoase și modelate după forma corpului.
Avantajele rucsacilor ergonomici ar fi :
- echilibrarea și dispersia greutății pe spatele alpinistului, rucsacul practic « îmbracă « corpul, greutatea fiind mai aproape de centrul de greutate al alpinismului, ajutând foarte mult la menținerea echilibrului pe teren accidentat.
- Stabilitatea – datorată chingilor de compresie ce dau posibilitatea comprimării rucsacului sau fixarea altor obiecte (colțari, bețe de schi, pioleți, isopren, etc.), formând un corp compact ce oferă alpinistului o stabilitate mai bună.
Rucsacii sunt confecționați din materiale ușoare, speciale , naylon sau cordura, ambele materiale au rezistență foarte mare la apă și la uzură. Cel mai rezistent material este cordura, dar un pic mai greu, unii rucsaci (în special cei peste 40L) au capacul detașabil și o fustă ce poate mări volumul acestuia. Sunt rucsaci cu buzunare detașabile, buzunare laterale fixe sau buzunare laterale ascunse.
Cum se face « bagajul »
Un bagaj eficient se face după mai multe ture, când ai acumulat puțină experiență și când știi cam de ce ai nevoie într-o tură și cât de important este sa ajungi repede la un obiect.
Așadar , când știi ce tură faci , câte zile durează, ce fel de teren este (plat, accidentat, etc) ar fi bine să ții cont de următoarele lucruri:
- nu contează unde , cât, pe ce teren, lucrurile grele se pun aproape de spate ;
- pe un teren mai ușor de parcurs, lucrurile grele se pun mai sus în rucsac ;
- pe teren accidentat pune invers, lucrurile grele mai jos în rucsac, greutatea sus te poate dezechilibra ;
- în partea de jos a rucsacului pune întotdeauna sacul de dormit, împreună cu toate lucrurile « de noapte » ;
- în partea de sus pune întotdeauna pelerina de ploaie sau bluza de gore tex și suprapantalonii ;
- strânge chingile rucsacului foarte bine, pentru o mai bună stabilitate ;
- în interior, exploatează la maxim spațiul, nu lăsa găuri, pune în vase lucruri mici ;
- mâncarea împacheteaz-o în mai multe pungi , de preferat pe mese (pranz,gustare,etc) ;
- dacă nu ești singur (recomandat este sa nu fii singur J), împarte cortul cu coechipierul/coechipierii ;
- încearcă să ai cât mai puține lucruri agățate de rucsac, pe cele puse, fixează-le bine ;
- deși rucsacii sunt confecționați din materiale rezistente la apă, nu strică să folosești o husă, apa poate intra pe la fermoare, poți pune chiar un sac de plastic în interiorul rucsacului(evident, lucrurile în el), așa toate lucrurile din interior sunt protejate .
Pentru a fi sigur ca nu uiți nimic, fă-ți o listă din timp, pune lucrurile în rucsac cu lista în față, nu strică, dacă poți, să-ți cântărești lucrurile, poți ști exact cât cari.
Bocancii
Bocancii se împart în două categorii importante , bocanci de vară / de 3 sezoane ce pot fi folosiți primăvara, vara și toamna, pot fi folositi și iarna pe trasee ușoare, scurte ; bocanci de iarnă / de 3-4 sezoane ce pot fi folosiți iarna în ture mai lungi prin zăpadă, la temperaturi scăzute, mai rigizi și cu impermeabilitate bună, cu rame pentru colțari cu prindere rapidă sau nu.
Mai sunt și bocanci pentru altitudini mai mari, plasticii : prezintă un ciorap interior și o cochilie din plastic și bocancii pentru altitudini foarte mari și conditii extreme .
3 sezoane iarna plastici extrem
Alegerea bocancillor este un lucru destul de dificil, trebuie ținut cont de faptul că alegerea incorectă a bocancului poate determina încheierea vacanței înainte de termen, dacă ai ales greșit bocancii și te-au strâns/ros/frecat iar picioarele arată de parcă ai mers pe un teren minat. De aceea este bine să te gândești din timp la alegerea lor, în funcție de terenul pe care urmează să mergi, de sezonul în care mergi și nu în ultimul rând materialul din care dorești să fie făcut bocancul. Nu alege un bocanc de 4 sezoane în ideea că î-l vei folosi în toate cele 4 sezoane, sigur nu dorești să mergi pe un traseu de munte vara cu 35 de grade afară , cu astfel de bocanci.
Caâd cumpaeri încearcă mai multe perechi de la mai mulți producători, cu șosete și eventual cu tălpici pentru ajustarea spațiului interior, astfel încât piciorul să nu se miște liber, încearcă să mergi câțiva pași, pe cât posibil și în pantă, dacă magazinul are o rampă de probă… e perfect.
În cazul în care faci doar trekking nu e obligatoriu ca bocancul să fie gheată, poate fi și o încălțăminte tip pantof, ușoară și de multe ori chiar și sandalele cu talpă vibram pot fi folosite.
Fii atent la profilele tălpii, o talpă cu profilul rotunjit nu are aceeași aderența pe iarbă ca una cu profilul drept , striațiile de pe talpa sunt și ele foarte importante .
Nu se poate spune că o marcă de bocanci este CEA MAI BUNA !, astăzi sunt mulți producători buni, cu produse foarte bune, e bine să te simți bine în bocanci, eventual să-ți placă și design-ul, culoarea etc, însă nu aspectul exterior este relevant pentru confort/calitate, nu este însă imposibil.
Îmbrăcămintea
Se alege în funcție de sezon, condiții meteo , durata turei. Să te îmbraci corect iți mărește semnificativ confortul și șansele succes în ceea ce-ți propui să faci pe munte. Condițiile meteorologice și temperaturile se pot schimba destul de rapid și neașteptat când ești pe munte, este ideal să poți rămâne uscat și să-ți menții un confort termic, fără să ai cu tine tot sifonierul. Încălzirea excesivă a corpului ca și răcirea acestuia , împreună cu transpirația sau umezeala datorată ploii , sunt factori ce determină gradul de oboseală, gâfâind de cald sau dârdâind de frig te poate costa timp, iar pe munte timpul înseamnă siguranță. Cel mai eficient mod de a te îmbrăca este multistrat, adica mai multe straturi subțiri, ce pot fi date jos sau puse , în funcție de temeratură, nu încerca să ai o haină groasa în loc de mai multe mai subțiri, dacă o dai jos când e cald, iți poate fi prea frig cu ce rămâi, în plus între straturile de haine este aer , ce se comportă ca un izolator.
Sacul de dormit
Sacii de dormit sunt de mai multe feluri, saci de vara, de 3 sezoane, de iarna. Sacul de dormit are o eticheta pe care sunt trecute temperaturile minime si maxime la care acestia ofera confort , daca la temperatura de confort este trecut , de ex. 20 grade, asta inseamna ca mai jos de aceasta temperatura sacul nu mai ofera confort, asta nu inseamna ca ingheti de frig, inseamna ca trebuie sa cari haine in plus daca stii ca vor fi temperaturi mai joase si ar fi bine sa folosesti si o saltea izolatoare. Saltelele izolatoare pot fi din spuma sau saltele gonflabile.
Saltea gonflabila Saltele din spuma
Cortul
Se alege în primul rând după numărul de persoane ce vor dormi în el. Capacitatea cortului se reflectă în greutatea și volumul acestuia, cu cât pot încăpea mai multe persoane, cu atât cortul este mai voluminos și mai greu.
Corturile pot fi cu un singur strat de protecție sau cu două straturi (cortul și supratenta), pot fi de vară, 3 sezoane sau de iarnă , corturi de hobby sau corturi profesionale , de expediții sau pentru ture extreme, foarte mici și foarte ușori, pentru alpiniști foarte experimentați.
Category: ABCdar de Alpinism
http://www.roclimbing.ro/echipament-de-alpinism-partea-a2-a-echipament-tehnic/
Echipament de alpinism – Partea a2-a, echipament tehnic
ECHIPAMENTUL TEHNIC PENTRU ALPINISM
Carabiniere
Carabinierele sunt piese esențiale ale echipamentului de cățărare, acestea sunt facute din duraluminiu și au trei trei forme : oval , forma literei D și forma literei D asimetric.
Carabinierele au o clapa ce le închid, cu arc pretensionat, ce poate fi deschisă foarte ușor, rezistența maximă a carabinierei este atunci cand clapa este închisă și cea mai slabă rezistență atunci când clapa este deschisa. Sunt și carabiniere cu sistem de autoblocare și carabiniere cu sistem de blocare cu filet.
Carabinierele se folosesc la asigurarea alpinistului de o coardă, la fixarea unei corzi de ham, fixarea de o ancoră, piton,sau alte sisteme de asigurare, carabinierele trebuie să fie foarte rezistente, de acestea depinde siguranța alpinistului.
Folosiți întotdeauna carabiniere aprobate de UIAA (Union Internationale Des Associations D`Alpinisme). Carabinierele, împreuna cu alte componente ale echipamentului de alpinism, cum ar fi : hamul, corzile sau asigurările mobile, sunt construite sa treacă teste dure de rezistență ale UIAA, cumpără și folosește întotdeauna echipament aprobat de UIAA, așa vei ști că sunt produse sigure și certificate, carabinierele sunt cotate ca rezistență în kilonewtoni, reprezentând forța maximă aplicată echipamentului în caz de cădere.
Carabinieră ovală Carabinieră D cu autoblocare Carabinieră D asimetric cu blocare cu filet
_________________________________________________________________
Pioletul
Fie că mergi pe munte iarna, fie că te cațeri la gheață sau mixt sau dry-tooling, fie că faci schi alpinism, ai nevoie de piolet sau o pereche de pioleți. Sa alegi cel mai bun piolet pentru tine, adaptat înălțimii tale și a activității ce urmează s-o desfășori poate fi destul de complicat.
Componentele pioletului
Capul pioletului compus din lamă, sapă și gaură pentru carabiniera, construit din oțel aliat, în cazul pioleților tehnici un piolet are sapă și unul are ciocan .
Lama pioletului , partea ascuțită a pioletului, folosită pentru înfigerea sau agățarea în zăpadă, gheață sau fisuri de stâncă. Lamele se diferențiază prin unghiul de curbură și orientarea lamei. Unghiul de curbură este unghiul format de lamă în raport cu coada pioletului, 650-700 este tipic pentru pileții de tură , în timp ce unghiurile de 550-600 sunt caracteristice pioleților tehnici.
Orientarea vârfului lamei unui piolet poate fi negativă sau pozitivă, aceasta este determinată prin compararea unghiului dintre vârful lamei și coadă. Realitatea este că orientarea vârfului lamei este aproape neimportantă, pentru ca cei mai mulți pioleți au au orientare pozitivă și în orice caz, fie orientare pozitivă fie negativă, pioletul va intra oricum, în zăpadă sau gheață.
Nota : ghidul montan Michael Silitch spunea : » orientarea pozitivă a vârfului lamei oferă o performanță mai bună la cățărarea pe gheață, datorată punctului mai precis de agățare, o orientare negativă a vârfului lamei este de preferat pentru oprirea în caz de cădere . » Orientarea vârfului poate fi făcută și cu o pilă de metal, pilind vârful după unghiul și ascuțimea dorită.
Sapa , este folosită în general pentru săparea treptelor în zăpadă sau « scaunelor » de odihnă.
Gaura pentru carabinieră , este folosită în special pentru atașarea lesei, mai poate fi folosită și pentru agățarea unei carabiniere.
Mânerul pioletului este confecționat din aluminiu, fibră de carbon sau oțel, fiecare oferă avantaje și dezavantaje în ceea ce privește greutatea și rezistența. Cele mai grele sunt de obicei și cele mai rezistente, dar în cazul fibrei de carbon rezistența este extrem de bună la o greutate foarte mică, evident mult mai scump :( . Cozile drepte sunt mai bune pentru autoasigurare sau folosite ca ancoră, cozile curbate sunt mai bune pentru alpinismul tehnic și cățărarea la gheață.
Vârful metalic , datorită formei ascuțite permite intrarea cozii pioletului în zăpadă sau gheață în timpul mersului, fiind un ajutor important în menținerea echilibrului. Unii pioleți nu au acest vârf metalic , au coada tăiată într-un unghi ascuțit, pentru a fi mai ușori iar mulți alpiniști nu scot acest vârf în cazul cățărarilor tehnice pe gheață sau mixt, oferind mai multă siguranță în cazul folosirii pioletului răsturnat, ca un levier pentru avansare.
Cum sa alegi lungimea pioletului
Pioleții sunt măsurați în centimetri și sunt disponibili, în mod normal, în mărimi ce cresc din 5 în 5 cm de la 50cm la 75cm.
Modul cel mai simplu de alegere a pioletului de tura este stand în picioare relaxat, cu mâinile pe lângă corp, în timp ce vârful pioletului atinge podeaua. În cazul pioleților tehnici, acestia se aleg în funcție de ce urmează să faci, depinde foarte mult de nivelul de pregatire pe care î-l ai, consultă un specialist dacă ai nelămuriri.
Atentie ! Pioleții prea lungi pot face dificilă oprirea în cazul căderii pe pantă o de zăpadă .
Tabelul de mai jos poate fi folosit în alegerea pioletului, însa "proba" ar fi mai bună.
| Inaltimea alpinistului | Lungimea pioletului |
| <1.72m | 50-60cm |
| 1.72-1.8m | 60-70cm |
| >1.8m | 60-70cm |
Tabel comparativ
| Ture montane, trekking | Alpinism tehnic | |
| Unghiul lamei | 65 la 70 grade | 55 la 60 grade |
| Coada | Drept | Curbat |
| Vârf metalic | Necesar | Opțional |
| Lungime | Lung | Scurt |
| Greutate | Cel mai usor | Cel mai greu |
| Cotare CEN |
(Comité Européen de Normalisation)"B""T"
Piolet de tură Piolet tehnic cu ciocan Piolet tehnic cu sapă
_________________________________________________________________
Colțarii
Colțarii sunt de două feluri : colțarii de tură , folosiți în turele montane (trekking) și colțarii tehnici , folosiți la cățăratul pe gheață, cățărarea mixtă și pante de zapadă abrupte. Pot fi cu prindere rapidă sau cu chingi, cu colții frontali reglabili sau ficși.
| Clasici | Clasici cu prindere rapidă |Colți frontali reglabili | Monopunct | În 2 puncte |
_________________________________________________________________
Dispozitive de filat și rappel
Filatul (asigurarea partenerului de coardă) este una din cele mai importante operațiuni pe care trebuie s-o inveți foarte bine iar dispozitivul de filat este obligatoriu . E drept, cândva asiguarea se făcea trecând coarda dupa corp , dar după prima cădere a partenerului, când palmele îți luau foc în timp ce coarda îți alunecă prin palmă…, sau la rappel …aceași situație, atunci ai fi vrut să existe un dispozitiv care să te ajute.
Astăzi poți alege dintr-o gamă foarte largă de dispozitive de filat, împărțite în 2 categorii :
1. dispozitive de filat cu frecare și 2. dispozitive de filat cu autoblocare.
1. Dispozitive de filat cu frecare sunt în foarte multe forme și mărimi, pot fi folosite și pentru rappel , pe una sau două corzi, dispozitivele de filat cu frecare iți permit să ai un control asupra coborârii sau asigurării partenerului prin simpla « strangere a captului de coardă liber, adică cea care iese din dispozitiv.
Dintre dispozitivele de filare cu frecare , cele mai uzuale sunt : plăcuța, reverso și optul de rapel.
8 de rapel
Optul de rapel a fost multă vreme dispozitivul standard folosit la rappel și asigurarea partenerului de coardă. Modul de folosire : se face o buclă ce se trece prin gaura mare a optului și se « pune » pe gaura mică a optului, o carabinieră cu filet se clipsează prin gaura mică și se atașează de ham.Deși este atât de popular, optul de rapel oferă o precizie mai mică în controlul corzii și al frecării, este puțin mai greu și are tendința de a răsuci coarda în timpul asigurării partenerului.Optul este folosit mai mult la rapel, caving și salvări decât la asigurarea partenerului de coardă.
Reverso
Acest dispozitiv este cel mai popular în rândul alpiniștilor, este un dispozitiv ușor, compact și ușor de folosit cu una sau două corzi.
Modul de folosire : identic cu al plăcuței , însa datorită « marginilor » , permite un control mai ușor al frecării, în plus este superior plăcuței la rappel.
Plăcuța
este de fapt urmașul unui dispozitiv austriac numit « placuța stitch », care era de fapt o placă de aluminiu cu o gaură în ea, este foarte ușor de folosit pentru asigurarea partenerului de coardă, însă este un chin atunci cand se foloseste pentru rappel.
Modul de folosire : prin una din fantele placuței se introduce o mică buclă din coardă, care se clipsează într-o carabinieră cu filet aflată pe ham, acest sistem de trecere a corzii creează o frecare mare cînd ambele părți ale corzii sunt trase în opoziție.
_________________________________________________________________
2. Dispozitivele de filat și rappel cu autoblocare
Dispozitivul Gri – Gri, este alegerea cea mai bună pentru traseele de o lungime de coardă. Dispozitivul are în interior o camă rotativă ce blochează coarda în momentul în care coarda se "încarcă" cu greutatea partenerului, în caz de cădere. Deși este un dispozitiv scump, autoblocant, nu este nici pe departe foarte sigur, cu mecanisme complicate ce necesită să fii foarte familiar cu folosirea lui pentru a putea fi folosit în siguranță. Frânarea cu mâna greșită, folosirea unei corzi subțiri poate duce la accidente grave. Este foarte dificil de folosit cu corzi înghețate sau ude, gri-gri-ul este mai degrabă foarte bun pentru folosirea în cățărarea sportivă, în special în săli, alt minus important este ca nu poți face rappel decat pe o singură coardă, se poate și pe doua cu blocarea uneia dintre ele, dar depinde de grosimea lor.
Indiferent de dispozitivul de filat și rappel , folosește întotdeauna o carabinieră cu siguranță !
___________________________________________________________________________
Bucle echipate
Buclele se folosesc de către capul de coardă pentru asigurare, se fixează de piton și se trece coarda prin carabiniera liberă, chinga are rolul de a prelua și atenua șocul căderii. Sunt de mai multe dimensiuni : scurte : 10-12cm, medii : 17-18cm și lungi : 25cm. Chinga poate fi din dyneema, nylon sau spectra, scrie pe eticheta, carabinerele sunt din duraluminiu .
Carabinierele au în mod normal clapele în sensuri diferite, carabiniera de la piton se fixeaza cu clapa pe direcția de înaintare.
_________________________________________________________________
Bucle de chingă sau anneau-ri
Fabricate din dyneeema sau nylon, în mai multe dimensiuni, sunt folosite de regulă la echiparea regrupării, dar pot fi folosite și la asigurarea la colț de stâncă sau confecționarea unei bucle de asigurare mai lungi.
___________________________________________________________________
Pitoane
Pitoane clasice
Pitoanele clasice sunt confecționate din oțel moale sau dur, au diferite forme și lungimi, se folosesc pentru asigurare prin introducerea lor în fisurile naturale din stâncă, prin batere cu ciocanul, ele pot suporta sarcini diferite în funcție de materialul din care sunt confecționate, astfel pitoanele din oțel moale suportă sarcini de 6-10 KN în fisuri longitudinale și 9-12 KN în fisuri transversale, pitoanele din oțel dur suportă 10-15KN în fisuri longitudinale și 15-20KN în fisuri transversale.
_________________________________________________________________
Pitoanele forate
Pitoanele forate se fixează în stâncă prin forarea unei găuri și se mai numesc și spituri, acestea pot fi spituri de expansiune, spituri cu filet și spituri cu cimentare rapidă. Spiturile de expansiune și cele cu filet au o rezistență la sarcini de 25KN când sunt fixate în stâncă compactă, spiturile cu cimentare rapidă pot suporta sarcini de 50KN (spiturile produse de Petzl). În ultima vreme se încearcă înlocuirea pitoanelor existente în trasee, cu spituri , pe cât posibil măcar în regrupări sau pasaje dificile, iar în traseele noi se folosesc din ce în ce mai mult doar spituri.
______________________________________________________________
Modul de fixare al pitoanelor forate
Montarea unui spit cu filet
Montarea unui spit de expansiune
Montarea unui spit cu cimentare rapidă
_________________________________________________________________
Cuie de gheață
Cuiul de gheață este un tub metalic prevazut la unul din capete cu niște colți ce formează o freză pentru găurirea gheții sau zăpezii, tubul prezintă un filet cu aripi ascuțite , la capătul opus are un inel în care se pune asigurarea.
Cuiele de gheață au mai multe dimensiuni și unele dintre ele sunt prevazute cu o manivelă pentru înfiletarea mai ușoară în gheață sau zăpadă.
_____________________________________________________________________
Asigurări demontabile (mobile)
Asigurări demontabile în formă de pană (nuci, hex-uri), au aparut ca înlocuitoare ale piulițelor legate cu sfoară sau a nodurilor de coardă ce se fixau în fisuri pentru asigurare, concepute pentru a nu deteriora zonele frecventate primele pene au fost din plasstic și aluminiu, cu forme variate,trapezoidale,semilună, hexagonale, etc.
Pentru fisurile mai largi , există un dispozitiv numit « friend », principiul de funcționare este bazat pe opoziția a 4 came excentrice, acționate de o parghie cu tiranți , acționată cu degetele, foarte usor de plasat și recuperat.
Atentie ! nu folosiți asigurări mobile fără o temeinică documentare și exercițiu.
___________________________________________________________________
Hamul
Hamul de alpinism, spre deosebire de hamul de escalada sportivă ,trebuie să « care » mai mult echipament, de aceea este ceva mai rezistent, are mai multe bucle pentru echipament și bucle de picior cu catarame reglabile pentru a putea fi ajustat în funcție de hainele purtate.
Atenție ! bucla de tractare coardă nu se folosește pentru rapel sau asigurare .
_________________________________________________________________
Casca
Toate căștile sunt create pentru a proteja capul de căderi de pietre sau la cădere, adică… salvează viața !
Casca cu sistem de sigurață suspendat este confecționată din plastic dur, rezistentă, cu un sistem de chingi
interioare de plastic ce formează o plasă, energia impactului fiind absorbită prin deformarea elastică a acestor chingi , dar, evident și carcasa participă la asta.
_____________________________________________________________
Casca din spumă de polistiren sau polypropilenă , mai ușoară decât casca cu sistem suspendat, absoarbe energia șocului prin deformarea plastică, rezistența sa depinde și de învelisul de plastic ce o protejează la exterior, din punctul meu de vedere, singurul avantaj ar fi al greutății, iar pe termen lung, casca cu sistem suspendat este mult mai durabilă.
Coarda
În primul rând trebuie să știi ce vrei să faci cu coarda pe care vrei s-o cumperi, escaladă sportivă, big wall, alpinism classic, canyoning sau o cumperi pentru situații de salvare.
Sunt foarte multe tipuri de corzi și diferentele dintre ele sunt uneori foarte mici, e bine să citești cu atenție informațiile despre produs , astfel încât să poți lua decizia corectă de achiziție a corzii de care ai nevoie, ține cont că, cu cât alegi mai corect coarda cu atat vei fi mai în siguranță pe munte.Tipuri de corzi : corzi simple « workhorse », corzi simple, semicorzi, gemene și coarda statică.
Câteva linii generale de comparare a corzilor, pentru orice nelămurire consultă site-ul UIAA
| Tipul de coarda | Activitatea pentru care este recomandată | Diametru | Greutate | Numarul de căderi Conform UIAA |
| Corzi simple "Workhorse" | Big wall , cățărare în manșă , uz extrem | 10.1-11mm | (65-77 g/m) | 10-17 UIAA |
| Corzi simple | Escaladă sportivă, alpinism classic, pe gheață sau zăpadă | 9.5-10mm | (60-64 g/m) | 7-9 UIAA |
| Corzi simple subțiri | Escaladă sportivă, alpinism classic, pe gheață sau zăpadă,cu risc mai mare de tăiere pe muchii de stâncă, mai greu de ținut partenerul la cădere | 8.9-9.4mm | (52-59 g/m) | 5-6 UIAA |
| Semicorzi | Alpinism , pe gheață sau zăpadă, ideale pentru retragerea în rapel, se poate face rapel de 60m pe ambele corzi | 8-9mm | (41-53 g/m) | 6-16 UIAA |
| Gemene | Alpinism , pe gheață sau zăpadă, ideale pentru retragerea în rapel, se poate face rapel de 60m pe ambele corzi | 7-8mm | (37-42 g/m) | 12-19 UIAA |
| Corzi statice | Nu sunt recomandate pentru asigurarea partenerilor, sunt folosite mai mult pentru ascensiunea cu blocatoare, la big wall, la alpinism industrial sau orice altă activitate care ar presupune ridicarea de greutăți
| 9-13mm * | ||
*Corzile statice nu se folosesc și nu sunt aprobate de UIAA pentru cățărarea cap de coardă !
Category: ABCdar de Alpinism
http://www.roclimbing.ro/noduri-folosite-n-alpinism/
Noduri folosite în alpinism
NODURI FOLOSITE ÎN ALPINISM
NODURI DE LEGARE ÎN COARDĂ
8-UL DE URMĂRIRE
Folosit în special pentru legarea în coardă.
Formează un opt simplu la capătul corzii, lasă o bucată mai lungă de coardă, suficientă cât să ajungă prin cele două inele ale hamului şi să faci un alt nod 8,cu capătul de coardă fă un alt nod 8 urmărind-ul pe cel deja făcut, strânge-l tare şi verifică cu atenţie, asigură-te că e strâns bine şi corzile ce formează nodul nu se încrucişează,opţional, dacă rămâne oricum coarda, fă din ea un nod de blocare, cat mai aproape de nodul opt.
Este recomandat să verifici şi nodul partenerului tău iar el pe al tău, pentru un plus de siguranţă.
*8-UL DUBLU
Acest nod sepoate face dintr-o buclă de coardă, este foarte uşor de făcut oriunde pe lungimea corzii. Folositor pentru organizarea unei regrupări, organizarea unui sistem de salvare , blocare coardă pentru urcarea secundului în blocatoare sau prusice.
Ia o buclă de coardă şi fă un opt din ea, strânge nodul şi pune-l în carabinieră, simplu, rapid şi sigur.
8-UL ÎN LINIE
Aceleaşi utilizări ca la 8-ul dublu.
8-UL « URECHI DE IEPURE »
Acest nod poate fi folosit pentru consolidarea a 2 ancore folosind coarda, în situaţiile cand e nevoie de urcat pe blocatoare (big wall sau pur şi simplu pentru antrenament) .
NODUL BULIN SIMPLU
NODUL BULIN DUBLU
ATENŢIE !!! FOLOSIŢI NODUL BULIN DOAR CU NOD DE SIGURANŢĂ !!!
LEGAREA A 2 CORZI CAP LA CAP
LEGAREA CU NODUL 8 PE DOUĂ FIRE
Una dintre metodele de a lega douĂ corzi este prin intermediul nodului de tip 8, Se recomanda realizarea a doua noduri de blocare, unii alpinisti nu sunt de acord cu folosirea acestui nod, deoarece devine voluminaos si se poate bloca foarte usor printree stanci.
LEGAREA CU NODUL PESCARESC DUBLU
Legarea corzilor cu nodul dublu pescaresc este mai folosita pentru ca rezulta un nod cu volum mai mic , cu sanse mai mici de blocare printre stanci decat 8-ul.
LEGAREA CU NODUL EDK (EUROPEAN DEATH KNOT)
Denumirea lui nu trebuie sa sperie pe nimeni, este un nod simplu , usor , rezistent, folosit foarte mult pe vreme rea, cand nu mai ai timpo sa « crosetezi » un 8 pe doua fire sau pescarescul dublu. Este cel mai folosit nod, in ultima vreme.
NODUL CABESTAN
NODUL SEMICABESTAN
NODUL FLUTURE
Din categoria nodurilor « de mijloc de coarda », este folosit in general pentru legarea alpinistului din mijloc la traversarea ghetarului intr-o echipa de 3 sau mai multi.
NODUL PRUSIK
Nodul Prusik este foart eutilizat, simplu de realizat (e nevoie de o bucla facuta dintr-o bucata de cordelina legata cu nodul dublu pescaresc), folosit pentru urcarea pe coarda,tractarea unei greutati, asigurarea la rappel.
NODUL MARCHARD SAU PRUSIK-UL FRANCEZ
Category: ABCdar de Alpinism
http://www.roclimbing.ro/catararea-la-stanca-partea-1/
Căţărarea la stâncă – Partea 1
Căţărarea la stâncă – Partea 1
Căţărarea pe stâncă este , practic, urcarea unui perete de stânca cu înclinaţie variabilă (uneori verticală sau chiar înclinat pe spate), asta poate implica şi traversarea unei brâne sau a unui prag de stâncă pentru a putea continua sau ieşi din traseu, folosind tehnici specifice. Căţărarea , în general, este o activitate fizică foarte solicitantă fizic şi mental, care poate pune la grea încercare abilităţile fizice şi mentale ale alpinistului.
Astăzi, căţărarea la stânca a devenit un sport foarte complex, cu reguli şi vocabular propriu , cu zeci de ani de experimentări, de frustări sau reuşite, cu un număr foarte mare de practicanţi, milioane la nivel mondial.
De la începuturile sale simple din Marea Britanie şi Europa a evoluat la un joc complex ce se împarte în mai multe categorii (bouldering, escaladă sportivă, căţărare tradiţională, escaladă competiţională ) , cu toate astea rămâne totuşi un sport cu puţine reguli , constant rămânând doar nivelul de risc , siguranţa personală într-o sală de căţărat este ceva, însa afară, în natură, pe un perete, într-o fisură sau horn, este cu siguranţă altceva.
Căţărarea la stânca, la fel ca orice activitate cuprinsă în alpinism în general, împlică multe riscuri şi este nevoie de multă informaţie pentru a putea decide ce traseu să alegi, acest ABCdar încearca să aducă informaţii ce pot fi folosite, însă nu se poate spune ca tot ceea ce este menţionat aici este obligatoriu de urmat, sunt doar informaţii adunate din ghiduri, articole sau experienţe personale sau ale prietenilor .
Primii paşi
Contrar a ceea ce se spune, pentru a te căţăra nu este nevoie să ai o super masă musculară, nu asta este calitatea principală a unui căţărator, aş pune mai mult accentul pe agilitate, echilibru, un psihic bun şi suficientă forţă cât să-şi ridice sau să-şi tragă corpul de mai multe ori într-un timp scurt.
Majoritatea celor ce învaţă să se caţere o fac prima dată la sală, înainte de a merge pe munte, nu este neapărat greşit, însă puţine săli au pereţi uşori, căzuţi (cel puţin în acest moment), mai toate au pereţi verticali, cu surplombe şi pentru un începător asta nu e tocmai ideal, avantajul începutului la sala este ca poţi începe sa înveţi mişcări într-un mediu cald şi uscat şi te poţi concentra pe mişcări.
Mersul în natură , pe un perete de stâncă uşor înclinat este cea mai buna ocazie de a începe sa înveţi să te caţeri, orice bolovan mai mare are o varietate mai mare de prize şi unghiuri decat majoritatea pereţilor artificiali.
Inainte de a-ţi achiziţiona tot echipamentul necesar căţărării, mergi cu cineva care are să te împrumute şi sa tea jute cu câteva mişcări pe un perete de stânca de 5-10 m, cu o înclinatie de maxim 50 grade, dă-te cat de mult poţi , pe o perioadă de mai multe zile sau chiar săptămâni şi abia pe urmă treci la cumpărături, posibil ca după mai multe ture, după o căzătură să nu mai vrei să practici acest sport sau dimpotrivă să îţi dai seama că îţi umple un gol din viaţa ta şi că tot ce-ţi doreşti este să te caţeri cât mai sus.
Putem spune că primii paşi în căţărare sunt ca şi primii paşi în viaţă… adică mersul în cele patru membre, doar că pe stâncă în sus , ce este mai interesant este că asta nu se schimba nici când eşti profesionist, diferenţa este că , copil fiind mergi pe covor până ajungi sa inveţi sa-ţi foloseşti picioarele, aici mergi pe stâncă şi te foloseşti de fisuri, praguri de stâncă sau alte proteberanţe pentru a avansa, pentru a ajunge sus, ori de câte ori vei merge la căţărat.
După ce te familiarizezi cu prizele, după ce te caţeri de mai multe ori , e bine să-ţi faci un obicei din a te căţăra folosind tehnica paşilor mărunţi, să nu încerci să te întinzi la prize ce sunt prea sus, e adevărat, asta poate însemna că vei folosi prize nu prea bune, dar mai bine să mergi încet să-ţi conservi energia, întinzându-te prea tare după prize, fie ele de mână sau de picior, rişti să te epuizezi şi să nu mai termini traseul, încearcă asta în sală sau pe un traseu bine cunoscut: urcă repede, folosind prizele cele mai îndepărtate câştigând astfel mult "teren, încearcă pe urmă să te caţeri încet cu paşi mărunţi cu mişcări scurte şi bine controlate , vei vedea diferenţa.
Nu încerca singur, fie la sală fie la munte, mergi cu cineva care ştie, eventual cu un instructor.
Principii şi reguli de căţărare
Înainte de a începe căţărarea se face o examinare atentă a peretelui, se anticipează mişcările şi se repetă mental , prevăzând pe cat posibil ordinea lor, se fixează următorul loc de odihnă şi nu în ultimul rând se vizualizează care pot fi urmările unei alunecări sau căderi.
Toate prizele se încearcă înainte de folosirea lor! ATENŢIE ! mărimea prizelor nu este o condiţie pentru siguranţă, de multe ori prize foarte mari, blocuri sau lespezi se pot desprinde tăind coarda în cădere şi strivind coechipierul sau alte persoane aflate la baza traseului.
Regula celor 3 puncte de sprijin, care presupune ca alpinistul să aibă permanent contact cu stânca fie cu ambele mâini şi un picior, fie cu ambele picioare şi o mână, în timp ce căţărătorul stă în 3 puncte solide, caută cea de-a patra priză, în momentul în care este sigur ca aceasta este solidă, abia atunci ridică un picior şi-l pune pe o alta priză. Regula celor 3 puncte de sprijin este o regulă de început, cand nivelul alpinistului creşte este foarte posibil ca aceasta să nu mai fie respectată mereu.
Căţărarea se face încet, cu mare atenţie, folosind mai mult picioarele , mâinile fiind folosite mai mult pentru echilibru şi pentru tracţiune în pasaje dificile, picioarele să fie departate , pentru un mai bun echilibru şi pentru evitarea răsucirii corpului .
Cum spuneam ceva mai sus, psihicul este foarte important când te caţeri, în special cand eşti cap de coardă, mai ales în pasaje dificile, surplombate , apare instinctual teama, dar un bun alpinist cu un psihic "antrenat" se poate elibera de aceasta.
Încălzirea
Fie că te caţeri în sală sau la stâncă , este necesară încălzirea muşchilor şi tendoanelor , nu numai pentru a te căţăra mai bine cât pentru a evita eventualele probleme ce pot apărea, rupturi musculare, întinderi, luxaţii, etc.
Câteva flotări, genoflexiuni, rotiri de trunchi sau ale capului, câteva exerciţii de stretching nu–ţi vor lua mult timp, însa fă-le corect, toţi am vazut "elicoptere" , adică oameni ce vin, se echipează şi încep să-şi învârtă braţele cu viteză, să se aplece până ating vârfurile bocancilor şi… hop pe stâncă, ironic este ca tipul acesta de încălzire poate face mai mult rău decât bine.
Dacă eşti la sala şi ai terminat exerciţiile de încâlzire, urcă un traseu mai uşor, sub nivelul tău obişnuit, dacă eşti la stâncă fă câţiva "paşi' pe perete, urcă o priză, două şi descaţără-le, de mai multe ori, asta iţi va urca puţin pulsul, circulaţia sanguină , îţi va încălzi muşchii , practic te va pune "în funcţiune" şi gata de un traseu mai greu sau mai lung.
Category: ABCdar de Alpinism
Catararea la stanca , Partea a 2a – Tipuri de prize si modalitati de folosire
Tipuri de prize si modalitati de folosire
Orice traseu pe care intenţionezi să-l caţeri are o mare varietate de prize, folosite pentru a te trage în sus sau pentru a te împinge (prin ceea ce se poate numi tehnica de palmare), de regulă "impinsul" este ceea ce faci cu picioarele, şi pentru asta , daca nu vei gasi destule reazeme, se poate face prin aderenţă.
Nu se poate face un ghid exact al folosirii prizelor, asta depinde foarte mult de intuiţia şi imaginaţia fiecăruia, de regulă când găseşti ceva de care să te ţii…mâinile tale ştiu ce au de făcut, dar voi încerca sa fac câteva recomandări.
Mişcările şi poziţia corpului, modul în care abordezi fiecare priză pe care o găseşti reprezintă cheia căţăratului la stânca, obişnuieşte-te pe cat posibil în sală cu toata gama de prize , pentru a-ţi dezvolta cea mai buna tehnică, daca nu ai acces la sala, nu-i nimic, inainte de sală era… surprinzător?!?…muntele! J.
3 modalităţi de bază pentru folosirea prizelor
Când te caţeri şi găseşti o priză , trebuie să te decizi cum s-o foloseşti, pentru asta ai 3 opţiuni: să tragi de priză în jos, în sus sau în lateral. Cele mai multe prize se folosesc trăgând de ele în jos , ca şi cum te-ai căţăra pe scară, pentru celelalte variante vei învăţa în timp cum să le foloseşti eficient. Şi în căţărat se aplică "practica" mai mult decât teoria.
Câteva tipuri de prize şi recomandări de folosire a acestora
1. Riglete
Photograph © Stewart M. Green
Rigletele sunt prizele pe care le vei găsi cel mai des , sunt de obicei prize orizontale cu marginea exterioară puţin ridicată, pot fi drepte sau uşor în arcadă, pot fi între 1 şi 10 cm. Se folosesc mai mult cu vârful degetelor.
2. Prizele căzute
Photograph © Stewart M. Green
Prizele căzute sunt exact aşa: căzute, fără o margine ridicată spre exterior, de obicei rotunjite fără ceva de care degetele tale să se poată agăţa. Prizele căzute se folosesc cu palma întreagă, prin presiune asupra ei, trebuie destul de multă practică până când să poţi folosi eficient astfel de prize. Sunt mai uşor de folosit dacă sunt deasupra şi într-o parte, astfel poţi folosi braţul întins , sunt mai uşor de folosit când sunt uscate, dacă e umezeală sau ai mâinile transpirate e ceva mai greu, dacă nu chiar imposibil. Dă-ţi cu magneziu cât mai des. Când găseşti o astfel de priză pipăie bine de jur împrejurul ei, poate găseşti ceva de care un deget se poate agăţa, dacă ai acest noroc prinde priza cu degetele împreunate şi încearcă să găseşti ceva în care degetul mare să poată presa , în opoziţie cu degetele celelalte, ca într-o menghină
3. Prize de "inţepat"
Photograph © Stewart M. Green
Sunt prizele pe care nu le poţi folosi decât prin agăţarea lor cu vârful degetelor într-o parte şi cu degetul mare în cealaltă .
4. "Buzunare"
Photograph © Stewart M. Green
Sunt de fapt găuri pe care le poţi întâlni pe stâncă, cu diferite forme sau mărimi, se găsesc mai des în pereţii de calcar , sunt monodoigt (pentru un deget ) sau bidoigt (pentru două degete), oricum, introdu cât de multe degete pot intra în gaura găsită( J ) , fii atent dacă trebuie să foloseşti doar un deget, tensiunea creată asupra tendonului poate fi foarte mare.
Indiferent câte degete poţi folosi, asigură-te că le foloseşti pe cele mai puternice.
5. Prize laterale
Photograph © Stewart M. Green
Sunt de regulă margini ale stâncii orientate vertical sau oblic şi sunt situate mai degrabă lateral faţă de corpul tâu decât deasupra ta , prizele laterale sunt prize de care tragi lateral nu direct în jos, ca în cazul rigletelor.
Se folosesc prin tragerea spre tine în timp ce cu piciorul împingi în perete sau într-un reazem , forţa rezultată prin opoziţie te va ajuta să înaintezi sau să rămâi pe loc pentru o asigurare sau montarea unui dispozitiv de asigurare mobil.
6. Gastons
Photograph © Stewart M. Green
Priza "Gaston", poartă numele căţărătorului francez Gaston Rebuffat, şi este o priză ce funcţioneaza în mare ca şi priza laterală, pot fi verticale sau oblice şi de regulă se folosesc atunci când ajung în dreptul torsului.
Ca să foloseşti o priză Gaston, într-o fisură, introdu palmele cât poţi de adânc , una mai sus şi una mai jos, cu palmele orientate una spre dreapta şi una spre stânga şi "trage de fisură în direcţii opuse, ca şi cum ai deschide o uşă glisantă, ca şi priza laterală şi această priză funcţionează mult mai bine prin opoziţie cu picioarele.
Prizele Gaston sunt foarte 'tensionate" însă e bine să te obişnuieşti cu folosirea lor deoarece le vei găsi în foarte multe trasee.
7. Prizele răsturnante sau inverse
Photograph © Stewart M. Green
Priza rasturnată , aşa cum spune şi numele, este de fapt o priză de orice formă sau mărime de care , pentru a-şi menţine echilibrul sau pentru înaintare, trebuie să te agăţi de jos în sus, trăgând de ea în sus nu în jos aşa cum eşti obişnuit s-o faci cu alte tipuri de prize. Se foloseşte ca priza laterală sau Gaston, cu opoziţia picioareleor sau tensionarea torsului.
8. "Palmarea"
Photograph © Stewart M. Green
Este mai degrabă un mod de folosire a palmei decat o priză.
Se poate folosi când una din măini este pe o priză sigură iar pentru cealaltă mână nu exista o priză , se pune palma întinsă pe stânca şi se presează asupra ei, te ajută să poţi ridica piciorul într-o poziţie mai bună de aderenţă.
Se foloseşte foarte mult în diedre, prin presarea palmelor pe stâncă, în opoziţie cu picioarele sau chiar cu una din laturile diedrului, sau în ramonaj.
Prizele prezentate aici nu sunt nici pe departe singurele pe care le vei găsi pe munte, sunt poate, cele mai des întâlnite, imaginaţia ta este limita…
Category: ABCdar de Alpinism
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!